2,275 matches
-
nu poate fi (...) liberă creație a fanteziei, așa cum nu e lirică afirmare a unei personalități. Ca să-i realizăm înțelesul, trebuie să ne întoarcem cu gândul la conceptul fundamental al filosofiei aristotelice: devenirea”1, nota D.M. Pippidi în „Introducerea” sa la Poetica, adăugând, câteva rânduri mai jos, că mimesis-ul rămâne totuși condiția prealabilă a oricărei născociri. Chiar dacă apelul la conceptul de devenire este încă departe de a clarifica definiția aristotelică a mimesis-ului, avertizează totuși asupra anvergurii și complexității subiectului în discuție. Acestea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
å?êüò), către paradigma soft (verosimilul în sens cultural, având ca punct de referință doxa, opinia comună). Criticul francez analizează pe larg metamorfozele pe care le-a suferit mimesis-ul în decursul secolului XX, când, revendicată ca moștenire de teoreticienii autoreflexivității, Poetica lui Aristotel a fost supusă unei resemantizări de proporții. Pe scurt, teoria literară structuralistă, făcând apel la tratatul aristotelic și negând în același timp faptul că literatura s-ar referi la realitate, a încercat să demonstreze că imitarea realului (în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de-a face cu mimesis-ul și că, din cauza unei regretabile confuzii, i s-ar fi atribuit acestuia din urmă povara reflecției pluriseculare cu privire la raporturile dintre literatură și lume. Argumentul hotărâtor pentru cei ce susțin această teză este că nicăieri în Poetica nu se face referire la alte obiecte ale mimesis-ului decât acțiunile umane (mimesis praxeos); această împrejurare vine să confirme legătura strânsă pe care acest concept ar avea-o cu arta dramatică, în detrimentul modelului pictural, esențială fiind în același timp cuprinderea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
subtilitate este nevoie pentru a ne da seama că, dintr-o asemenea perspectivă, poziția privilegiată revine poiesis-ului și, implicit, limbajului sub toate avatarurile sale (logos, mzthos, lexis). Dacă producerea ficțiunii verosimile s-ar afla în centrul demonstrației aristotelice și dacă Poetica nu ar fi altceva decât o naratologie, esențial ar deveni, într-adevăr, aportul medierii lingvistice, al structurării intrigii și, în ultimă instanță, al codului. Dar lucrurile sunt în realitate mai nuanțate decât pot să pară la prima vedere. Compagnon are
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a acesteia în favoarea semiosis-ului. Încercările de reabilitare a mimesis-ului în ipostaza sa hard nu au întârziat nici ele să apară. Nu puțini au fost aceia care - după cum aminteam ceva mai devreme - au atras atenția că la o (re)lectură atentă Poetica aristotelică dezvăluie modul de funcționare al acelor resorturi care apropie ficțiunea și cunoașterea. Termenul grec mimesthai („a imita” sau „a reprezenta”) implica, se știe, și recunoașterea (anagnorisis), aspect ce ne îndreptățește să presupunem că relația dintre cunoașterea științifică și recunoașterea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dintre cunoașterea științifică și recunoașterea estetică este mai degrabă una de complementaritate, decât de opoziție sau subordonare. Oricum ar fi, tot Aristotel a adus, printre cei dintâi, în discuție acest aspect. Există mai multe pasaje explicite în acest sens în Poetica și nu puține sunt argumentele aduse în sprijinul demonstrării acestui caracter cognitiv al plăcerii estetice în Retorica 86. Nu trebuie să ne surprindă, așadar, faptul că, în ultimele decenii, pe lângă tentativele de discreditare a mimesis-ului, au existat și încercări de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
I spre mimesis II. Dacă nu încape îndoială că termenul mythos marchează discontinuitatea, termenul praxis ș...ț asigură contiguitatea între cele două regimuri, etic și poetic, ale acțiunii”101. Cât despre „avalul” mimesis-ului (receptarea), chiar dacă nu există suficiente indicii în Poetica asupra faptului că Aristotel i-ar acorda o importanță deosebită, totuși, în mod cert, această categorie nu este cu totul ignorată. Nu atunci când Aristotel identifică verosimilul cu credibilul, considerându-l pe cel dintâi din perspectiva efectului său, de pildă. De
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să plaseze momentul al doilea al mimesis-ului (configurarea) între prefigurarea câmpului practic și refigurare (mimesis I, respectiv mimesis III), ci urmărește să îl distingă tocmai prin funcția sa mediatoare. De altfel, filosoful francez nu ezită să-și formuleze rezervele față de poetica modernă care se grăbește „să reducă prea repede șmimesis-ul, n.n.ț la simpla disjuncție în numele unei pretinse interdicții pe care semiotica o lansează împotriva a tot ceea ce este considerat extralingvistic”104. De aici și până la presupoziția ontologică a referinței (cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mult decât oricând în trecut - cu lirismul pur. Pe bună dreptate Alfonso Berardinelli - criticul italian preocupat, poate la fel de mult ca și Gh. Crăciun în spațiul nostru, de efectele ciocnirii „aisbergului” tranzitivității poetice cu „Titanicul” poeziei reflexive - susținea că „până și poeticile inclusive și aglutinante, ca acelea ale lui Whitman sau Rimbaud, antiintelectualiste și vitaliste au deschis calea enumerării haotice și dicteului automat: altfel spus, acelor forme de extremism antidiscursiv care au sfârșit prin a consolida separarea netă, ontologică, de principiu, dintre
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Invocarea venerabilei taxinomii nu ar avea, în sine, de ce să pară inadecvată sau incomodă, nu mai mult, în orice caz, decât alte clasificări sau ierarhizări inevitabile în orice încercare de ordonare teoretică a câmpului literar. Însă iluzia retrospectivă prin care poeticile moderne (acelea apărute de la romantism încoace) își proiectează orbește asupra lui Platon și Aristotel propriile contribuții, poate fi pusă, pe bună dreptate, sub semnul întrebării. După cum a observat Gérard Genette, acest transfer al unei articulații fundamentale a poeticii moderne asupra
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reprezentării, pentru poeticianul francez, originalitatea absolută a Iluminărilor lui Rimbaud ar consta tocmai în exploatarea funcției „prezentative” (din moment ce Iluminările nu presupun nici un fel de referință, creând efectiv o lume). Deși permite includerea în sistem a aspectelor lăsate pe dinafară de poetica tradițională, constituind totodată unul dintre modelele cele mai esențializate, distincția „prezentare”/„reprezentare”, perpetuează, în ultimă instanță, convingerea specific modernistă că principala opoziție în câmpul generic s-ar stabili între poezie, pe de o parte, și povestire, respectiv descriere, pe de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
atenție un alt articol polemic, celebru și el în epoca dintre cele două războaie, aparținând de astă dată lui Ion Barbu, nu este greu să constatăm că tocmai aceste reproșuri îi sunt aduse lui Arghezi de către autorul Jocului secund. În „Poetica domnului Arghezi”305, acesta din urmă evidențiază, caustic, tocmai originea „plebee” a poeziei argheziene, comparând-o cu ceasornicăria, croitoria, broderia sau țesutul de covoare, repudiază „impura industrie” și „estetica ei mecanică”, remarcând că, în ansamblu, aceasta ar suferi de un
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cât se poate de grafic și coerent. Să-i spunem antimodernism? (...) Sau nemodernism? Sau nu-numai-modernism?”308. Oricum ar fi, rămâne în afara oricărui dubiu faptul că, în practica literară, Arghezi descoperă unitatea discursului, ștergerea granițelor dintre genuri și specii, eliberarea de poeticile rigide și, nu în ultimul rând, ingenioase modalități de a concilia „esențele de realitate” cu „imitațiile de realitate”. Nu numai în ciclul Florilor de mucigai, în care este evidentă o anumită epicitate anecdotică, dar și în alte împrejurări (să ne
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fel de frenezie a formării/deformării sensurilor, ce nu poate fi separată totuși de „credința în puterea izbăvitoare a unei pure frumuseți, născută din tensiunile și temperaturile înalte la care sunt supuse cuvintele în procesul creator”312. Din această perspectivă, poetica argheziană rămâne totuși esențial modernă (deși nu întotdeauna modernistă!), prin dialectica ei destructiv-constructivă, prin îmbinarea paradoxală de antipoeticitate și purism. 4.3 „Cazul” Bacoviatc "4.3 „Cazul” Bacovia" Un alt „caz” asupra căruia merită să zăbovim în acest capitol consacrat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de gradul al doilea”. În articolul citat, Ion Bogdan Lefter (indiscutabil unul dintre criticii cei mai abili ai generației) încearcă să împace, printr-un fel de artificiu ingenios, cele două tendințe majore (și, în fond, incompatibile) care au creat, practic, poetica optzecistă în tot ceea ce are ea mai original și mai discutabil, deopotrivă: „Lumea este considerată ca un uriaș supratext, ca un continuum al natur-culturii, în care toate obiectele (reale sau simbolice) au același statut ființial, așa încât un copac sau o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fi totalizată. 5. Explorări în teritoriul poeziei metatranzitive românești (mircea ivănescu, marin sorescu, mircea cărtărescu)tc "5. Explorări în teritoriul poeziei metatranzitive românești (mircea ivănescu, marin sorescu, mircea cărtărescu)" 5.1 Mimetic și ficțional în poezia lui Mircea Ivănescu (între poetica „reprezentării” și poetica „reprezentației”)tc "5.1 Mimetic și ficțional în poezia lui Mircea Ivănescu (între poetica „reprezentării” și poetica „reprezentației”)" În legătură cu poezia lui Mircea Ivănescu s-au spus deja foarte multe lucruri, o bună parte dintre aceste afirmații dovedindu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Explorări în teritoriul poeziei metatranzitive românești (mircea ivănescu, marin sorescu, mircea cărtărescu)tc "5. Explorări în teritoriul poeziei metatranzitive românești (mircea ivănescu, marin sorescu, mircea cărtărescu)" 5.1 Mimetic și ficțional în poezia lui Mircea Ivănescu (între poetica „reprezentării” și poetica „reprezentației”)tc "5.1 Mimetic și ficțional în poezia lui Mircea Ivănescu (între poetica „reprezentării” și poetica „reprezentației”)" În legătură cu poezia lui Mircea Ivănescu s-au spus deja foarte multe lucruri, o bună parte dintre aceste afirmații dovedindu-se contradictorii: criticii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Explorări în teritoriul poeziei metatranzitive românești (mircea ivănescu, marin sorescu, mircea cărtărescu)" 5.1 Mimetic și ficțional în poezia lui Mircea Ivănescu (între poetica „reprezentării” și poetica „reprezentației”)tc "5.1 Mimetic și ficțional în poezia lui Mircea Ivănescu (între poetica „reprezentării” și poetica „reprezentației”)" În legătură cu poezia lui Mircea Ivănescu s-au spus deja foarte multe lucruri, o bună parte dintre aceste afirmații dovedindu-se contradictorii: criticii din generațiile mai vechi au insistat cu precădere asupra strategiilor de corporalizare a inefabilului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poeziei metatranzitive românești (mircea ivănescu, marin sorescu, mircea cărtărescu)" 5.1 Mimetic și ficțional în poezia lui Mircea Ivănescu (între poetica „reprezentării” și poetica „reprezentației”)tc "5.1 Mimetic și ficțional în poezia lui Mircea Ivănescu (între poetica „reprezentării” și poetica „reprezentației”)" În legătură cu poezia lui Mircea Ivănescu s-au spus deja foarte multe lucruri, o bună parte dintre aceste afirmații dovedindu-se contradictorii: criticii din generațiile mai vechi au insistat cu precădere asupra strategiilor de corporalizare a inefabilului, ignorând adesea evidența
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
atenția este forma amplă, aglutinantă a poemului, care creează impresia că orice tentativă de a-l încadra într-unul din genurile literare consacrate (epic, liric, dramatic) este sortită eșecului. În spiritului așa-numitei hibridizări sau contaminări a genurilor - definitorie pentru poetica postmodernismului - Mircea Cărtărescu recurge la anumite procedee care au fost considerate multă vreme apanajul exclusiv al prozei ficționale (descrieri, dialoguri, dezvoltări de tip narativ), reușind în felul acesta să creeze o „lume” de o uriașă complexitate și eterogenitate. Este de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rămâne, în fond, o față a modernității, iar practica literară și formulele personale ale poeților se sustrag, foarte adesea, încorsetării în căsuțe taxinomice rigide. 7. Bibliografietc "7. Bibliografie" I. Lucrări, studii Și articoletc "I. Lucrări, studii Și articole" 1. Aristotel, Poetica, studiu introductiv, trad. și comentarii de D.M. Pippidi, ed. a III-a, îngrijită de Stella Petecel, Editura IRI, București, 1998. 2. Aristotel, Retorica, trad., studiu introductiv și index de Maria-Cristina Andrieș, Editura IRI, București, 2004. 3. Auerbach, Erich, Mimesis, reprezentarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
trad. de Bogdan Ghiu și Mihaela Cosma Editura Polirom, Iași, 1999. 64. Di Gesù, Matteo, Palinsesti del moderno. Canoni, generi, forme nella postmodernità letteraria, Franco Angeli, Milano, 2005. 65. Dobrescu, Caius, Modernitatea ultimă, Editura Univers, București, 1998. 66. Doležel, Lubomìr, Poetica occidentală, trad. de Ariadna Ștefănescu, Editura Univers, București, 1998. 67. Doležel, Lubomìr, Heterocosmica. Fiction and Possible Worlds, John Hopkins Univ. Press, Baltimore, London, 1998. 68. Dumitriu, Anton, Alethéia. Încercare asupra ideii de adevăr în Grecia antică, Editura Eminescu, București, 1984
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Formele literaturii moderne, trad. de Voislava Stoianovici, Editura Univers, București, 1973. 112. Huizinga, Johan, Homo ludens, trad. de H.R. Radian, Editura Humanitas, București, 1998. 113. Hutcheon, Linda, Politica postmodernismului, trad. de Mircea Deac, Editura Univers, București, 1997. 114. Hutcheon, Linda, Poetica postmodernismului, trad. de Dan Popescu, Editura Univers, București, 2002. 115. Jakobson, Roman, Lingvistică și poetică, în Probleme de stilistică, Editura Științifică, București, 1964. 116. Jakobson, Roman, Poezia gramaticii și gramatica poeziei, în Poetică și stilistică, Editura Univers, București, 1972. 117
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
era tiparului, trad. de P. Năvodaru, Editura Politică, București, 1975. 150. Meo, Oscar, Mondi possibili. Un’indagine sulla costruzione percettiva dell’oggetto estetico, Il Melangolo, Genova, 2002. 151. Merleau-Ponty, Maurice, Phénomenologie de la perception, Éditions Gallimard, Paris, 1993. 152. Moraru, Cristian, Poetica reflectării, Editura Univers, București, 1990. 153. Mușat, Carmen, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. 154. Mușina, Alexandru, Le postmodernisme aux portes de l’Orient, Euresis. Cahiers roumains d’études littéraires, 1-2, 1995
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Poetry, în The Dance of the Intellect: Studies in the Poetry of the Pound Tradition, Cambridge Univ. Press, 1985. 177. Petrescu, Ioana Em., Modernism/ Postmodernism: A Hypothetical Model, în Euresis. Cahiers roumains d’études littéraires, 1-2, 1995. 178. Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. 179. Platon, Opere III, ed. îngrijită de Petru Creția, trad. de Gabriel Liiceanu și Simina Noica, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. 180. Platon, Opere V, ed. îngrijită de Petru Creția, trad. de Marian
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]