3,799 matches
-
Să-mi rîdă în nas?! Ce să vadă? O casă mare, cea mai frumoasă din tîrg? Și-a lui a fost cea mai frumoasă din sat. Și ce să mai vadă? Niște indivizi care vin să mă bea, să-mi poftească soția și să mă bîrfească? Știu că voi fi schimbat; umblu cu alte femei decît nevastă-mea și ăsta-i un argument suficient; întotdeauna, în multe lupte, lovitura decisivă e dată la sex... Dar pînă să mă schimbe, continuu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
puțin, cît să treacă un om și se închide la loc, cu zgomot surd. Mihai se întoarce: în fața lui stă femeia din laborator, tunsă scurt, tinerește, cu ochii și mai mari, expresivi, poate din cauza unor cearcăne discrete. Vă rog, doamnă; poftiți! o invită Mihai, gata să se intimideze ca un școlar. Nu, dom' inginer, că mă grăbesc se scuză femeia, rămînînd în mijlocul încăperii. Am venit doar... începe ea, dar se oprește stînjenită de bunăvoința cu care a fost întîmpinată. Știți... se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răspunde femeia prompt, înfruntîndu-i privirea. Au! se lovește instinctiv cu palma la frunte Vlad, scăpărînd un surîs scurt, sfîrșind prin a strînge din umeri: Vă rog să mă iertați! Alaltăieri erați așa..., din cauza gripei..., nu v-am recunoscut... Vă rog, poftiți, luați loc! Derutată de convertirea furiei atît de repede într-o amabilitate născută din surîsul așternut pe obrazul tînărului că și-a amintit de ea, femeia ar vrea să-l măsoare lung, cu privirea încruntată, să-și mențină autoritatea tonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urcat scările spre biroul chestorului. Am ajuns În fața biroului În spatele căruia se afla cerberul atot puternic din acele timpuri. Timidă am bătut la ușă, am auzit un puternic „intră” și, mai timidă, aproape tremurând am deschis ușa. Colonelul m-a poftit să iau loc. M-am așezat și mi-am declinat calitatea spundu-i că sunt secretara Comunității evreiești și am fost trimisă la dânsul de către președintele Comunității evreiești și că am să-i predau ceva. În acel moment am scos plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
preda În fața unei mulțimi de fete, săreau În sus și-n jos. La Chalk Farm, unde se credea cu tărie În egalitatea de șanse, era mai bine decât În majoritatea sălilor; unii dintre membrii care Încălcaseră aceste drepturi fuseseră deja poftiți pe ușă afară. Era oarecum ironic că antipatiile lui Jeff se Îndreptau mai cu seamă către Derek, care nu se alăturase niciodată celor ce-l luau peste picior, fiind mult prea ocupat să măsoare din priviri orice fund feminin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-și minunații ei ochi. — Trebuie că Lesley umblă să-i ia gâtul Lindei. Se pare că a urlat la ea - la Linda, adică - În birou, ieri. — Lou zice că Linda nu și-a pierdut calmul, a negat tot și a poftit-o pe Lesley să nu mai depășească limitele normale de isterie. — Și Derek? Cred că stă la cutie, dacă e să mă Întrebi pe mine. Eu nu l-am mai văzut la sală de zile Întregi. Tu? — L-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o ceașcă de ceai? Îmi adresă ea veșnica Întrebare. Da, te rog. Se duse În bucătărioară și puse ceainicul pe foc. — Te invidiez, să știi, spuse ea pe deasupra aburului care se Înălța, pentru că poți să vii și să pleci când poftești. De la sală, adică. Noi suntem acolo mai tot timpul și ne scufundăm În lumea asta mizerabilă... Lucrurile iau proporții exagerate... Linda te Înnebunește pentru fiecare măruntiș... Vocea i se pierdu. — Ai putea foarte bine să pleci, i-am sugerat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la George. — Bună, Ruby, bătrânico! îi spuse George. Se apropie de ea și o atinse pe umăr. — Ruby, adu-ne niște cafele, îi ceru Alex. Femeia dispăru. — De ce-o fi venit? — Ca să se uite la mine. Dar cine a poftit-o? Acum, pur și simplu intră în cameră, apare din senin. — Poate are impresia că locuiește aici. — Ia diferite obiecte. Cred că le ia, le ascunde, și pe urmă le găsește. Devine din ce în ce mai ciudată. I-am cerut cafele ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aștept cafeaua. Alex rămase tăcută, chemându-și în ajutor vechii ei aliați, mânia și ura, ca să-i astâmpere frustrarea și să-i usuce lacrimile. — Bine, spuse George, conștient de tumultul emoțiilor ei. Mă duc. Și când vine Ruby cu cafeaua, poftește-o să ia loc. Mi-ar face plăcere să știu că luați o cafea împreună. Își înșfăcă fulgarinul și haina și ieși din cameră. George coborî în grădină pe ușa din spate, dar nu se alătură „intrușilor“ care stăteau afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
matematică“, adăugă râzând, materie la care el fusese complet nătâng. Domnișoara Meynell îi răspunse că ea nu fusese slabă la matematică, dar că nu era necesar să discute acest subiect. Îl primise cu nervozitate și, după plecarea celorlalți vizitatori, îl poftise în camera de zi. Însoțitoarea, o fată cu un cap interesant, intrase o clipă ca să-i întrebe dacă doresc cafea, dar amândoi refuzaseră. După ce părintele Bernard îi explică planul lui, Hattie se liniști și era gata să se apuce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fix la ea pe sub sprâncenele-i stufoase și își spuse iar: „Dumnezeule, e leită Linda, seamănă din ce în ce mai mult cu Linda, cum e posibil?“. Cu părul ridicat în creștet, Hattie arăta mai înaltă și mai mare ca vârstă. Luați loc, îl pofti Hattie. Niciodată până atunci nu se simțise „stăpâna casei“ care primește un musafir, și încă ce musafir special. În Denver lucrurile nu se petrecuseră niciodată în felul ăsta. John Robert se așeză pe unul din scaunele de bambus care scârțâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în Gazette. — Dar de sâmbătă încoace nu s-a mai arătat? — Nu. L-am așteptat amândouă, zi de zi. Nu a venit decât ieri. — Mie mi-a luat miercuri interogatoriul, spuse Tom. — Ce s-a întâmplat? întrebă Emma. — M-a poftit, pur și simplu, să mă duc dracului. Niciodată să nu mă mai apropii de Hattie. Avea impresia că am conspirat cu George. — Despre mine avea impresia că am conspirat cu George, interveni Pearl. — E nebun, nu-i mai iese George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sigur... în fața lui Dumnezeu? — Da. George nu păru ușurat. O expresie de suferință îi distorsiona fața. Murmură ceva din care preotul nu desluși decât cuvintele „... de milă“, apoi spuse cu glas tare: — Am săvârșit un lucru îngrozitor. Părintele Bernard îl pofti din nou să ia loc, numai că George refuza să se așeze. Se duse din nou spre bibliotecă și se întoarse cu spatele, în aceeași atitudine tristă, penitentă, care-l îndurera în chip inexplicabil pe părintele Bernard. Se rezemă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dragă domnule teolog de ocazie. Basta! declamă Poetul și înghite la noduri, unul după altul, pe uscat, retezând sentențios discuția. Stai...! Auzi...? Cred că pe noi ne strigă! Alooo...! Voi, voi, cei de jos! Convocatooor: Domnișoara Rodica vă roagă să poftiți și pe la dânsa, să urcați în living-room, ca să dialogați! O fărâmă, un piculeț, doar câteva minute! Are să vă transmită o mare, o foooarte mare rugăminte. Reciproc avantajoasă, băieți! Claxonul vocii inconfundabile a Bossului avea ecou, nu glumă, în interiorul spațiului întortocheat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
jinduia, dacă acesta nu i-ar fi fost mai întâi oferit tribut, și încă din toată inima. Da, da, păi, sigur, ia-l! Ia-l, odată, ce stai? Ce mai aștepți? Successo! Dinspre partea mea, poți face cu el ce poftești, geme și Urechiatul. Ori îl iei, ori nu-l iei, tertium non datur! Hotărăște-te! Ce atâta tămbălău? Mi-a intrat nisip pe gât, la mama dracului...! Ho, Sammi, oprește-te! Gata! Ne-a ajuns! Pe obârșia Profetului! Să terminăm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca idiotul. Taci, aschimodie! Gura! se răstește Bursucul, la el. A fost vorba de o anomalie genetică imprevizibilă, anterioară momentului reîncarnării. Animalul-gazdă fusese mai înzestrat, de la natură, bietul. Mai testiculat. Iată! și se întoarce, expunându-și dosul. Una, două, trei, poftește să le iei! De altminteri, este și un loc unde primesc omagiile orișicui, oricând, fără etichetă și fără nici un fel de formalități preliminare, vă asigur... He, he, he, he, he! îi vine și Poetului rândul să se dea, involuntar, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
e ca naiba, când te lași de băutură, da-i și mai și, când n-o găsești unde-ai lăsat-o! Dragii mei, să fiți iubiți, vestiți, mândriți, înstăriți și pupați unde doriți! Fiindcă..., restul chiar că nu mai contează! Poftiți! Din partea conducerii! Luați și mâncați! Serviți! În fața asaltului sănătos asupra antreurilor, dat cu ghiotura de către comesenii hămesiți, Îngerul păstrează, lingav, o firavă rezervă politicoasă. Ce-ai mămico? Ție nu ți-este fomică deloc? Deloc!? Mânca-l-ar mama pe el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-mi miroase... Să nu ne pască vreo contaminare, domnule, dacă punem mâna, vreo boleșniță, ceva, de la cadavru? se alarmează Buletin. Hai sictir, bă, bulangiule! îl flituiește Cezărel. Muiercea! Să fi fost în locu' lu' Luci', io nu te-aș fi poftit, în veci, pe tine, papă-lapte, la priveghiu' și la mormântu' meu! Bâz-bâz-bâz! Paraditule! Ești olog la cap! Încetați, băi, odată! zice Dănuț, apăsat. Tu, Aligatorule, ești prea nervos. Ia mai termină cu ciorovăiala! Am impresia că te gâdilă-n cip-cirip
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
blănița și-și ascunse sub ea formele ei voluptoase, și-i adresă acelei tinere și elegante Audrey Hepburn din Parioli un surâs lipsit de recunoștință. Apoi se Îndepărtă unduindu-se, elastică pe picioarele ei lungi, palidă și abătută, dorită și poftită de mulți, urmărită de privirea libidinoasă a portarului, lăsând În urma ei o dâră de parfum dulceag și dorințe neîmplinite. a noua oră Pe la nouă și jumătate, chipul agentului apăru pe ecranul interfonului - cenușiu ca o stafie din cauza imaginii filmate. Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
studiu (se pare că la 87 de ani se îndeletnicea în continuare cu cercetarea atentă a operelor maeștrilor), încât a ajuns el însuși maâtre d’école. După ce s-a întors de la Paris (se stabilise o vreme în Italia), a fost poftit să-l viziteze pe Louis-Philippe la Versailles și la Neuilly și, mai mult de-atât, a primit un permis de intrare liberă pe viață la Comédie-Française, pe care se zice că l-a folosit mulți ani cu mândrie. Mai știm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
credea și care-l formaseră: iluminarea celor aleși. - Cum ați petrecut, domnule președinte? - În familie, la niște rude, dragă colega. De fapt m-am odihnit, și asta e cel mai important pentru mine. Însoțindu-l până în dreptul cabinetului său, mă pofti înăuntru, după care pregăti, la reșou, două cafele. - E din ce în ce mai greu, îmi spuse după ce-mi întinse ceașca cu cafea. Au început lipsurile. Datoriile de război, cartelele pentru alimente și îmbrăcăminte, cozile la pâine de dimineață cu noaptea în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu alții, amestecați cum erau, mă făcură - și încă multă vreme - să gândesc la numitele „categorii sociale”, marea gălăgie făcută în jurul acestora, la așa zisa. „problematică” a lor. S-ar putea... Cineva bătu din palme: era doamna Agripina și ne pofti la mesele puse cap la cap pe deschiderea a patru odăi care aveau ușile scoase și duse în magazie. „Fiecare, rosti, să treacă pe locul unde îi e scris numele!” Cartonașe la mărimea cărților de vizită, cu numele invitaților - scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de fier din față-mi, zgomot suficient ca un semnal abia așteptat de domnul Pavel care-mi pândea venirea. Ieși repede în curte prin ușa bucătăriei, și ajungându-mă tocmai când închisesem ușa holului; o deschise, mă îmbrățișă și mă pofti la el pentru a-mi „sărbători”, el și soția, „rămânerea în magistratură”. Ajuns în apartamentul lor, dădui telefon tatălui meu care-mi impută întârzierea comunicării; se liniștise și rămaserăm înțeleși ca spre seară să vin la el, era nerăbdător. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
decât spiritului cu care-mi vorbea de o oră, scuza mea fiind că sunt bărbat, dar rostise această concluzie ca și cum ar fi spus că sunt bădăran. Deodată, peste câteva zile, veni cu adevărat, și înainte de a fi putut fi amabil poftind-o să stea în fotoliu, cum intenționam, ea se așeză neinvitată, cu dezinvoltură familiară, ca un vechi al casei, râzând, uitându-și prezența ireală de câteva zile înainte. Nu era o deosebire prea mare între cea de atunci și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să-i pot spune, la ea, la prezența ei aici cu câteva zile înainte, la conversațiile avute, apoi încâlcirile și deslușirile minții mele, ca un somn pe iarba grasă a primăverii ce urma să vină. Acum, chiar vrui s-o poftesc alături pe iarbă, ca-n serbările câmpenești, dar gândii c-ar fi refuzat, interpretând intenția mea ca pe o necuviință, și s-ar mai fi gândit și la faptul că avea să-și șifoneze rochia nouă, cu multe pliuri, anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]