1,649 matches
-
bucată de cozonac; destupă-ți urechile și învață mai întăi prozodia de la maître Boileau 115, care zice: "Que toujours dans vos vers le sens coupant les mots, Suspende l'hémistiche en marque de repos."116 Afară cu Boileau! țipă deodată Pogor care intră furios, înarmat cu o perină. Vrați să faceți literatură românească cu Boileau, ce prostie! Iată adevărul! Un popor care n-are istorie, nu poate să aibă literatură. Prin urmare, aruncați condeile, gogomanilor. Eu unul am urmat pe Buckle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și să intrăm în Nirvana, acolo-i mântuirea! Așa a spus Baghavat respectabilului Pürna! Ați înțăles, voi burghejilor? N-am înțăles, adăogă grav președintele celor nouă. Atunci un hohot de râs urmat de o mare gâlceavă se stârni între păpuși. Pogor plesni cu perina pe Naum; Naum se repezi la Bodnărescu. Bodnărescu la Creangă; dar acesta, fiind mai tare, mai voluminos, i-a răpus pe toți, le-a impus liniște și a început din nou să le istorisească drept mângăiere povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întăi, am uitat-o. Prin urmare, cred că mă scutiți de celelalte rezoane. Au mai fost și alți membri care au figurat în jocul păpușelor, precum Miron Pompiliu, șeful caracudei clefăitoare, Iacob Negruzzi sau carul cu minciunèle, cum îl poreclea Pogor, reprezentat prin o păpușă mohorâtă cam de coloarea ceaunului. Petru Carp, supranumit excelență, reprezentat prin o păpușă cu titva goală ca un genunche, împodobită numai cu trei peri à la Bismarck, dar de rolurile lor nu-mi mai aduc deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în atmosfera noastră literară și punea în muzică poezii de-ale noastre între care și o baladă a mea; Domnița și robul. Deseori se organizau serate la Maiorescu și Nicu Burgheli, la care luau parte mulți din membrii "Junimei", afară de Pogor pentru care muzica era un vuiet supărător urechilor. Niciodată el n-a priceput o notă, n-a gustat un instrument. Era o natură cu totul refractară acestui gen de artă. Muzica, zicea el, e un mod confuz și barbar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
instinctiv m-am apropiat de acei care ca și mine țineau penelul în mână. Aceștia nu erau mulți la număr. Petru Verussi ocupa locul de frunte ca unul ce era pictor de profesiune. După dânsul veneau: Theodor Buiucliu și Vasile Pogor. Aveam o junime literară, un cerc muzical, era natural să avem și un atelier de pictură. Astfel asociind patru, pe domnii Dimitrie Gherghel și colonelul Boteanu, directorul de atunci al școalei militare din Iași, ambii amatori ca și noi, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fie vrednice de expoziția ce Verussi plănuia pentru anul viitor. La început, pănă a nu ne cunoaște puterile unul altuia, Verussi dădea negreșit tonul între noi, deoarece era pictor de profesiune; dar cel mai guraliu și mai cu pretenții era Pogor. Noi ceilalți patru, nefiind tocmai încrezători în talentele noastre, lucram cu sfială și ne temeam să nu ne facem de râs. Am tocmit, deci, în primele zile după instalarea noastră un biet cerșetor cu patru lei pe zi, a cărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plăcere, considerând această îndeletnicire ca mai nobilă, mai estetică, care ne scotea din hăgașul 165 ocupațiunilor de toate zilele. Însă dintre noi, trebuie să o spun cu regret, cel mai slab deși, precum am zis, cel mai guraliu a fost Pogor. La început credeam după aerele și rodomontadele lui că o să ne facă marț pe toți. A lucrat și el portretul cerșetorului în cridă neagră cu estompa, dar a reușit să facă o caricatură care a stârnit râsul tuturor. Cerșetorul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
el însuși, dânsul nemaiputând face bună figură în atelier s-a retras imediat și de atunci pănă în ziua de azi nu știu să mai fi pus el mâna pe estompă sau penel. Arta, desigur, n-a pierdut nimic, iar Pogor a rămas în opinia prietenilor săi cu un talent mai puțin. Mai bine de un an a mers societatea noastră fără dânsul. Am desenat și pictat fiecare mai multe capete și vederi, unele copiate, altele după natură, pe care eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care merită o mențiune onorabilă deosebită e acel lucrat de Verussi în ultimele zile ale societății noastre. Câteva luni după ce Verussi a repurtat acest strălucit succes, atelierul nostru de pictură, ca toate lucrurile omenești, își dădu obștescul sfârșit din cauză că, după Pogor, care ne părăsise demult, ne-a părăsit și colonelul Boteanu, mutat din Iași, precum și Verussi care, preocupat de grija țărei, nu se mai gândea la deliciile picturei. Dar Buiucliu și eu, întocmai ca copiii cei învățați cu nărav, am continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
simți că prietenia literară nu este doar un mit al secolului 19, ci o realitate pe care o simt în jurul meu vie. Întotdeauna m-am întrebat, la Prelecțiunile Junimii și la atâtea alte evenimente care m-au adus la Casa Pogor sau la Casa cu Absidă, dacă acea atmosferă de armonie și comunicare literară, care la București a dispărut de mult, există la Iași mereu, și nu sunt atât de optimistă sau naivă să cred asta, dar și numai faptul că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și vorbe de duh. Ții minte cam când ne-am cunoscut?... Da, Chira Chiralina, te-am cunoscut... a. în clasa a X-a, în paginile exotice, incitante, expresive ale lui Panait Istrati; b. la Iași, în spațiul "Junimii" de la Casa "Pogor", la o seară culturală memorabilă cu admirabilul transilvan Radu G. Țeposu; c. te-am cunoscut și te-am recunoscut de oricâte ori s-a întâmplat să ne regăsim în compania poetului infatigabil, miraculos și profund spirit Cezar Ivănescu (don sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
întâmplări cu prieteni (multe foarte dulci, spectaculoase, cu Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu, Val Condurache, Emil Iordache). Mă opresc la una cu Cezar Ivănescu: Era toamna spre iarnă, se apropia miezul nopții, îl conduceam pe DON CAESAR spre Casa "Junimii" de la Pogor, la căsuța noastră pentru oaspeți. Avea o cameră rezervată (odaia nr.2, cu vedere princiară spre parcul cu statui, mierle, iarbă pașoptistă). Instituția noastră muzeală se afla în ample lucrări de restaurare. Cimitirul fusese strămutat creștinește. Un șanț enorm, adânc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
zodie. Îmi aduc aminte că a zâmbit când i-am adresat întrebarea, spunând că nu a mai fost întrebat și că îl pusesem pe gânduri. Îl ascultam vorbind la diferite întâlniri și manifestări la Iași, București, Botoșani, Slobozia; la Casa Pogor îi ascultam poveștile depanate alături de Cezar Ivănescu, Lucian Vasiliu și Mircea Petean, ce vremuri... nu știm unde pleacă cei tineri, și de ce pleacă... mai avea atât de mult de spus, de scris... La o lansare a cărții mele "Maci in
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lucruri au lucrat. Cele bune sunt puține S-au luptat cu rău-n lume Binele să Înfăptuiască Și credința s-o Întărească! Iar urmașilor au spus: Să nu uite de Iisus! Că-i Dumnezeu Adevărat El din Cer S-a Pogorât Pentru oameni pe pământ Să-i salveze de la rău, Să le dea pe Dumnezeu! Mult, Mult bine ne-a făcut Iar noi plată ce i-am dat? L-am Bătut și L-am scuipat... Pe Cruce L-am Atârnat! În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
eu, Cum murii curând așa Și lăsai pe Maica-Ta? Fiule, Fiul meu Sfânt Dă-mi măcar un mic cuvânt, Eu nu mai am putere Ca să port așa durere Fiule, Lumina mea Când oare te-oi mai vedea? Că Te pogori În pământ. O, Cuvântule Prealine, Cum voi trăi fără Tine? Acum ești la mine-n brațe Fiu Scump dar fără viață Fiule Dumnezeiesc Nu auzi când Îți vorbesc? Mai deschide ochii odată Să-Ți vezi Maica Întristată! Pe Măicuța ta
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
neasemuită. Unul dintre ei este Sui, omul care a aprins pentru prima dată focul, prin frecarea a două crengi de copac. Haideți să aflați povestea lui. În vremuri demult apuse, omenirea nu știa ce este focul. Odată cu lăsarea serii, se pogora întunericul, iar oamenii erau cuprinși de o panică cumplită. Peste tot se auzeau doar strigătele fiarelor sălbatice. Oamenii mâncau alimentele crude în lipsa focului și din această cauză se îmbolnăveau mereu și viața lor era scurtă. Un zeu din cer, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de I. Ianov, D. Ralet, Gh. Tăutu, Gh. Sion, cu producții ce se înscriu în sfera poeziei patriotice, de versurile lui B. P. Hasdeu, Th. Șerbănescu, I. V. Adrian și Gh. Nichitachi, fabulist, imitator al lui AI. Donici. Aici V. Pogor traducea din Anacreon, P.-J. Cantel, P. Dupont, V. A. Urechia din satirele lui Juvenal și, din Lucrețiu, De rerum natura. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285488_a_286817]
-
pe pielea mea, acum, când fiecare celulă din mine mă înțeapă ca un ac de viespe, ca să-mi dea de înțeles că e vie, dureros de vie, să simt ce înseamnă să te înalți în aer și apoi să te pogori lin pe pământ... îmi revine din senin o amintire a unui vis din copilărie. Cred că nu aveam mai mult de 7 ani și mă atrăgea magnetic distanța de la balconul nostru de la etajul opt până la pământ, unde oamenii erau mult
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sus pe scări până acasă, ca să mai sar de la balcon, iar și iar, să țopăi fericită pe trotuar, mirându-i pe cei din jur, și mai ales pe mama, de curajul meu de a mă înălța în aer și a pogorî lin pe pământ. Se pare însă că nici o cădere nu e atât de simplă... Oare cum o fi să te prăbușești fără scăpare? Cum e să cazi de la mare înălțime? Cum e să te prăbușești într-un hău, dintr-odată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai mult ca oricând, glasul ei aparent băiețos și reacțiile ei tulburi, imprevizibile. De altfel, de câte ori o auzea, se lăsa cucerit de modul cum îi curgeau gândurile, ca șuvoaiele unei ape repezi de munte. O adora ca pe o ființă pogorâtă dintr-o altă lume. O ființă pe cât de imaterială, pe atât de concretă și ispititoare. Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apă simțea cum i se îngreunează corpul, ca și cum marea l ar fi tras înapoi. Când tălpile atinseră nisipul se simți dintr-odată istovit și se prăvăli pe nisipul umed, tremurând de frig. Auzi pașii fetei apropiindu-se și simți cum pogoară șalul pufos de lână ca un uriaș fluture nevăzut peste spatele lui. — M-ai speriat, auzi glasul fetei. Nu știam cât ai de gând să te mai duci în larg și m-ai speriat. Erai foarte departe pentru un începător
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deja se ocupa de organizarea laboratorului său în interiorul citadelei împărătești. Giuliano, care era cu mine, mi-a spus că Heraclion voia să mă vadă în cancelarie. Era în veșmintele sale pentru audiențe și, Dumnezeu să mă ierte, părea un zeu pogorât pe pământ. - Asta e pentru tine, Stiliano, și norocul să te călăuzească. Mi-a întins un pergament de care atârna o bilă de plumb cu pecetea sa. Am citit-o rapid și am aflat că eram din acel moment demnitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a unui muribund. Reproduc aici o parte din ceea ce mi-a scris duhovnicul cu câteva zile înainte de a muri, făcând să-mi parvină indirect, în respectul ascultării de abate: „Stiliano, binecuvântarea celui care nu ți-a fost vreodată numit să pogoare asupra ta. Mi-ai povestit toate câte ți s-au întâmplat în viață, și acum am să-ți dezvălui unele lucruri și am să-ți dau câteva sfaturi; fac asta pentru mântuirea sufletului tău. M-am născut într-o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
începutul slujbelor mai importante. Culmea este că, în ziua botezului, pentru prima dată zarva aceea nu m-a enervat. Mozaicul de pe cupola cristelniței îl reprezenta pe Iisus pășind dinspre apus spre răsărit, botezat în apă neîncepută în timp ce asupră-i se pogora Sfântul Duh. Sub această scenă episcopul aștepta sosirea celor pe care trebuia să-i prezint. După cum era obiceiul, am atins cele șapte laturi ale cristelniței, am coborât cele trei trepte de la intrare, le-am urcat pe cele trei care duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scandinave 2 Populație mitică citată de cronicile medievale 1 Erezie a patriarhului Sergiu de Constantinopol (610-619) conform căreia în Hristos ar exista o singură voință sau o unică energie. 1 Identificată de Islam drept primul templu dedicat cultului monoteist, construcție pogorâtă din paradis și dăruită de Dumnezeu 1 Cutiuțe cu versete din Scripturile ebraice, pe care evreii și le leagă pe frunte sau la încheietura mâinilor când se roagă. 2 Concepție eretică potrivit căreia Dumnezeu reprezintă, în esență, atât binele, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]