8,496 matches
-
Se ridică încet de la locul său, intră în baie și se întoarse cu un pahar cu apă. I-l întinse să bea, iar Angelina îl apucă cu amîndouă mîinile și îl goli pe jumătate fără să-și ridice privirea din podea. Înainte să se așeze la locul său, îi mai veni o idee și băgîndu-și mîna în buzunarul de la pantaloni scoase la iveală un pachețel de șervețele parfumate. Îl desfăcu, trase unul afară și i-l întinse. — Ce prostuță mai sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cît mai comod pe locul său din colțul separeului. Își descheia nasturii de sub bărbie ai cămășii, își masa puțin cu degetele zona cervicală, încerca să-și îndrepte coloana lipindu-și spatele de spătarul înalt al scaunului, împingînd cu picioarele în podea ținîndu-și mușchii încordați în reprize de cîteva secunde. După ce-și trăgea sufletul, punea mîna pe geanta care îl aștepta alături, și înainte să-i desfacă chingile, verifica dacă coșul de gunoi era la locul său și dacă fusese golit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o mie de ori mai mare decît a te avînta cu o sută la oră cu Dacia domnului Președinte într un morman de gunoaie. Ne-am luat un elan de vreo jumătate de kilometru și am călcat-o pînă în podea. Impactul a fost de mai mare dragul. Chiar dacă am ținut ochii strîns închiși și bărbia în piept, tot am simțit o șarjă de scîntei trecînd pe lîngă noi ca într-un foc de artificii. Bineînțeles că parbrizul și geamurile portierelor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ibricul și a început să o toarne pe jos. Am sărit în lături ca să nu mă stropească și i-am strigat: "Stai! Așteaptă să îți dau o ceașcă!". Dar el turna în continuare. În timp ce priveam năucit balta de cafea de pe podea, l-am auzit spunîndu-mi încet dar convingător: "Vezi dumneata, domnule Schäfer, cafeaua de pe podea reprezintă talentele pe care ți le irosești. Fără o ceașcă, cafeaua asta este inutilizabilă chiar dacă ai foarte multă. Talentele se risipesc, dacă nu le disciplinezi". Îți
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
nu mă stropească și i-am strigat: "Stai! Așteaptă să îți dau o ceașcă!". Dar el turna în continuare. În timp ce priveam năucit balta de cafea de pe podea, l-am auzit spunîndu-mi încet dar convingător: "Vezi dumneata, domnule Schäfer, cafeaua de pe podea reprezintă talentele pe care ți le irosești. Fără o ceașcă, cafeaua asta este inutilizabilă chiar dacă ai foarte multă. Talentele se risipesc, dacă nu le disciplinezi". Îți dai seama ce reușise omul acela? Pur și simplu mi-a schimbat radical convingerile
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
le irosești. Fără o ceașcă, cafeaua asta este inutilizabilă chiar dacă ai foarte multă. Talentele se risipesc, dacă nu le disciplinezi". Îți dai seama ce reușise omul acela? Pur și simplu mi-a schimbat radical convingerile privitoare la disciplină. În timp ce curățam podeaua, mă gîndeam pentru prima dată la faptul că disciplina ar putea fi un mod de a mă constrînge să nu îmi mai risipesc talentele. Disciplina este energie pură și dă formă concretă potențialului nostru intern. Orice talent se risipește fără
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
porțelan“: „Nefiind băiat prost, pricepu imediat că scaunul de faianță strălucitoare, cu blatul spart, colorat în aceeași nuanță de alb cu pereții, ținea locul încăperii aceleia din fundul curții lor, în care putea intra o singură persoană. Și în care podeaua de lemn șubredă avea o gaură tăiată, fără nici un pic de respect pentru romantism, chiar în formă de... inimă! Jan se așeză, îmbrăcat, pe tronul de porțelan, să încerce din plin noua senzație.“ Pe acest ton (era să scriu „tron
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un zâmbet de copil idiot. Dintre hârtii, el scoase o jucărică englezească din tablă, care voia să însemne un automobil de pe la 1920, dar având pe capotă un coș de locomotivă. Poetul îi răsuci arcul cu o cheiță, o puse pe podea, reținând-o cu trei degete, apoi, după ce puse pe coșul înalt o bilă albă, ușoară, asemenea unei mingi de pingpong, îi dădu drumul să meargă. Drăcia o luă la goană și, sâsâind, juca bila albă la o oarecare distanță de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
literaturii, încearcă, în romanul Legea conservării scaunului (Eubeea, Timișoara, 2005), să practice dezinvoltura, imaginându-și dialogurile jucăușe ale unor intelectuali. Este însă o dezinvoltură eșuată, ca aceea a unei gospodine trupeșe, care, angajându-se într-o piruetă, face să trosnească podeaua sub ea: „Băi, Cezărică [întreabă Tolea], pe un’te învârți? tot cauți? Tot cauți și nu găsești, hi, hi. Io, tot cu zdroaba, râde Cezar. Pensez înțelepciuni.“ Suferint ´ a in stare bruta Romanul Drumul vulpii de Elena Radu (Alpha, Buzău
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sub fereastră, masa, candela, două lumânări din seu, icoana Fecioarei, Psaltirea, Îndreptarul pentru spovedanie, mir, chibrituri și o prescură coaptă în săptămâna luminată; la răsărit, în icoana, sfântul Serafim de Sarov căra apă cu un coș de nuiele; în carnea podelelor putrede se desfăceau muguri; lumânarea ardea într-o tulpină de crin veșted; sub grindă, într-un lăstar de răchită, respira gârla, brumă de octombrie peste chipul lui Dumnezeu. Deasupra mesei, calendarul: anul 1993, octombrie, pe 26, sfântul Dimitrie Izvorâtorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și-a cerut parte! Acum primească pe săturate, să-i ajungă, hodorog nesătul! Haaaaa, haaaa, haaaa, l-a prins Dumnezeu la furat! Ilarione, Gherasime, puneți o pătură udă pe voi și intrați la mine în chilie! Sub icoana Fecioarei, sub podea, sunt 2 saci cu valută, aduceți-mi-i! Hai, repede, până nu se prăbușește acoperișul! Repede, am spus! Dacă vă împinge păcatul și vă băgați mâinile, vi le tai cu drujba! Pe tataia nimeni nu l-a furat vreodată. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era ținut lîngă alt aparat de radio cu acumulator de către tatăl său, cel mai bătrîn om pe care l-am văzut la Rătești, În afara bătrînilor din familia noastră. Nu numai că era bătrîn, dar era și Înalt, și gras, făcînd podeaua să scîrțîie cînd mergea cu un picior de lemn și cu altul viu. Cred că mai mult de la piciorul de lemn decît de la cel viu scîrțîiau scîndurile și de la cioca zdravănă, bine lustruită, foarte curbată la vîrf, de care se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
capătul peniței și să rămînă În aer, gata să cadă. Dar nu cădea, ci se-ncli na doar a picurare pînă-l plimbam eu prin lumină ca să scînteieze. Se desprindea În cele din urmă și picura pe bancă, pe caiet ori pe podea, uneori chiar Înapoi În călimară. Preț adevărat avea numărul de clipe cît, ținîndu-se de vîrful peniței ca de o geană, rămînea lacrima albastră În soare, uneori mai mult, alteori prea puțin. O revăd apoi pe Învățătoarea noastră, doamna Margareta Șpan
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
capului nu a vrut să spună cine l-a ascuns la Moftinu Mare. A admis să mărturisească doar că l-au adăpostit nu numai În casă și În beciul de sub ea, ci și În șură și Într-o pivniță de sub podeaua grajdului. Auzea deasupra boii și vacile mugind, dînd din copite și pișîndu-se Îmbelșugat. — Domnu’ Weisz, Încerca tata, vremurile de groază de altădată s-au terminat, Hitler s-a dus În mă sa, Szálasi a sfîrșit În ștreang, numai porcul de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Clădirea primăriei din Rătești se uita la lume cu o față deschisă, de culoarea argilei gata de modelat. Avea forma literei L. Pe latura de la stradă, orizontala, vedeai patru feres tre de la tot atîtea birouri. Intram și călcam desculț pe podelele lor, inspirînd adînc izul de Petrosin, semn de mare cură țenie. Mă jucam mai ales la telefonul cu manivelă. Răspundea de fiecare dată Herminke néni de la poștă. — Te vagy, Ráduka? Én vagyok, săru’ mîna! CÎnd ridica domnișoara Ilu, sporovăiam Îndelung
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
privirii și al zâmbetului... ― Păiii... ― Vă ascult. Cât e de mare? - a insistat cadâna, cu palpit de gene. ― Abiaaa... ― Abia a Început să meargă? Asta Înseamnă că are vreo opt-nouă luni deja. Este un adevărat cavaler - l-a fixat „la podea” frumoasa creolă cu ochi arzători. ― Dac-ar fi ce bine-ar fi... dar... ― Ooo! Sunteți un misterios.... - a șoptit ea, cu un oftat adânc, care a făcut ca sânii să i se zbată ca doi hulubi speriați sub bluzița bine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
decât două pahare de șampanie, nu fusesem atrasă în capcană de celebra votcă rusească... O furie subită m-a aruncat asupra stăpânului meu, care stătea, aparent inofensiv, abandonat într-un colț al apartamentului. Am luat șevaletul, l-am izbit de podea, de pat, de șifoniere, de pereți, până când am reușit să-l distrug. Am avut o satisfacție fără egal. Tiranul stătea la picioarele mele; sfărâmat, risipit în bucăți, fără viață. Era un nimeni; puterea sa diabolică nu mai exista. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cele șapte laude, Acatiste, Paraclise, Sfânta Liturghie, Sfântul Maslu din obște în fiecare vineri?... Și-apoi, bănuiesc faptul că n-o să fiu primită ca maică stareță. Voi avea, ca novice, de măturat, de plivit, de trebăluit la bucătărie, de frecat podelele... Am apoi unele rezerve față de ritual, de cutume, de dogme... Vor dori să primească o ființă care, la intrarea în mănăstire, le-ar zice ceva în genul "Bine v-am găsit! Am venit cu reforma!"... Va voi cineva să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Sau cu ocultiști malefici. Acel aer îmbâcsit de putoare ordinară, de stătut, cloceală și nesimțire. Îmi pică de pe umeri capul și ochii nu mai sunt ai mei, nu mai văd cu ei. Apoi sunt toată moale și mă mulez pe podea. Și mă învârt și apoi mă simt beată. De oboseală, de timp, de frigul apus. Și de ce să nu mă împușc? Je n'égarre pas parmis les ombres de mes pensées, mais je tourne ma tête (vers les eternelles eaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
venii în fire. Sigur, cum să nu. Și iarăși, îmi amintii scena din fața blocului. Îl împinsei cu putere și fugii. Nu mă oprii din fugă până acasă, unde închisei bine ușa. Mă sprijinii de ea, lăsându-mă în șezut pe podea. Ce naiba? Chiar cu două zile mai târziu, se organiză un mic party pentru mine. Iar noul meu partener de afaceri, de fapt, partenerul firmei cu care am încheiat eu o afacere, era chiar el. Ne întâlnirăm deci. Când îl văzui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
În clipa următoare scenei de iubire era liniște. Și un fior de frică. Mângâierile noastre se întâlneau jucându-se de-a fiorii. Eram ghemuită pe canapea, pusei pe mine un cearșaf ce-l simțeam neted și rece. El îngenuncheat pe podea, mă privea pierdut pe conturul pielii mele curate, în același timp voit conștient și atent la mine. Tot timpul ar fi atent la mine. Și eu mă pierdeam și în același timp eram stăpână pe situație. Căci, succesiv ca valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pământ. Sau în cerc, într-un loc unde cerul și pământul deja nu mai există. Numai Luna și Soarele. · P.S. El schimbă TV-ul din telecomandă. Eu, mai șmecheră, butonez cum îmi place direct de la sursă. · Stau culcată, curbată pe podea. Culcată pe partea dreaptă. Ating cu mâna acest planșeu superior. Sunt la înălțime. Le conștientizez pe rând, apoi elimin înălțimea, gravitatea, până când nu mai rămâne decât o înălțime interioară, verticalitatea și îmi simt mintea deasupra centrului corpului. Apoi știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
petrece patru zile într-un ryokan (han tradițional). Ocazia este unică și nimeni nu poate înțelege ideea de confort a samurailor până când nu vizitează un asemenea loc. Odăile sunt aproape complet goale (reamintind de obsesia extrem-orientală a vidului omniprezent, mu), podeaua este acoperită cu tatami (un fel de parchet din bambus, în forma unor rogojini, însă extrem de stilate), iar ușile sunt glisante și tapetate cu hârtie japoneză, albă și poroasă, ca în vechile albume de artă. Aerul condiționat este singura concesie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
printr-o sărăcie a detaliilor decorative, bazele coloanelor de susținere fiind ridicate doar din rațiuni utilitariste, nu și estetice. Karayo, expresie a budismului zen, impune moda acoperișurilor curbate ascensional, aducând în prim-plan, simultan, existența fundațiilor din piatră și a podelelor din țiglă. Wayo, mai vechi decât cele două, este, și el, un produs din import la origine, după cum subliniază profesorul Takeshi Nakagawa în Locuința japoneză: în spațiu, în memorie și în limbă. Settchuyo definește mai multe monumente ridicate la Nara
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai are specificitate, dacă nu cumva tocmai această lipsă de specificitate îi asigură autonomia estetică. Deși construite și mobilate, în mare parte, în stil occidental, cu parchet, canapele și mobilier greu, casele păstrează invariabil o cameră în stil japonez, cu podea din tatami, uși glisante și, mult mai rar, ro sau apertura din podea, destinată ceainicului utilizat în ceremonia ceaiului. Astfel, în pofida cosmopolitismului asumat, insularii par a-și fi păstrat, ascunsă în însăși fibra intimă a locuinței, un element al tradiției
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]