10,542 matches
-
a socotit moș Dumitru. Nu te grăbi, Dumitre. Mai ai răbdare. Pentru că Dumnezeu nu-i bate numai pe păcătoși. Ii bate și pe proști...O venit și iarna. Noi, săracii, muncim, dar patronii bogați se distrează. Pleacă la munte... Te pomenești că iar o plecat patronul cu Dinuța - l-a întrerupt Hliboceanu. Ba bine că nu. Sigur că o plecat. Numai că drăcoaica nu s-o lăsat până nu l-o luat și pe Georgel. Cei de la chefere se minunau: „Georgele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a declarat Pâcu. Pâcule! Tare aș vrea eu să povestesc, dar necazul mare îi că nu mă pricep și mă tem că adormiți de la primele vorbe. Așa că tot tu ești de rând și în seara asta. Mai ales că ai pomenit astăzi de un vis din tinerețile tale...Când or fi fost acelea - a încheiat moș Dumitru vorba, în râsul sacadat al cărăușilor. Pâcu a privit într-un anumit fel în jur și, în timp ce își îndesa luleaua cu tutun a întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Care mort, Dumitre? Că eu nu-l văd - a răspuns Pâcu, rotindu-și ochii în jur. Așa se spune când stai ca la priveghi, Pâcule. Eu aș spune ceva, dar nu mai dormi cât îi hăul și dudăul, Dumitre. Te pomenești că îți umblă prin scăfârlie cine știe ce nebunie. Apoi de asta o port pe umeri, ca să umble prin ea și bune și rele, că, dacă nu umblă, înseamnă că îs mort. Mort de-adevăratelea, nu ca cela de care tocmai mi-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vreo câteva zile.” Omul și-o îndesat cușma pe cap și o plecat acasă, nedumerit încă ce înseamnă „otopsia”. Tot drumul până acasă numai cuvântul aista i-o umblat prin cap și se întreba mereu: „Măi, ce înseamnă asta? Te pomenești că o spală, o îmbracă frumos, o...Am să-l întreb pe popă, că tot trebuie să merg la el, să-i tragă clopotele după obicei.” Când o ajuns în sat era noapte de-a binelea. Unde să se mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Surcică? Ce umbli prin sat în toiul nopții?” „Apoi de bine nu umblu.” „Care-i necazul, omule?” „O murit Măndița, fimeia mea.” „Când o murit și de ce?” „Ieri o murit. In spital.” „Dumnezeu s-o hodinească și tu s-o pomenești. Da’ la mine de ce ai venit? Uite cum întreb și eu ca prostul. Când ai nevoie de sicriu?” „Cam peste vreo două zile, că întâi trebuie să-i facă otopsia în spital și pe urmă mi-o dă acasă.” „Cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ce strigoi? Ce ferească Dumnezeu? Ai cheia de la morgă? Ai un ciomag? Ii dau eu lui de cheltuială de n-o să poată duce. Auzi, domnule! Strigoi în spital...în morgă! Dă ciomagul încoace, că îl altoiesc eu de o să mă pomenească!” Cei din crâșmă priveau cu ochii dilatați la Pâcu, care, cu o mutră marțială, gesticula cu luleaua în chip de ciomag... S-a oprit pentru o clipă pentru a-și trage sufletul și a reluat: Nici una nici două, cetățeanul cherchelit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cerut o pauză de 10 minute și au ascultat, toți, ce se petrecea afară. Reluată, scena a crescut, evident... ValentinTeodosiu este un actor important. Și un om de calitate. A scris și el o carte de amintiri din teatru. Sunt pomenit și eu, pe bună dreptate, ca unul care i-a Îndrumat primii pași pe calea aceasta spinoasă... Numai că, vrînd să fie amuzant, la un moment dat, actorul-scriitor Încurcă borcanele : piesa pe care i-am propus s-o montăm, nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cum observă G. Deleuze. Și-n fine, măgarul din montarea lui Purcărete Pilaf cu parfum de măgar, În care păștea fîn calm, pe scenă, un asemenea urechiat. Morala? Nu neapărat nouă : e plină lumea teatrului de măgari!... Că tot am pomenit de regizori : Antoine, clasicul naturalismului, observa că există două regii - una plastică (decor, costume, lumini) și alta interioară - care revelează fondul intim al operei. CÎți reprezentanți ai ultimei mai există azi? Greu de spus. Și-n fond, pentru toți directorii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pălăriei, cu nume autentice de pălărieri din CÎmpulung. Original discursul politic al lui Spirache. Poza de final - cea a unei familii reunite de „molîul” Spirache. Cum s-a mai observat, Soacra e geamănă cu Aneta Duduleanu din Gaițele. Fiindcă am pomenit de afinități: ele Încep, cum am mai spus, cu Alecsandri (Chiriachița e chiar...Chirița! Iar Decebal, spunea M.Ghițulescu, e un Guliță din Muntenia; iar numele latine Traian, Decebal, Dacia - se trag din Haimanaua bardului de la Mircești). Mai găsim asemănări
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ba Vasluiul, ba Scînteia, ba Rebricea...Părerea mea, de om care i-a stat alături opt ani, În vremea studenției, și puțin după, e că Însuși VS nu dorea să se afle cu exactitate acest amănunt biografic. Tot așa cum nu pomenea niciodată despre etnia părinților săi. Ba chiar Îl deranjau teribil discuțiile pe aceste teme! Că tot veni vorba: era un om și iubit În lumea teatrului, dar și antipatizat. A avut o polemică notorie cu Paul Everac, a fost atacat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
atîția maeștri a fost o minune pe care numai flerul artistic al maestrului Beligan a putut-o Înfăptui”); apoi, sunt creionați cu spirit de observație Mircea Șeptilici (unul dintre puținii intelectuali autentici ai trupei, care spunea, malițios, „cine a mai pomenit ca actorii să citească cărți de teatru?!”), Dumitru Rucăreanu (care În viață are un defect de vorbire, bîlbîială ce dispare ca prin farmec, pe scenă! replicile lui sunt transcrise cu mult haz, În jurnal: „Mmai llămmurit bububu - cînd se enervează
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
roluri și șprițuri, turnee și obligații familiale, reușite sau enervări frisonante, neuitînd perioada școlii, ori pe cea a armatei, Vali se adaugă azi lungului șir de artiști care au dat samă, și-n scris. Dar În carte m-am trezit pomenit și eu, nu Întîmplător: cu modestie amintesc că Începuturile consacratului actor s-au legat, În fugă, și de Întîlnirea mea cu elevul de-atunci. Îi mulțumesc comedianului pentru că nu m-a uitat, căci gratitudinea e-o floare rară În lumea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
parte, Într-alta, să fie mai aproape de director, că să audă acesta textul...mda!). Amuzant mai e și cazul unui teatru de București, În care, o vreme, sufleri erau două unguroaice, actrițe la bază, care șopteau cu accent : astfel, te pomeneai deodată, că pe scenă unele personaje pronunțau cu accent maghiar! Și-așa se scrie istoria (teatrului)... Actrița Tania Popa regretă că actorii nu primesc bacșiș, precum ospătarii. Și cine-o Împiedică să schimbe Teatrul Național, cu Bolta Rece?!... Am mai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ce exista Înainte. Proiectul Legii Prostituției, lansează pentru legislatorii de la București o adevărată provocare. Hulită, acceptată sau susținută, prostituția este un fenomen care, independent de voința noastră particulară există, nu de ieri de azi, ci de mii de ani. Este pomenită chiar și În Biblie, În Vechiul Testament’ și În Noul Testament’' , cartea de referință pe care Biserica ne-o recomandă. La evrei prostituția era interzisă femeilor din cultul mozaic, dar era tolerată când era practicată de femeile de altă naționalitate. În perioada
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mica ta turmă, seara pescuiești, în acvariul tău cât un aparat de fotografiat, un guppy cu mustăți și codiță portocalie, pe care îl înfigi într-un ac de brad și îl frigi, toți însoțitorii tăi se înfruptă pe cinste, te pomenesc, îți mulțumesc și râd până când sforăiturile groase acoperă tabăra ta. șase deasupra: ești la poalele muntelui de la apus, te trezești cel dintâi, cât lumina încă nu își găsește drum către cer, și legi fedeleș pe toți însoțitorii tăi, care dorm
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de zi, suflețel pur din pieptul tău în acest pământ roditor, de aceea petuniile magice au clopote mari și firele de trifoi au câte cinci foi grase fiecare, de aceea până și zeița chuang-mu își amintește de tine și te pomenește în incantațiile ei. șase în al doilea loc: te apuci și cultivi ceva din care să poți face îmbrăcăminte ușoară, bună de purtat pe căldurile verii sau seara, când te strecori în patul așezat pe pământ reavăn, ceva din care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu file unse și cu tartaje scorojite. Îl citește, pocnește din degete: Da' știi că asta-i bună?" Îl dă domnului regizor, domnul regizor se duce la domnul director, domnul director dă din cap, adică da, și iată că te pomenești pe scenă cu o imagine vie a vieții de-acum o sută de ani, dar, ciudat, cum nu se poate mai la fel și astăzi. Actorii însuflețesc pe scenă caractere de-acum o sută de ani, publicul se recunoaște în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mira-m-aș să le ai vreodată dacă nu dai din coate cum se cuvine. Așa-i că tot la frate-tău ajungi de câte ori ai trebuință de ce-am spus eu? Vezi bine! Atunci care-i pricina de supărare când pomenesc de dânsul? Vorba ta, aud? DĂNILĂ (lasă iar din mână surcelele): Așa-i, Smarandă, cum spui tu, ce mai la deal ori la vale. Numai că ai uitat un lucru: frate-meu cel procopsit stă și zace-n avutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la vie, Hai, lelițo, haaai! Să culegem razachie, Hai, lelițo haaai... (continuă să se apropie, cântând) DĂNILĂ: Iaca-ia, vorbești de lup, și lupu-i colea! ANISIA (aparte): Doamne doamneeee, ce leliță și ce razachie ți-oi da eu, de mi-i pomeni! Îți trebuie leliță, ai? DĂNILĂ: N-am auzit bine cumnată; parcă ziceai ceva... ANISIA: Cată-ți treaba, Dănilă. N-am grăit cu dumneata. Am eu ale mele. DĂNILĂ: De bună seamă! Apoi, mulțumescu-ți pentru primire și vorbe bune, cumnată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Iaca ia așa. (își flutură mâinile) ANISIA: Ba-ți juca ție în fața ochilor din alte pricini, pe care le știm noi bine... Că nu ne cunoaștem de azi, de ieri... Și ce voiai să vezi, mă rog, în curătură? Te pomenești că-ți încercai sprinteneala privirii s-o zărești pe Catinca vadana, ai? ISPAS (împăciuitor): E, da' cine spune una ca asta, Anisie? Da' se poate? Să știi că mă supăr, zău așa! Tocmai eu... pe căldura asta... (Anisia dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
râie, unde tot tragi? Ie-te-te! Nu cumva ți-a veni în minte să sai cu coarnele la mine? Acuși scot brișca, și te jupoi de n-ai vreme să dai dintr-un picior. Ți-o fi sete, te pomenești! Hai, hai să te-adăp. Hai la baltă, ici. Iaca dracu'! Nu vrei. Faci nazuri, nu ți-o fi plăcând apa din Lacu' Babei! Sau, doamne ferește, îi fi cumva beteagă, și-n loc de lapte m-oi pricopsi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
belea"? Asta-i pacoste! Găsca măcar se ouă. Da' gănsacul? Gănsacul făsăie. Poate-mi spui dumneata la ce ajută? DĂNILĂ: Ia lasă, jupâne, nu te mai bârzoi atâta! Că doar nu ți-am adus porc, ți-am adus gânsac! Te pomenești că nu-i fi mâncat niciodată gânsac fript sau umplut. Ori nu-i fi pus în perne decât puf de gâscă nu de alta, da' cel de gânsac zgârie. Așa-i? MARCU: Să mănănc gănsac? Acuma, pe căldurile astea, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-meu, să văd ce zice și el. SMARANDA: Bine faci, că tot de-aici ai luat sfatul cel bun și când ai plecat cu boișorii la târg. DĂNILĂ: Ei, aceea a fost altă căciulă... SMARANDA: Și-acu' a fi, te pomenești, fes! DĂNILĂ: Bine, bine, las' c-ajungem noi la o lumină. Iaca. ține punga asta, du-o acasă. SMARANDA: Ia-o din ochii mei, măcar să n-o mai văd! Taman punga asta-mi lipsea... DĂNILĂ: Bine, dacă n-o vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se închină, apucă securea. De după buturugă, scoate capul Codârlic) CODÂRLIC (ironic): Bagă samă să nu te lovești... DĂNILĂ (se întoarce, îl vede): Hait! Iaca și dracu'! Da' de unde-ai răsărit, frumușelule? Te-a fătat balta dintr-odată? Tare bine! Te pomenești c-ai venit să-mi dai o mână de ajutor... CODÂRLIC (iese cu totul, se apropie): Lasă, omule, șaga de-o parte și zi: ce vrei să faci aici? DĂNILĂ: Da' nu vezi? CODÂRLIC: Văd, da' nu pricep. DĂNILĂ: Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
după ce l-oi trânti, ce fac cu dânsul? DĂNILĂ: Cată de-l pune întâi jos, că pe urmă mai vedem noi. CODÂRLIC: Apoi asta-i treabă de-o minută. Acolo zici? DĂNILĂ: Acolo, așa. (Codârlic pleacă) Hai drace, hai! Îi pomeni tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]