1,541 matches
-
sa e în același timp un act original și inteligent de exegeză literară." Foarte elogios, Aurel Martin consideră că Marin Sorescu "s-a impus (și nu numai în spațiul național!) ca o personalitate poetică dintre cele mai originale".2 Petru Poantă vede esteticul creației soresciene amenințat de "artizanat". "Începând prin a contesta și a parodia, poetul sfârșește prin a propune o soluție existențială, sau o formulă... literară."3 Eugen Simion, în "Scriitorii români de azi", prețuiește efortul poetului de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
câteva poeme: "Evoluție", "Atavisme", "Pârghii": "Dar la urma urmei/ Ce trebuie să găsiți/ În rândurile mele cuvinte?/ Eu am fost pictor/ și toate acestea nu au fost altceva decât/ Studii de riduri/ De pe fruntea mea". Ironia intră în surdină, rămâne poanta: "La manejul meu din nori/ Se încalecă erori/ Din aproape în aproape,/ Saltă sufletul pe ape/ Sub copite eu în, silă,/ Ca pustiul sub cămilă". ("Inspirație")... Snobismul, permanenta simulare, nu-i mai trezește nici tristeți, nici ironii acide. Falsul motan
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cosmic,/ Fruntea e stema pură a condiției umane ". "Oricât se agită brațul în aer, ca o sabie,/ Gândul este salvarea condiției umane." "Gândul așază în lucruri în gând și-n stele drame, gândul este salvarea condiției umane". Așa cum remarcă Petru Poantă, Adrian Păunescu "este un clocot asurzitor de lavă cuprinzând toate mineralele posibile, de la bolovani enormi până la ametistele cele mai fine. O materie în fierbere, de foarte puține ori distilată, dar expansivă și grandioasă, ea caută să se pătrundă de cele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
azi", E. P. L., 1965. "Prelegeri de literatură română contemporană", București, 1974. MINCU, Marin "Critice", I și II, Cartea românească, 1971. NEGOIȚESCU, Ion: "Engrame", Albatros, 1975 PETROVEANU, Mihail: "Traiectorii lirice", Cartea românească, 1974. PIRU, Alexandru: "Poezia românească contemporană, 19501975", Eminescu, 1975. POANTĂ, Petru: "Modalități lirice contemporane", Cluj, Dacia, 1973. POP, Ion: "Poezia unei generații", Cluj, Dacia, 1973. POPA, Marian: "Dicționar de literatură română contemporană", Albatros, 1971. RAICU, Lucian: "Structuri literare", Eminescu, 1973. RAYMOND, Marcel: "De la Baudelaire la suprarealism", Univers, 1970. ROTARU, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
răsăritul" (1946), "În frunte comuniștii". Exemplul lui va fi urmat de cele două generații: M. R. Paraschivescu, M. Breslașu, E. Frunză, M. Dragomir, M. Banuș, V. Porumbacu și Ion Horea, Aurel Rău, Al. Andrițoiu, Ion Brad, Ion Bănuță . 1 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Editura Eminescu, pag. 46. 1 V. Felea, "Poezie și critică", Editura Dacia, pag 21. 1 Miron Radu Paraschivescu este un poet cetățean angajat sub steagul celor mai înalte idealuri, polemistul a cărui menire este de a desființa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în studiul introductiv. 1 Marian Popa, "Dicționar de literatură contemporană", Editura Albatros, 1971, pag. 19. 2 Eugen Simion, "Scriitori români de azi", Cartea Românească, 1974. pag 160. 3 Mircea Martin, "Generație și creație", E. P. L., 1969, pag. 48. 4 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Editura Dacia, 1973, pag. 106. 5 lon Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 194. 1 Hugo Friedrich, "Structura liricii moderne", Editura pentru Literatura Universală, 1969, pag 12. 2 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1 Ion Negoițescu, "Engrame", Editura Albatros,1975, p. 95. 2 Vlad Surianu, Editura Junimea, 1971, pag. 70. 1 Ion Pop, "Poezia unei generații", editura Dacia, 1973, pag 299. 2 Aurel Martin, "Poeți contemporani", Editura Eminescu, 1971, pag 204. 3 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Editura Dacia, 1973, pag 276. 4 Al. Piru, "Poezia românească contemporană", 1950-1975, pag. 180-181. 5 Al. Piru, "Ramuri " 12, 1973. 6 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 311. 7 Aurel Martin, "Poeți contemporani", Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pag. 180-181. 5 Al. Piru, "Ramuri " 12, 1973. 6 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 311. 7 Aurel Martin, "Poeți contemporani", Editura Eminescu, 1971, pag 216. 8 G. Călinescu, "Cronica optimistului", Contemporanul, 23 oct. 1964. 9 Petru Poantă, " Modalități lirice contemporane", Editura Dacia, 1973, pag. 282. 10 Al. Piru, "Suflete, bun la toate", "Ramuri", Nr. 2, 1973. 1 M. Preda, "Moromeții", pag. 121, (ed. a 8-a revăzută). 1 Pentru Eugen Simion ("Scriitorii români de azi"), "Adrian Păunescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
farsă, armonie de elemente ce, altfel, în lumea comună se resping ca apa și focul". 2 Marian Popa, "Dicționarul de literatură contemporană", Editura Albatros, 1971, pag. 445. 3 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 224. 4 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Rom. Literară, nr. 49. 5 Una care a fost teribilă, dar plină de îndoială și neîmplinită și cea de astăzi, care presimte misterul, substratul perpetuat al nerealizării. 6 I. C. Chițimia ("Cântece funerare") din "Studii și cercetări de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de istorie literară și folclor", VIII, 1958. 7 Eugen Simion, "Orientări în literatura de azi", Editura Cartea Românească, 1974, pag. 184. 1 care, conform ideii lui T. Vianu, arată obiectele în devenire, în studiul despre poezia lui Eminescu. 2 P. Poantă, " Modalități lirice contemporane", Editura Dacia, 1973, pag. 183. 3 E. Simion, "Orientări în literatura română de azi", Editura Cartea Românească, 1974, pag. 185. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
caracterul fictiv al „lumii de cuvinte“, referentul imaginar etc. Tipuri moderne de finaluri sunt: închiderea pragmatică (final metadiscursiv cu referire la sfârșitul povestirii sau la un nou început: Cel mai iubit dintre pământeni de M. Preda), încheierea dezvăluire (final în poantă care „deturnează“ semnificațiile consolidate dea lungul textului, ca în nuvela fantastică O fotografie veche de 14 ani de M. Eliade) și, mai ales, finalul deschis, care poate suspenda rezolvarea conflictelor, poate ambiguiza situația finală sau o poate proiecta ipotetic, într
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Olăreanu, cu Livius Ciocârlie, participarea ca autor la lansarea volumului "Lumea criticului", întâlnirile admirabile de pildă cea cu N. Stroescu-Stânișoară etc. Scriitura, despre a cărei geneză și gestație criticul face prețioase mărturisiri, nu este lipsită de suspens, umor amar sau poantă finală, și nici de spirit autoproiectiv. Cornel Mihai Ionescu Autoportret în palimpsest Prin anii șaizeci, studenții anului II de la Catedra de italiană a Universității din Edgar Quinet printre care se număra și subsemnatul, au fost convocați de domnișoara profesor Nina
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dacă nu vreau să merg cu el să bem undeva, pe gratis. Accept fără fasoane. Îmi pune condiții însă: 1) să nu întreb unde, că-i secret; 2) să mai luăm cu noi un actor, cît de cît priceput în poante, bancuri, anecdote. Am apelat la cel mai bun prieten din anii '72-'73, Ovidiu Moldovan (care locuia chiar în Teatrul Național, în actuala clădire a "Odeonului"). Ne-am întîlnit toți trei la Statuia Aviatorilor din București și am fost duși
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
rău să o înnoiască."? Sau să judecăm "înnoirea" după toată rescrierea caragialiană, aceea care conferă aerul de familiaritate, senzația de ...déjà lu, nota de lejeritate spumoasă, sistarea prin etc., ș.c.l., a ...urmării diegetice, a "vorbei lungi", graba spre poanta lui, nu neaparat cea finală, canonică? Exemplele ne trag de mânecă: sînt detalii, de care autorul se amuză cu anticipație, le repetă fără (nici un) sens epic, le face să sune în urechea și sub ochiul cititorului. În Kir Ianulea, împielițatul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pe ce s-arunce misiunea în coșul cu cele abandonate, care ajunsese să aibă mai mult de-o tonă în decursul vremii noroc că după un timp uita de ele și-atunci singure se evaporau. Marcu se ținea mereu de poante, rupea piciorul scaunului celui care-l supăra pentru a rîde de el cînd se așeza și cădea, stropea fetele cu apă, a băgat odată un ac de seringă în fundul unuia care mergea înaintea lui pe scări și pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ducă cu ai lui la înmormîntarea aia și deci să nu mai fie nevoit să invite creaturile alea pe la el. La drept vorbind nu-i plăcea de niciunul, chiar și Marcu, cu care te poți distra, dacă făcea una din poantele lui, cine știe ce s-ar fi putut întîmpla. Acuma motivele nu i se mai păreau atît de puternice, prefera să se plictisească în compania creaturilor mari și să renunțe la cîteva ore de odihnă de week-end. O să le spună alor lui
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
chestii la care n-ai cum să reziști. N-ai cu ce arme să te lupți, chiar dacă știi că urmează consecințe. Se-ntîmplă și gata. Ca un destin care-ți joacă feste. Dacă Marcu nu poate să reziste niciodată să facă poante, cred că există un copil invizibil deasupra lui care se joacă cu lucrurile cu ajutorul unor sfori pe care n-ai cum s-o vezi și care se ține de poante pe seama lui Marcu. Altfel nu-și explică cum de atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
feste. Dacă Marcu nu poate să reziste niciodată să facă poante, cred că există un copil invizibil deasupra lui care se joacă cu lucrurile cu ajutorul unor sfori pe care n-ai cum s-o vezi și care se ține de poante pe seama lui Marcu. Altfel nu-și explică cum de atunci parcă i s-a pus o perdea roșie pe ochi și nu și-a dat seama că urma să agraveze lucrurile. Vecinii au venit c-o falcă-n cer și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
la întoarcerea acasă. Dacă s-ar fi gîndit înainte, poate ar trebuit să plece de acasă pe ușa din față, spunîndu-i mamei că n-ar vrea să-l deazmăgească pe Cornel. Dar atunci baba ar fi fost privată de-o poantă bună. 12 Invitația la Alin a creat adevărate probleme pentru Cornel. De fapt, n-a avut în viața lui probleme mai mari. Se îmbolnăvea numai gîndindu-se. Trupul îi tremura și stomacul îi bolborosea ciudat, ca și cum un rău solid i se
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
un joc. Să vedeți ce mișto-i! Le-a zîmbit, fără o adresă precisă. Iarăși jocuri?! a făcut Radu. Nu te-ai săturat?! Niciodată. Totuși Marcu și Cornel erau de acord cu Radu de data asta. Hai să le facem poante alor tăi, a spus Marcu. Ce fel de poante? Nu știu. Spre exemplu, iei lucruri din camera lor și le pui în altă parte. Să vezi ce moace-au să facă! Și se-ntreabă am îmbătrînit, nu mai țin minte
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
zîmbit, fără o adresă precisă. Iarăși jocuri?! a făcut Radu. Nu te-ai săturat?! Niciodată. Totuși Marcu și Cornel erau de acord cu Radu de data asta. Hai să le facem poante alor tăi, a spus Marcu. Ce fel de poante? Nu știu. Spre exemplu, iei lucruri din camera lor și le pui în altă parte. Să vezi ce moace-au să facă! Și se-ntreabă am îmbătrînit, nu mai țin minte unde-am pus chestia asta? Distracție adevărată! Fain! Și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ca și cum menirea lor ar fi fost să ajungă într-un loc ascuns vederii, dar nu găsiseră calea potrivită. Ce faci?! a zis Radu nervos. Încerci să ne duci de nas? Nu-mi plac trișorii. Nu trișez. Am făcut doar o poantă, să văd ce ziceți. Ce, nu mai știi de poante? Dac-aș fi vrut să trișez, crezi că n-aș fi reușit? N-ați fi văzut nimica și s-ar fi terminat fără să vă dați seama, că doar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
loc ascuns vederii, dar nu găsiseră calea potrivită. Ce faci?! a zis Radu nervos. Încerci să ne duci de nas? Nu-mi plac trișorii. Nu trișez. Am făcut doar o poantă, să văd ce ziceți. Ce, nu mai știi de poante? Dac-aș fi vrut să trișez, crezi că n-aș fi reușit? N-ați fi văzut nimica și s-ar fi terminat fără să vă dați seama, că doar nu eram atît de prost să scap cărțile chiar așa, undeva
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
nimica și s-ar fi terminat fără să vă dați seama, că doar nu eram atît de prost să scap cărțile chiar așa, undeva unde să le vadă toată lumea și înainte ca jocul să înceapă. Nu te mai ține de poante, că mă enervezi. Bine. Nu contează, dă-mi cărțile că le împart eu. Nu, dacă tot m-am apucat de treaba asta, am s-o duc pînă la capăt. Promit că nu mai fac poante. Dă-le-ncoa, hai. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Nu te mai ține de poante, că mă enervezi. Bine. Nu contează, dă-mi cărțile că le împart eu. Nu, dacă tot m-am apucat de treaba asta, am s-o duc pînă la capăt. Promit că nu mai fac poante. Dă-le-ncoa, hai. Nu mă fă să stau cu mîna întinsă, că obosesc. Nu, le-am amestecat bine în timpul cît am vorbit și acuma nu mai rămîne decît să le împart. Ai văzut și tu cît de bine le-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]