1,140 matches
-
naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 382 hectare. Aria protejată reprezintă zona nisipoasă (și stâncăriile submarine din Marea Neagră) încadrată în bioregiune pontică, aflată în imediata vecinătate a portului Mangalia; ce adăpostește o gamă variată de vegetație și faună marină. Situl a fost desemnat în scopul conservării unor habitate de interes comunitar de tip: "Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic
Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia () [Corola-website/Science/330330_a_331659]
-
Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 874 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică pontică și stepică ce înglobează bălțile "Hagieni, Mangalia" și "Limanu") reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, stepe, pajiști naturale, pășuni) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de
Limanu - Herghelia () [Corola-website/Science/330400_a_331729]
-
pe unguri să traverseze Carpații. Gyula Kristó, Sándor L. Tóth și alții își bazează teoria pe mențiunile din Annales Fuldenses, relatările lui Regino din Prüm și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a ungurilor din stepele pontice pe seama conflictului cu alianța bulgaro-pecenegă. O a treia teorie consideră că ungurii au luat în considerație pentru o lungă perioadă de timp mutarea spre vest, în regiunile apărate de bariera naturală a Carpaților, iar decizia lor a fost accelerată de
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
astfel de morminte se găsesc centuri bogat decorate, tolbe din piele cu ornamente metalice, scări de călărie în formă de pară și alte obiecte metalice. Multe dintre aceste obiecte au analogii strânse cu cele ale culturii multietnice „Saltovo-Mayaki” ale stepelor pontice . Cele mai multe cimitire de la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea au fost descoperite în regiunea cursului superior al râului Tisa și în câmpiile aflate de-a lungul râurilor Rába și Váh, (la Tarcal, Tiszabezdéd, Gyömöre
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
pe unguri să traverseze Carpații. Gyula Kristó, Sándor L. Tóth și alții își bazează teoria pe mențiunile din Annales Fuldenses, relatările lui Regino din Prüm și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a ungurilor din stepele pontice pe seama conflictului cu alianța bulgaro-pecenegă. O a treia teorie consideră că ungurii au luat în considerație pentru o lungă perioadă de timp mutarea spre vest, în regiunile apărate de bariera naturală a Carpaților, iar decizia lor a fost accelerată de
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
armatele maghiare să se retragă din Bulgaria. După cum consemnează Constantin al VII-lea, bulgari i-au atacat mai apoi pe unguri în regiunea Bugului de sud (Ucraina contemporană), ceea ce ar fi dus la plecarea definitivă a maghiarilor din stepele nord pontice. Pecenegii au distrus așezările maghiarilor. Supraviețuitorii acestui atac conjugat au hotărât să părăsească zona stepelor pontice și să traverseze Carpații în căutarea unei noi patrii. Se pare căungurii au păstrat amintirea distugerilor provocate de pecenegi> Numele pe care îl dau
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
atacat mai apoi pe unguri în regiunea Bugului de sud (Ucraina contemporană), ceea ce ar fi dus la plecarea definitivă a maghiarilor din stepele nord pontice. Pecenegii au distrus așezările maghiarilor. Supraviețuitorii acestui atac conjugat au hotărât să părăsească zona stepelor pontice și să traverseze Carpații în căutarea unei noi patrii. Se pare căungurii au păstrat amintirea distugerilor provocate de pecenegi> Numele pe care îl dau maghiarii pecenegilor - "besenyő" - își are originea în vechiul cuvânt unguresc "bese" - vultur. Astfel, legendele maghiare despre
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
au putut să-și continue viața semi nomadă. Consecința imediată a fost inserarea unei „pene neslave între slavii de vest și slavii de sud” (John V. A. Fine, Jr.).. Istoricul John Fine consideră de asemenea că plecarea ungurilor din stepele pontice au slăbit puterea foștilor lor aliați, hazarii, ceea ce a dus în final la imperiului acestora din urmă . Ungurii au păstrat nelocuite în scopuri defensive o serie de „mărci” ("gyepű") în zonele de frontieră. Războinicii maghiari au păstrat o serie de
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
al vieții insectelor și protecția mai multor specii floristice rare. Aria naturală este inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier. Printre speciile floristice semnalate în arealul rezervației se află o gladiolă sălbatică (săbiuță) din specia balcanică "Gladiolus illyricus", precum și elementul pontic (bujor) din specia "Paeonia daurica", sisinel ("Pulsatilla grandis"), colilie ("Stipa danubialis").
Valea Oglănicului () [Corola-website/Science/328711_a_330040]
-
12 metri. Câteva exemple de drumuri publice: via Agrippa, de la Roma la Boulogne-sur-Mer; via Appia, de la Roma la Brundisium (azi Brindisi); via Domitia, din Italia în Spania prin Narbona (azi Narbonne); via Egnatia, de la Dyrrachium (azi Durrës) la Bizanț; via Pontica de la Troesmis și Histria, prin Mesembria la Bizanț. Erau drumuri secundare care porneau din "viae publicae", în "diverticuli", și permiteau legarea între ele a diferitelor "vici" (un „vicus” era un târg mare) din aceeași regiune. Evident, acestea constituiau majoritatea drumurilor
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
direcția impusă de fondator, de a conexa cercetarea istorică românească de vârf cu direcțiile și metodele de investigare promovate de curente și școli istoriografice contemporane internaționale. „” publică studii de istorie medie, modernă și contemporană, dând prioritate unor teme precum: studiile pontice, relațiile interetnice și interconfesionale, raporturile dintre biserică și societate, dintre alogeni și autohtoni, rolul elitelor, structuri sociale și instituții, impactul comunismului asupra societății, politică și propagandă etc.
Revista istorică () [Corola-website/Science/329448_a_330777]
-
a deservit însă și nevoi ale negustorilor sași din Transilvania. Decăderea sa a survenit într-un context în care ca urmare a revirimentului spiritual islamic produs spre 1340, s-a declanșat o ofensiva mongolă împotriva coloniilor occidentale din întreg spațiul pontic, context asociat atât cu refluxul autorității bizantine ca urmare a unui conflict cu genovezii, cât și cu refluxul ulterior al autorității mongole stabilizatoare sub presiunea unei contraofensive creștine. Ca efect al tulburărilor politice și al conflictelor militare precum și al noului
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
secol, odată cu scăderea rolului economic și cultural al Vicinei - din care mitropolitul bizantin alături de tot mai mulți meșteșugari și negustori plecaseră, rolul bisericii catolice în părțile răsăritene ale Dunării de Jos s-a încheiat și clerul catolic din regiunile vest pontice s-a orientat către Polonia.
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
ul sau babușca de mare, babușca pontică, ocheană mare ("Rutilus frisii") este un pește anadrom bentopelagic dulcicol-salmastricol din familia ciprinidelor, răspândit în afluenții de nord și de răsărit ai Mării Negre și Mării Azov (Nistru, Bug, Nipru, Don, Doneț). Sunt descrise 2 subspecii "Rutilus frisii frisii" (bazinul Mării Negre
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
a județului Prahova, pe teritoriile comunelor Cerașu și Măneciu. Situl este străbătut de drumul național DN1A, care leagă municipiul Brașov de Ploiești Rețeaua Natura 2000 a fost inițiată în 1992 odată cu împărțirea UE în șapte ecoregiuni; cinci ("alpină, continentală, panonică, pontică, stepică") dintre acestea fiind indentificate și pe teritoriul României. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „Ciucaș” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind declararea regimului de arie naturală
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
taxoni de pești noi (o subfamilie, 23 de genuri și subgenuri și 58 de specii). A studiat mai ales sistematica, filogenia și zoografia peștilor din familiile Cyprinidae și Cobitidae. În 1965 a descoperit un fenomen unic de migrație speciei "Caspialosa pontica", care are loc o dată la 10-12 ani. A scris în calitate de autor și coautor peste 150 de lucrări de sistematică, faunistică, ecologie, etologie, zoogeografie, paleontologie, protecția naturii, publicate în țară și străinătate. A participat la constituirea Colecției științifice de Pești “Bănărescu-Nalbant
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
Prunus spinosa"), păducel ("Crataegus monogyna"). Stratul ierbos are în componență rarități floristice protejate prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992; printre care: joldeală ("Serratula wolffii"), astragalus ("Astragalus exscapus"), zăvăcustă ("Astragalus dasyanthus"), ghiocei ("Galanthus nivalis"), stânjenei ("Iris pontica") sau iarba "Sfintei Mării" ("Hierochloe australis"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Fotoreportaje Reportaje
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
Beștepe-Mahmudia"), subunitate geomorfologică a Podișului Dobrogei, constituită din abrupturi stâncoase, păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, vii și livezi. Situl a fost instituit în scopul conservării unor specii de păsări aflate în migrație pe culoarul Via Pontica. Situl dispune de clase de habitate (păduri caducifoliate, tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate în loess, stâncării, terenuri agricole, culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
prelungite, când pădurile erau periclitate în favoarea stepei, populațiile sedentare se retrăgeau spre zonele de pădure, spre Carpații Orientali sau spre Dunărea de Jos, atât pentru a dispune de apă, cât și pentru a fugi de jafurile popoarelor nomade din stepa pontică, ele însele împinse spre Apus, adesea unele de altele, din cauza secării izvoarelor și râurilor mici. În perioadele de pluviometrie normală, când cursurile de apă își regăseau debitul iar pădurile și pășunile se refăceau, populațiile de agricultori (succesiv Daci, Slavi, Romanici
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
unele ocrotite prin Directiva Consiliului Europei 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: laptele stâncii ("Androsace lactea"), tamâiță de câmp ("Ajuga chamaepitys"), miruță ("Anchusa ochroleuca"), coșaci pontici ("Astragalus ponticus"), șerlai ("Salvia aethiopis"), ghiocelul grecesc ("Galanthus elwesii"), floarea călugărului ("Saponaria officinalis"), floarea grâului ("Centaurea cyanus"), târtan ("Crambe tataria"), cimbrișor sălbatic ("Thymus glabrescens"), colilie ("Stipa danubialis").
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
proclamat Emiratul Caucaz, după căderea Republicii Cecene Icikeria. Din punct de vedere geografic, termenul Caucazul de Nord cuprinde versantul nordic și extremitatea vestică a munților Caucazul Mare, precum și o parte din panta de sud-vestică (până la râul Psou). Zona de stepa pontică este de multe ori, de asemenea, cuprinsă în noțiunea de „Caucazul de Nord”, astfel limita de nord a regiunii geografice este în general considerat a fi depresiunea Kuma-Manîci. Aceasta este delimitată de Marea Azov și strâmtoarea Kerci la vest, și
Caucazul de Nord () [Corola-website/Science/331530_a_332859]
-
Istoria peninsulei Crimeea acoperă peste 2500 de ani, având numeroși cuceritori și locuitori de-a lungul timpului. Peninsula a fost aproape continuu împărțită, conform geografiei sale, între câmpia nordică, deschisă spre stepele pontice, cu o climă aspră continentală, bântuită vara de arșiță și secetă, iarna de crivăț, și munții sudici, refugiu ușor de apărat, dar deschis spre mare prin porturile sale, dispunând de izvoare permanente și de o climă blândă, mediteraneană. Astfel, în
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
Ștefan cel Mare, era o prințesă grecoaică din Crimea. În anul 1474 Ștefan cel Mare a intervenit în Crimeea cu flota moldoveană și cu o mică oaste. În lunga perioadă otomană care a urmat, singurii creștini din Crimea erau grecii pontici și armenii „cerchezogai”, majoritatea locuitorilor fiind tătari, și, în sud, turci. Prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat la 21 iulie 1774, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, Hanatul Crimeii a obținut independența, în realitate a devenit un protectorat rusesc, aliat al
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
fost capitala regatului. În afară de Panticapeea, alte orașe au fost înfloritoare: Fanagoria, pe celălalt mal, fondat de Teos, care a prosperat mulțumită pescuitului în Marea Azov, Hersones, în apropiere de actualul Sevastopol, creat pe la 600 î.Hr. de cetățeni ai polisului Heraclea Pontica, apoi Theodosia (azi Feodosia) și ea întemeiată de Milet. Activitatea principală a acestor porturi consta în aprovizionarea cu grâne a cetăților grecești, între care Atena, prea populată pentru a-și asigura singură nevoile alimentare. Acest prețios grâu, provenind de pe bogatele
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
sale istorii, regatul a fost adesea aliatul, „clientul” sau vasalul altor puteri mai mari, precum Imperiul Persan, Imperiile elenistice care i-au succedat, Regatul grecesc al Pontului și Imperiul Roman devenit Bizantin, având relații comerciale cu populațiile scitice din stepa pontică; a durat până la regele Savromatis al VI-lea („savromatis”: "ochi de șopârlă" în grecește, poporul său apărând sub porecla de sarmați). Acest echilibru de lungă durată a dispărut datorată perturbării climei din secolele IV-XIII, care a înfometat popoarele din nordul
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]