1,760 matches
-
-și tragă fusta la loc, Însă Înainte să-și dea seama el i-o ridicase din nou. Ea a luptat, el a luptat, ea l-a pălmuit, el a pălmuit-o și mai tare, ea l-a mușcat, el a pocnit-o peste față, o singură lovitură. A auzit pe cineva strigând din toate puterile „Oprește-te!“ cu o voce ascuțită, neomenească, asemeni unui animal Într-un abator. Nu și-a recunoscut propria voce, Întocmai cum nu și-a recunoscut propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
abia după o jumătate de oră. Purta un pachet mic învelit în hârtie colorată. ă Am luat ceva pentru copilă. Ea are un copil, să știi. O fiică. ă Curva? răspunse îmbufnat locotenentul Salitov, uitându-se înainte în timp ce biciul surugiului pocni în aer. Un zâmbet ușor miji pe fața lui Porfiri. ă Câți nervi ai putut să ai în dimineața aia, Ilia Petrovici! Porfiri aruncă o privire precaută spre Salitov. Fața locotenentului era deja roșie de la aerul rece, dar se închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
atât de sigură de obicei, și pleca grăbită. Într-o dimineață, am căutat-o la administrație, s-o întreb ce se auzea, totuși, cu proiectul cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? Dar cine te zorește, domnule sculptor? și-a pocnit ea palmele. Era a doua oară că-mi răspundea la fel. Și dacă plec? am încercat eu. Moașa m-a privit șăgalnic și ironic, țuguindu-și buzele suprasaturate de ruj. — Nu pleci, domnule sculptor. Ca și cum ar fi spus: „Lasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul. Un geam s-a spart, pocnind probabil din pricina căldurii. Apoi fumul s-a îngroșat și aproape nu mă mai puteam orienta. Mergând la întâmplare pe coridoarele întunecate de fum, m-am pomenit din nou în pragul sălii cu oglinzi. M-am hotărât să intru și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din Petersburg, iar de Maistre se Întoarce la Torino. „Bine“, zicea Diotallevi, „i-am regăsit pe paulicieni. Să-l scoatem din scenă pe Napoleon, care, evident, nu a reușit să-și atingă scopul, altfel, de pe Sfânta Elena, doar să fi pocnit din deget și i-ar fi făcut pe adversarii săi să tremure. Ce se Întâmplă acum cu toți oamenii ăștia? Simt că-mi pierd capul.“ „Jumătate din ei și-l pierduseră deja“, zicea Belbo. 91 O, cât de bine ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
zisese el, „fac rău la sănătate, după cum vedeți. E răzbunarea Rozacruceenilor“. „Nu-ți face griji“, Îi spusese Belbo surâzând, „celor din Roza-Cruce o să le facem fundul tobă și-or să te lase În pace. Doar să faci un semn“. Și pocnise din degete. Tratamentul durase până la Începutul noului an. Eu mă cufundasem În istoria magiei - cea adevărată, cea serioasă, Îmi spuneam eu, nu a noastră. Garamond venea prin sectorul nostru cel puțin o dată pe zi, ca să ceară vești despre Diotallevi. „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
îl ignoră. — Întâmplător, cred că ar trebui să tragem cu toții ca să facem orașul ăsta un loc mai bun, nu să concurăm în a da în vileag delincvenți mărunți. — Aha. Rânji atât de enervant încât lui Fran îi veni să-l pocnească. În cazul ăsta, n-o să te deranjeze asta. Îi întinse o scrisoare. — Express și Citizen au fost nominalizate amândouă la cel mai bun săptămânal regional. — Sper doar ca ziarul cel mai bun să câștige, spuse Fran pe un ton plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
oră, îl instalau pe Ralph în camera de zi a lui Jack, cu aerul ei primitor. — Ce facem cu canapeaua? întrebă Fran cu o voce scăzută. Mai face în pat din când în când. Jack râse. — Ca și Wild Rover. Pocni din degete și câinele sări pe canapea, cuibărindu-se lângă Ralph. — Acum, hai să vedem dacă putem să găsim vreo transmisiune de la curse. Se dovedi că era prea devreme pentru curse. Ralph îi ceru telecomanda și schimbă canalele până când dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
jachetă neagră peste care scosese gulerul cămășii, de un alb imaculat. Cravata era de bun-gust, cu nod Windsor. Era atât de elegant, încât chelnerițele nu-și mai luau ochii de la el. — Te-am făcut să aștepți cam mult, zise el pocnind din degete. Iartă-mă. — Nu face nimic, răspunse Tomoe cu ironie în glas. Doar zece minute. S-a aplecat spre ea, a privit-o în față și s-a mai scuzat o dată, fapt pentru care l-a asemuit în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Războiul după ușă pus țese singur - vezi suveica? Fă o cruce spre apus! Fântânile la uliți rele găleți coboară și ridică 'n cerul jefuit de stele. Cuiburi în copaci s-aprind ca de-o mână. Ard cu flăcări. Auzi ouăle pocnind. Duhul răului tot vine 'n sat nelocuit să pască iarba morților de bine. În satul vechi de lângă lună uși se-nchid, uși se deschid. Umbra mea cade pe zid. [1932] * TRENUL MORȚILOR Cât e noaptea-n lung și-n lat
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
moment În care eu mă Înroșesc și mai rău. În cazul cînd așa ceva ar mai fi posibil. — O, Charlie, continuă el. Ești un fustangiu. — Ce lucru oribil spui, sare Charlie indignat, În vreme ce eu Îmi doresc din tot sufletul să pot pocni din călcîie ca Dorothy și să ajung pe loc acasă. Nu te supăra, Îi spune Jonathan. Biata Ellie. Nu Încearcă decît să fie politicoasă, iar tu o faci să se simtă Îngrozitor de prost. Las-o În pace. — Bine, bine. Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se fi simțit obligat să explice cu glas răgușit motivul reținerii sale: unii vizitatori, simulând extazul sau jubilația spirituală, mânjesc prin fluxurile carnale ale plăcerii trupurile morților. Dacă n-aș fi fost eu preot, și el călugăr, l-aș fi pocnit. M-am mărginit să-l privesc drept în ochi. Mi-a simțit indignarea, a făcut o plecăciune și, cu un gest, în cele din urmă, smerit, m-a poftit să-l urmez. La picioarele scării care urcă spre absidă, întreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
viață la Cividale și câteva luni la moșie, am observat murdăria incredibilă, și mi s-au părut imposibil de suportat miasmele care se răspândeau de pe străzi și din case. După ce Ariald a dat o seamă de porunci, și Gundo a pocnit cel puțin zece servitori puturoși, ne-am dus spre casa tatălui meu. Am trecut prin fața bazilicilor, a baptisteriului și a episcopatului, toate înconjurate de un mare număr de sarcofage. Casa tatălui meu se afla pe malul drept al râului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe jumătate, ca să nu strige. L-am despuiat și am cărat armele pe crupa calului meu. După care i-am tăiat penisul și testiculele, agățând trofeul respectiv de oblâncul șeii. I-am întors calul în direcția de unde veniserăm, l-am pocnit peste crupă, drept care acesta a luat-o la fugă spre Oderzo. III Când am ajuns la domenii, eram terminat. Pe măsură ce mă apropiam, teama și mânia se scurgeau din mine, golindu-mă. Primii care m-au zărit au fost țăranii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cheme pe comandantul garnizoanei, deoarece l-am întâlnit pe drum venind spre noi. Cam de aceeași etate cu ceilalți, și pe deasupra și chiomp și șchiop, vâslea spre noi, fixându-ne cu mânie cu singurul ochi și porcăindu-ne. Gundo l-a pocnit peste nas ca aperitiv, după care i-a arătat măruntului și unsurosului roman care se ținea după el permisul de trecere regal cu porunca de a se pune la dispoziția noastră. Romanul a citit pergamentul comandantului, care încerca zadarnic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
regină și după moartea ta. Rotari a azvârlit cât acolo un vas cu jăratic, stârnind un zgomot înfundat și o volbură de scântei pe marmura podelei. Încremenisem. A fost nevoie să-i blochez brațele, ca să-l împiedic să n-o pocnească. L‑a privit cu țâfnă și a avut îndrăzneala să continue: - Acum o să-mi dai tot ceea ce Arioald mi-a luat, dacă nu, mă voi sili ca Domnia Ta să nu dăinuie mai mult de o lună. Stăpânește-ți mânia. Stiliano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-o facă să te ierte pentru faptul de a fi pus-o mai prejos de un regat. A sărit în picioare ca mușcat de un scorpion și mi s-a postat dinainte cu mâinile-n șolduri, gata să mă pocnească. - Stiliano, ești un nerușinat. Cuvintele tale întrec orice măsură. M-am ridicat agale, privindu-l cu pietate. - Când o să ai nevoie de un prieten, iar nu de un codoș, trimite după mine. Eu îl slujesc pe Rotari, vorbesc cu Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
insultele din ce În ce mai elaborate și mai violente, tânărul Înalt reuși s-o demoralizeze pe iapă, care execută o lovitură slabă - mingea se opri În fileu. Tânărul strigă: — Hai, Vale, ești cea mai tare! Antonio făcu un balon de gumă și Îl pocni dezgustat. Era prietenul ei? Valentina avea deja un prieten? Valentina, cu numărul 9 Întipărit pe spate, cu degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lintiță pentru gâște și rațe. Nu se ducea singur, ci cu jumătate dintre femeile de la curte. El stătea pe mal și aduna bănuții mici de verdeață de pe suprafața bălții cu o greblă uriașă de răchită. De asemenea, avea grijă să pocnească lipitorile de pe picioarele femeilor care puneau lintița în coșuri. Către prânz pleca la câmp cu Ioniță, să ducă mâncare argaților care munceau pământul. Cărau mâncarea în polovece mari, pe un par gros, pe care îl duceau pe umeri, alergând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
data nunții. Iacob s-a resemnat. Ce-ar fi putut să facă? Furioasă, Rahela a țipat la Ada, care i-a tras o palmă și a trimis-o să-și verse nervii în altă parte. Rahela, la rândul ei, a pocnit-o pe Bilha, a blestemat-o pe Zilpa și s-a strâmbat la Lea. Ba chiar a bătut din picior și a aruncat cu praf în Iacob, făcându-l laș și mincinos, până când a izbucnit în plâns pe umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scândură pentru că, cine știe, cuțitul ar putea aluneca, iar Remus n-a zis nimic, a apucat numai mânerul cuțitului, l-a scos din scândură și a început să mi-l joace printre degete, auzeam cum lama se înfige în lemn, pocnind, iar când Remus o scotea, de fiecare dată scândura trosnea, pocnet-trosnet, pocnet-trosnet, m-am uitat la mâinile mele, așa, răsfirate, degetele-mi păreau foarte subțiri, însă eu mă gândeam că totuși nu-s destul de subțiri fiindcă, mai devreme sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
da un aer mai... lejer. Trish mă săgetează cu ochii întredeschiși, de parcă m-ar bănui că vreau să-i sabotez înfățișarea în mod deliberat. — Da, zice într-un final. Poate că ai dreptate. Dă să-și deschidă nasturii - dar haina pocnește atât de tare pe ea că nu reușește să ajungă cu mâinile. Și Eddie s-a dus până în birou. — Să vă... mă ofer. — Da. I se înroșește gâtul. Dacă ești amabilă. Mă duc la ea și îi desfac nasturii cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vicleniei, ispitei și înșelăciunii dracul, simbol al lumii fantastice. În maniera specifică basmelor lui Creangă, se realizează umanizarea personajului fantastic prin ironie și sarcasm dracul, dar și caricaturizarea sau prezentarea umoristică a unei situații ce îmbracă forme tragice: “...de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. Săracul Prepeleac! Se vede că i-a fost scris tot el să răsplătească și păcatele iepei frățâne său, a caprei, a gânsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. Pesemne blastămul gâștelor văduvite l-
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
asta ? — Știu, zic cît pot de sinceră. O să-i spun. Mersi, Aidan. — Pentru puțin ! spune Aidan. Și nu uita : unu-doi-răsucire ! — Unu-doi-răsucire ! repet cu Însuflețire. Am să țin minte ! În momentul În care ajung la birou, Paul apare din biroul lui, pocnește din degete spre mine și spune : — Evaluare. Îmi sare inima de trei metri și aproape mă Înec cu ultima Înghițitură de pandișpan de ciocolată. O, Doamne. A venit momentul de care mi-era frică. Nu sînt pregătită. Ba da, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zic, luînd o gură zdravănă din paharul relaxant, pre-Întîlnire, de Harvey’s Bristol Cream. I-am spus În avion că nu-mi plac mașinile de epocă. — Poftim ? Jemima se uită la mine de zici că mai are puțin și mă pocnește. I-ai spus celui cu care te Întîlnești că-i urăști hobby-ul favorit ? — La ora aia n-aveam de unde să știu că o să mă Întîlnesc cu el, nu ? spun pe un ton defensiv, luînd fondul de ten. Și, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]