3,259 matches
-
al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină, o predică despre înălțarea la cer a Mariei; îi mai sînt atribuite patru omilii despre Naștere, în armeană. Antipater a compus și un tratat polemic contra Apologiei lui Origen a lui Eusebiu de Cezareea (cf. vol. I, pp. 000-000); s-au păstrat unele fragmente din prima carte, citite la Niceea în 787, și altele, mult mai numeroase, incluse de Ioan Damaschinul în Sacra Parallela (unde
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Constantinopol pentru a protesta împotriva lui Nefalie, un agent al patriarhului de Ierusalim care le crea neplăceri călugărilor de la Maiuma; plîngerea a fost rezolvată rapid și ei au rămas în continuare la Constantinopol, unde Sever a compus mai multe opere polemice. în 512 a fost numit patriarh de Antiohia, după plecarea lui Flavian în urma presiunilor monofiziților. Sever declară că acceptă prevederile din Henotikon, decretul prin care împăratul Zenon propunea în 482 un compromis, și respinge Tomul lui Leon și formula de la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sale după ordinul de distrugere promulgat de Iustinian în 536, în timp ce în greacă au rămas doar o omilie (nr. 77, transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa) și fragmente în catenarii sau florilegii. Tratatele teologice ale lui Sever sînt toate polemice. Către 507-508, înainte de călătoria la Constantinopol, a scris două Discursuri către Nefalie (din primul au rămas doar fragmente). Nefalie, un călugăr din Alexandria, fusese întîi monofizit extremist, numărîndu-se printre liderii „schismaticilor (aposchiști)”; îl combătuse pe Petru Mongo pentru că era prea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
naturi, încercînd să demonstreze însă că aceasta este echivalentă cu cealaltă: „o singură natură a Logosului întrupată”; a fost așadar considerat primul reprezentant al neocalcedonismului cu identitate precisă. Din Apologie au rămas doar pasajele citate de Sever în scrierea sa polemică. Sever contestă felul în care se folosește Nefalie de Sfinții Părinți: aceștia, în realitate, au afirmat că Cristos este din două naturi, nu în două naturi (așa cum spune formula de la Calcedon). Sever împărtășește această opinie și susține că afirmarea a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
foarte bine Scriptura și tradiția patristică la care recurge în mod constant pentru a-și susține afirmațiile. Ca scriitor este destul de repetitiv, însă se exprimă foarte limpede și e un abil dialectician. Așa cum am văzut, toate scrierile sale doctrinare sînt polemice; Sever e nevoit să-și expună și să-și precizeze tezele confruntîndu-le cu opinii opuse, mai ales cînd răspunde unor atacuri. El i-a combătut pe calcedonieni pe de o parte, pe eutihieni și pe aftartodocetiști pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cuvenită intențiilor și doctrinei lui. Bibliografie. Ediții ale operelor lui Sever: Discursuri către Nefalie și Scrisori către Sergiu: J. Lebon, CSCO 119-120, 1949. Philalethes: R. Hespel, CSCO 133-134, 1952. Contra gramaticului nelegiuit: J. Lebon, CSCO 93-94; 101-102, 111-112, 19522. Scrieri polemice contra lui Iulian de Halicarnassus: R. Hespel, CSCO 244-245 (1964); 295-296 (1968); 301-302 (1969). Apologia tratatului Philalethes: R. Hespel, CSCO 318-319, 1971 (în CSCO sînt și textul siriac și traducerea). Omilii: versiunea lui Iacob din Edesa este editată în mai
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu, oamenii sînt ispitiți să trîndăvească, lăsînd sufletul să se deschidă către patimi; este atitudinea pe care o condamna Pavel (1 Tes. 3, 6-12) atunci cînd îi îndemna pe destinatarii epistolei sale să muncească, urmînd exemplul său. Avem aici accente polemice, împotriva mesalienilor și acemeților, partizani ai lipsei totale de activitate (cap. 21-27); în cap. 21 sînt menționați în mod explicit Adelfios și Alexandru, liderii celor două orientări. De condamnat este însă și al treilea tip de sărăcie, specific călugărilor care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
școala sa de drept; aici studiaseră și retori ca Zaharia Scolasticul sau Sever de Antiohia. Viața lui Sever, scrisă chiar de prietenul lui Sever, Zaharia, ne prezintă intensa activitate intelectuală de la Berit, centrată pe cultura păgînă și ascetismul creștin. Aluzii polemice la cultura păgînă se pot încă surprinde în opera lui Roman. Roman a fost un predicator care s-a servit de inspirația poetică pentru a da formă cuvîntului său, dar aceasta nu înseamnă că această inspirație ar fi fost deficientă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sau în diverse pasaje din lexicul bizantin de la Suda (sau Suida), ori într-o compilație tîrzie cu caracter biografic, intitulată Viața lui Constantin. în afară de această Istorie bisericească, Filostorgios a scris și alte opere: o apărare a creștinismului contra faimoasei scrieri polemice a lui Pofiriu și o scriere encomiastică dedicată lui Eunomius scrisă cu multă căldură și plină de laude. Bibliografie. Ediții: GCS 21, 19722 (J. Bidez, F. Winckelmann). 2. Socrate Avem foarte puține informații despre acest istoric. Așa cum spune el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-le unor autori care se considerau constructiviști. În unul, Ruggie (1995) susține, dintr-o perspectivă liberală tradițională, că instituțiile internaționale potrivite chiar contribuie la construirea unei lumi mai bune, dincolo de considerațiile politicii de putere. În celălalt, Wendt (1995) corecta tabloul polemic al constructivismului descris de Mearsheimer, dar astfel arăta că punctul său sensibil este de a fi etichetat drept utopist, fapt pe care deja l-am remarcat. Astfel, ajungem la abordarea microperspectivei, pentru a demonstra că adepții teoriei constructiviste sunt, de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
poporul român (nordul sau sudul Dunării), elementele care au contribuit la etnogeneza românilor, soarta populației Daciei după retragerea armatelor romane în sudul Dunării, relațiile locuitorilor rămași în Dacia cu popoarele migratoare, lucrarea oprindu-se la perioada venirii hunilor. Caracterul evident polemic al Istoriiei Țării Rumânești... nu transformă lucrarea într-o pledoarie pătimașă; dimpotrivă, ea se caracterizează prin cercetarea critică a surselor, printr-un efort constant de discernământ. Dornic de a scrie în spirit critic, autorul se străduiește să definească diferențele dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
eseuri precum Sentimentul românesc al urii de sine (1991), Cloaca valachica, Locul fetid al devenirii noastre întru ființă, sfidător-polemice, atestă acest filon autodenigrator, identificat de Cornel Moraru ca fiind un „complement negativ la noicianul sentiment (românesc) al ființei”. Deși funciar polemic și, în felul lui, angajat, demersul eseistic al lui P. rămâne unul beletristic prin excelență, ilustrând de minune niște considerații teoretice formulate cândva de E. Lovinescu: „În afară de expresie, arta mai reprezintă [...] biruința ingeniozității intelectuale, speculativă și inutilă, asupra fondului noțional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un artificiu al lui Shakespeare care subliniază în felul acesta, cu maliție și ostentație polemică, unitatea de timp a piesei). Dar lucrul cel mai important este că Ariel are un rol hotărâtor în evoluția morală a lui Prospero. După ce îl adusese pe regele Alonso cu suita lui în preajma peșterii, în crângul de tei care o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca jertfe ale presiunii economice. Intrigat de efectele presiunii economice și sociale asupra plătitorilor de dări, Eminescu face o incursiune În trecutul istoric al țării comparându-l cu prezentul, Încercând astfel să descifreze cauza relelor timpului său. Într-un articol polemic „Trecutul și prezentul” (Timpul 10 ianuarie 1881) Eminescu pune În antiteză modul cum se gospodărea țara În timpul domniilor pământene În care boierii, deși aveau privilegii, prestau Îndatoriri administrativ obștești fără retribuție, prin urmare fără să afecteze bugetul țării. Așa se
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
dar acel viitor nu este al poporului românesc”. Înființarea rețelei de spitale rurale era rezultatul unei necesități imperioase pentru a stăvili morbiditatea crescândă și mortalitatea Înaltă. Dincolo de recunoașterea acestei realități Eminescu pătrunde cu analiza sa necruțătoare și cu spiritul său polemic În realitățile crude ale timpului său. El afirmă răspicat că „În mod artificial s-a dezvoltat o morbiditate În satele noastre cum nu s-a mai pomenit nicicând, nici În vremea epidemiilor. Până și sănătatea fizică a poporului nostru robit
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
funcția de organe ideologice și de purtătorii de drapel ai 31 socialismului. Deși a condus 17 ani ziarul, Vasile Avram a fost foarte bucuros să fie uitat. Tonul ziarului local a fost mereu ponderat, calm, cu frica de cuvântul curajos, polemic și acuzator, fiecare știindu-se cu bubele comunismului. Până la urmă a fost un beneficiu, Theodor Pracsiu nemairezistând "dezbaterilor fără opreliști" (dar cu vechea gardă liberalizată) iar Constantin Jomir a menținut tonul de comunicare ... pașnică. Cât a condus cu adevărat principalul
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
rece în Sala pașilor pierduți, din Universitatea Iași pe care a slujit-o magistral - s-a dus într-o stea... să mai vegheze la limba română. Modelul, rămâne ! (MERIDIANUL, An XI, nr.5 (784), joi, 5 februarie 2009, Editorial) 2. POLEMIC ȘI PAMFLETAR... BICEFALIA ... contemporană Bicefal # dublu centru de comandă, modalitate de realizare a unui cult, a unei acțiuni de excepțională întindere. Se spunea cândva că biserica ortodoxă română e bicefală, dar "sensul" nu mai există. Conducerea bicefală nu înseamnă societate
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
că ele alcătuiesc imaginea fragmentată, accidentată a unei vieți spectaculoase prin conținutul ei, aici mișcându-se o întreagă lume de personalități, iar caracterul documentar se întregește cu o lumină nouă asupra faptelor și oamenilor, născută din spiritul de contradicție, suflul polemic, superbia, subiectivitatea judecăților autorului. Se pot afla multe lucruri și despre o față mai puțin știută a preacunoscuților săi rivali. Cât privește episodul „colaboraționismului” - obsedant și în Memorii -, sunt greu de pus în balanță moralitatea și imoralitatea acestuia în cazul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
din Manualul de folclor au apărut în revista „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” sau au fost incluse de colaboratori în lucrările proprii. G. Călinescu însuși a realizat și a publicat un important studiu, care a stârnit ecouri polemice în cercetarea folcloristică românească, intitulat Arta literară în folclor, introdus apoi în primul volum al Istoriei literaturii române, apărut sub egida Institutului în 1964. Gheorghe Vrabie a primit în 1997 Premiul Herder, îndeosebi pentru lucrările întreprinse în Institut: Balada populară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
de Charles Joliet. Din Leipzig Horia Petra-Petrescu trimite o corespondență intitulată Revistele teatrale germane. Sunt inserate și câteva amintiri sub titlul Costache Caragiali (Manuscript inedit de Pantazi Ghica). În articolul nesemnat Primul conflict este reprodus și comentat schimbul de scrisori polemice dintre H. G. Lecca și „secretarul particular” al lui Pompiliu Eliade, directorul Teatrului Național din București, în legătură cu modificările operate în textul versiunii lui H. G. Lecca după piesa La Femme de Claude de Al. Dumas-fiul. A.-M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289542_a_290871]
-
al Istoriei ieroglifice este o replică literară, nu un exercițiu erudit, un semn al neconcordanței spirituale cu realitatea, dar și al nepotrivirii universului fictiv creat cu superioritatea ideală a Inorogului. În consecință, Istoria ieroglifică poate fi considerat un roman autobiografic polemic, „născut din fantezia unui om care gustase puterea, era frustrat de ea și o dorea încă”. Se evidențiază, de asemenea, spiritul și ideile iluministe în textul scris de Cantemir în 1705, cât și inovațiile în plan literar, de la artificiile manieriste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
Stanca. Se reproduce din „Revista ilustrată” un articol aparținând lui Valer Moldovan, Ciripituri. Câteva reflecții inofensive, ce ia în discuție slaba calitate artistică a poeziei contemporane, situație ce s-ar datora „lipsei unei critici literare”, opinii la care va răspunde polemic Ilarie Chendi. Cu proză, favorizată de un spațiu mai larg, colaborează Stelian Russu (Dezertorul, Toboșarul de la podul Arcola, Anul Nou), N. Rădulescu-Niger (Tocana căpitanului Costache, Minunile lui „Cinci parale”), iar Carmen Sylvei i se reproduc mai multe povestiri (Stâncile Doamnei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285167_a_286496]
-
moment are loc un fel de identificare amoroasă cu liderul, purtătorul de nexus, care îi conferă acestuia proximitate și similaritate psihică cu membrii unui public; apar ca fiind mai puternice și mai influente în timpul situațiilor de criză sau în timpul opozițiilor polemice. Războiul sau orice amenințare favorizează forța de "unificare" ("patria" în pericol);. se referă la entități abstracte care facilitează stările proiective sau de identificare ambiguă. Suscită mai ușor situații imaginare "de realizat" și accentuează exigența utopică, în detrimentul adaptării la cotidian; "sînt
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
care nu se preocupă de raporturile dintre oameni sau de atitudinile lor față de cunoștințe și instituții îmi pare lipsită de obiect" (Moscovici, op. cit., p. 62). Se va vedea că dezbaterea pe această problematică se dorește în același timp cumpătată și polemică. Sub hainele științificității, lucrările centrate numai pe cogniție atenuează sau eludează valoarea antropologică a teoriei RS accentuîndu-i exclusiv controlul metodologic. Noțiunea de RS se dovedește a fi de o utilitate centrală. Într-adevăr, stimulii, externi în programele de studiu S-A-R
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
studiu. Moscovici îl dezvoltă și îl consolidează din perspectivă teoretică după 1961. • Reprezentările sociale sînt fenomene durabile, structurate, dar de la care ne așteptăm să apară în fața unor evenimente extraordinare, în fața unor obiecte noi, stranii, surse ale unor mize vitale sau polemice. Sînt legate de viața mentală a mulțimilor, de dezvoltarea aptitudinilor infantile, de culturile orale tradiționale, precum și de cele mai apropiate de modernitate. Modurile de comunicare moderne și demultiplicarea informațiilor, atît științifice, cît și tehnice și culturale, influențează în mod determinant
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]