2,793 matches
-
aceea, glasul suna ca o bunăvoință, dar după câteva minute deveni ferm, cu tăișuri, fața îi era ușor severă. Începusem să pricep înaintea cui mă aflu. E adevărat, n-am fost supus nici unei molestări, numai că frazarea trecuse de zona politeții într-o marginalitate abia precaută, și-mi păru rău, nu pentru mine ci pentru el care știa să se poarte și elevat, și care-și dovedea acum o altă înfățișare. Devenise iritat pentru că la întrebarea « De ce în discuțiile particulare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - Mâncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lângă noi. „Cofetărița” - cum îi spunea Marga Popescu - (ea zâmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (îmi reașeză, în scurtul interval de timp cât zăbovirăm acolo, încrederea în posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată începuse sub ochii noștri de câțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
câteva zile la tară, la tatăl Anei, apoi oriunde, la munte, la mare sau înapoi în oraș, ca de obicei). Deodată ne trezirăm cu domnul Davidsohn, care, trecând prin centru și văzându-ne, se opri lângă noi. Se înclină cu politețe, și spuse că-i face o mare plăcere că ne-a văzut. Zâmbetul lui bonom era îndatoritor că, bucuroși, îl invitarăm să stea la masă cu noi. Primi vesel, foarte vesel, așa cum îi era firea, și așezându-se pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu de voința lui - ceea ce profesoara nu observă - ci de tânăra care ne servea și care aduse pe platoul de metal înghețata comandată. - Mulțumesc! înclină din cap Davidsohn, adresându-se fetei care la rându-i rosti ceva, zâmbind, desigur o politețe. - Și ce-o să faceți dumneavoastră acolo? intervenii într-o doară. - Ce-am să fac? Știu eu? De foame n-am să mor. Văd eu... Eu mă duc, vedeți dumneavoastră, în calitate de tată, iar un tată nu moare de foame niciodată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tânărul judecător, după atâția ani de când locuia aici. Soneria zbârnâi. Judecătorul răsări în fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mâna! întâmpină cu vădită bucurie, mirându-se el însuși de exuberanța afișată, neștiind precis dacă era o formă exagerată a politeții, ceea ce l-ar fi liniștit, sau o sinceritate ale cărei resorturi - născute de venirea ei - descoperi deodată că-i sunt tulburi. „Nu se poate!” își spuse, dar ea, ca niciodată, îl îmbrățișă, râzând, că el nu putu desluși decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zilei de 10 mai, încoronarea primului rege; femeile erau atât de atente, deși subiectul nu le era străin, că aproape nu-mi observară intrarea în cameră, decât în momentul în care, înclinându-mă ușor, rostii, în pauza câtorva secunde, cu politețe, dar și afectuos - căci mărturisesc că-mi erau simpatice -: „Sărut mâinile, doamnelor!”. Ele îmi răspunseră în cor dezordonat: „Bună ziua!”, apoi una din ele adăugă: „Bine-ați venit!” și, odată cu aceasta se amestecară vorbe ce măriră pauza, după care domnul Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
salcâmilor plantați pe marginea trotuarelor largi. În după-amiaza acelei zile merserăm - așa cum aranjasem - la doctor care ne primi la policlinică (vechiul lui cabinet de cu douăzeci de ani în urmă fusese naționalizat, odată cu interzicerea firmelor particulare). Ne primi cu jovială politețe, dar consultul, căruia Ana - în prezența mea și-a fiicei - i se supuse cu stăruința unor întrebări comune bolnavilor preocupați de soarta sănătății lor, se sfârși cu o nelămurită ridicare de umeri din partea doctorului care-i spuse că e sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care am înțeles că era vorba de o întrecere cu niște ciomege sau bâte. Nu mi se părea tocmai ce trebuia pentru a deschide atmosfera convorbirii... N. N. Kuznetov ne-a primit în biroul său cu relativă răceală și o marcată politețe. A început să arate că, din însărcinarea Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S. și a Guvernului sovietic, remite o notă față de o acțiune greu de conceput în raporturile sovieto-române: depunerea unei coroane de flori la monumentul mareșalului Mannerheim la Helsinki
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sinteză, nu poate fi decât una abstractă, dispărând multe schimburi de cuvinte din dialog, iar atmosfera care a domnit este greu de reconstituit. Este evident că lucrurile s-au desfășurat conform procedurilor O.N.U., într-un cadru calm, cu politețea și deferența specifică existente într-o instituție față de reprezentantul unui stat parte la Pact. Dar dialogul a avut loc între un organism al O.N.U. și un stat membru; acest areopag Comitetul întreba, reprezentantul statului respectiv trebuia să răspundă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vreodată discreția și încă și mai puțin să dau semne de interes pentru plăcerile tatălui tău. El mă numea „verișoară“. Când vorbea despre mine, mă numea cu respect „la Horra“, cea liberă, sau „Arabiya“, arăboaica; Warda însăși îmi arăta toată politețea respectuoasă pe care o slujnică o datorează stăpânei ei. Numai că noaptea, ea era stăpâna. — Într-o dimineață, continuă maică-mea cu o voce gâtuită, în ciuda anilor care trecuseră de atunci, veni să bată la ușa noastră Sara cea Bălțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În schimb, unii dezrobitori nu erau decât niște canalii care se foloseau de necazurile familiilor pentru a le stoarce puținii bani pe care acestea îi aveau. Hamed nu era dintre aceștia; modesta lui locuință sta mărturie. — M-a întâmpinat cu politețea rece a celor care primesc necontenit cereri, mi-a povestit tata, având în glas o reticență pe care anii nu i-o spulberaseră. M-a poftit să iau loc pe o pernă moale și, după ce m-a întrebat, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
văzut venind într-o zi pe muftiul din Oran, un bărbat de vreo patruzeci de ani cu un turban abia mai puțin impunător decât cel al lui Astaghfirullah, dar pe care-l purta cu o anume bonomie. Cu mai multă politețe decât de obicei, unchiul meu l-a întâmpinat la capătul străzii și, în tot cursul reuniunii, cei de față s-au mulțumit să-i pună întrebări fără a se încumeta să discute cu el sau să-i pună la îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
culmea unui munte înzăpezit. Akbar mă luă martor: — Ceea ce spune Alteța Sa este adevărul curat, dar prăvălia mea e plină de obiecte de valoare pe care mă văd silit să le vând pe nimic. Cumpărătorii se fac tot mai rari. Din politețe, am dat imperceptibil din cap. Căpătând încredere, el mai adăugă: — Anul ăsta e cel mai prost de când am început să lucrez, cu treizeci de ani în urmă. Oamenii nu mai cutează să-și dea la iveală dinarii, de teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
hidoșeniile astea cu fălci păroase, aceste creaturi ca niște baligi, clefăind și horcăind în troacă. Să-ți muști prietena de coadă când ea nu e atentă - iată ce înseamnă un comportament nobil, iată ce poate fi un exemplu de veche politețe cavalerească, din punctul de vedere al standardelor cocinei. Și când mă gândesc la ce se mai dedau acolo în paie, mă cutremur. Ascultă la mine că nu de pomană li se spune porci. Și cu toate astea, Orwell i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dumneata. Vultur-în-Zbor hotărî că fie mai dormea încă, fie nu auzise bine. — Degetul mare? — Da, da, da, da, da! se repezi piticul. Uite-așa, vezi? Țopăi în jurul lui Vultur-în-Zbor și îi întinse mâna. Mâna lui Vultur-în-Zbor se întinse automat, din politețe. Piticul își petrecu degetul mare peste cel al lui Vultur-în-Zbor și-i cuprinse palma, îndoind restul degetelor peste ea. — Uite-așa, zise el. Știi, obiceiul locului e foarte important. învață obiceiurile locului și ți se vor deschide toate ușile. Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Peckenpaw era pe stradă când Vultur-în-Zbor a ieșit cu mâna goală. — Măi să fie dacă ăsta nu-i indianu’, a spus el. Apoi s-a pus între Vultur-în-Zbor și măgarul lui. Vultur-în-Zbor s-a hotărât să adopte o atitudine de politețe fermă. — Scuză-mă, dar aș vrea să mă întorc la doamna Gribb, ca să-i spun că o să fim alungați din oraș prin înfometare. — Sigur, i-a zis Peckenpaw. Nici c-aș visa să-ți stau în cale. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a exprima dezaprobarea. — Am venit să vorbesc cu Duggie, am spus. Trăsăturile au rămas în aceeași poziție și totuși sarcasmul s-a intensificat. Mă aflam în fața unui maestru Zen în plină acțiune. —Sunteți așteptată? a întrebat, adăugând o tentă de politețe pe care știu că a afișat-o doar ca să o înlăture dacă aș fi pus capul în pământ și aș fi spus că nu. Da, de fapt mergem să luăm prânzul. Sunt Sam Jones. Tu probabil ești nou aici, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
e, chiar dacă Bells se comportă uneori de parcă ar fi cu zece ani mai mică, a spus Suki cu dispreț. Mă uitam la Suki în timp ce vorbea. Mi se părea că îngrijorarea pentru întârzierea surorii ei nu era doar din cauza lipsei de politețe față de invitați; părea agitată, încordată și își tot plimba ochii de colo-colo, uitându-se parcă după ea. Exact atunci se auzi zarvă în dreptul ușii și Belinda intră în sfârșit în bar, urmată de Charles de Groot. Pentru o secundă, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la masă, cufundați în discuții. Alice s-a dus după ceva făcut din ierburi și eu m-am alăturat băieților. Beau suc de portocale din pahare de plastic. Saul a umplut unul și l-a împins în direcția mea. Din politețe, am luat o înghițitură. Apoi am luat una și mai mare ca să confirm ceea ce descoperisem din prima: era o porție mai mult decât decentă de vodcă în pahar. M-am uitat la ei. Tom părea plouat, iar Saul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sau un portar inclus în pachet, și așa și era. De îndată ce ușa de geam și fier forjat s-a deschis, o persoană ascunsă în spatele unui birou de mahon la celălalt capăt al holului mi-a spus cu cea mai mare politețe: — Vă pot ajuta cu ceva, doamnă? — Da, mulțumesc, i-am răspuns încercând cea mai bună imitație a tonului lui Suki Fine, scoțându-mi ochelarii de soare. Doamne, este chiar întuneric aici, nu? Este o zi foarte însorită, doamnă. Dar îndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
uscat și o lungă lumânare de cununie sau de botez. Nu mai apucase omul să se ferească la timp și m-a primit, neașteptat sprijin, în brațele lui. Observasem la timp busuiocul și lumânarea și, cu un ultim gest de politețe, am dat să mă feresc de ele. A mai apucat omul să-și ridice brațul cu lumânarea, că l-am și îmbrățișat, șoptindu-i confidențial: „Dom’ profesor... Bumbu... s-a udat pe el“. A urmat cascada mea bine știută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
freamăt clipe până îți este adusă lucrarea solicitată, răsfoirea ei nerăbdătoare, aceeași febrilitate, aproape, cu care deschizi ziarul la prima oră a dimineții. Ne cunoaștem între noi, ne urmărim pe furiș, ne respectăm locurile, ne acordăm uneori mici gesturi de politețe (la predatul fișelor, la catedră sau la rând la singura cabină de la W.C.-ul pentru bărbați, de exemplu), tresărim instantaneu la zgomote neprevăzute - altele decât cele care fac fundalul sonor al sălii de lectură B, urmărim, cu aceiași ochi amuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avea dăltuirea pură și palidă conferită de faptul că crescuse În acea lume de marionete. Purta haine și Încălțări care lui Julián i se păreau romanești. Privirea lui trăda un aer de suficiență și de aroganță, de dispreț și de politețe Însiropată. Julián Îi zîmbi deschis, citind nesiguranță, teamă și vid sub acea carapace de pompă și formalitate. — E adevărat că n-ai citit nici una din cărțilea astea? — Cărțile sînt plictisitoare. — Cărțile sînt oglinzi: vezi În ele numai ceea ce ai deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de acord cu dumneata că pare cinstit, Însă uniforma trage mult la cîntar și, oricum, și-o fi păstrat el vreo carte la ciorap, ca să zic așa. Eu cred că, dacă ne-a mințit, a fost prin omisiune și din politețe, nu din ticăloșie sau din răutate. În plus, nu-l văd În stare să născocească o asemenea Înșelăciune. Dacă ar ști să mintă mai bine, n-ar ține ore de algebră și de latină; ar ajunge direct la episcopat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mulatra Marisela, i-a ascultat În tăcere și, la sfîrșitul prezentării, a Întrebat cît urma să coste dusul la bun sfîrșit al lucrării În șase luni. Frederic Martorell, membru și lider al firmei de arhitecți, Își drese glasul și, din politețe, notă cifra pe o hîrtie și i-o Întinse potentatului. Acesta, fără să clipească, eliberă pe dată un cec pentru suma totală și expedie delegația cu un salut absent. Șapte luni mai tîrziu, În iulie 1900, Jausá, nevastă-sa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]