1,495 matches
-
argentinian care a fost aproape sinonim cu populismul în regiune. Indiferent cum a fost definit populismul, lui Chávez i-a venit ca o mănușă, deoarece el a întrupat, pare-se, oricare dintre atributele esențiale și secundare ale conceptului. Conform conceptualizării populismului din acest volum, ideologia și discursul chavismului au construit din punct de vedere moral o dualitate antagonistică între un "popor" virtuos (el pueblo) și o elită incorigibil venală și coruptă (oligarhia sau, mai pitoresc, "oligarhia îmbâcsită" în limbajul propriu chavismului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vedere sociologic, fiecare a fost concepută în termeni relativ omogeni și nediferențiați pe scena politică, cu el pueblo unit sub conducerea lui Hugo Chávez și oligarhia definită prin propriul său statut de adversar. Ascensiunea chavismului a transformat dezbaterea privitoare la populismul din America Latină în trei feluri fundamentale (și aflate în legătură una cu cealaltă). Mai întâi, în linii generale a eclipsat dezbaterea din anii 1990 referitoare la compatibilitatea populismului cu neoliberalismul. Alegerea lui Chávez, de la bun început un adversar înverșunat al
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
propriul său statut de adversar. Ascensiunea chavismului a transformat dezbaterea privitoare la populismul din America Latină în trei feluri fundamentale (și aflate în legătură una cu cealaltă). Mai întâi, în linii generale a eclipsat dezbaterea din anii 1990 referitoare la compatibilitatea populismului cu neoliberalismul. Alegerea lui Chávez, de la bun început un adversar înverșunat al "neoliberalismului sălbatic", a fost prima dintr-o serie de victorii electorale fără precedent ale liderilor populiști și de stânga din regiune. Până în 2011, unsprezece țări, reprezentând 2/3
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din anii 1980, și a pus pe agenda politică a regiunii căutarea de alternative la frontul neoliberal și la politica de centru (Lewitsky și Roberts, 2011; Weyland et al. 2010). După ascensiunea lui Chávez, problema nu se mai punea dacă populismul putea coexista cu neoliberalismul, ci mai degrabă dacă putea crea alternative semnificative și viabile la acesta. În al doilea rând, în Venezuela și în alte state din America Latină, această căutare de modele de dezvoltare alternative a politizat din nou inegalitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
modele de dezvoltare alternative a politizat din nou inegalitățile socio-economice. După criza datoriilor din anii 1980, solicitările de stabilizare a economiei și slăbirea mișcărilor muncitorești consacrate au dus la marginalizarea actorilor politici responsabili de aplicarea măsurilor redistributive. Cu toate acestea, populismul lui Chávez promova în mod explicit incluziunea socială și economică a grupurilor defavorizate prin întărirea rolurilor redistributiv, de dezvoltare și de bunăstare socială ale statului. Spre deosebire de alte pesonalități populiste din anii 1990, cum ar fi Alberto Fujimori în Peru, Chávez
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Acțiunea Democrată (AD) -, el avea totuși o pronunțată înclinație spre clasele de jos, spre popor. În al treilea rând, și cel mai important pentru temele abordate în acest volum, chavismul a tradus în termeni neobișnuit de duri diversele tensiuni dintre populism și democrația liberală din America Latină. La fel ca predecesorii populiști precum Fujimori, Chávez este bine cunoscut pentru puterea pe care a concentrat-o în ramura executivă, prin care a subminat instituțiile de control și echilibru și a ținut forțele opoziției
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
el însuși într-o continuă prefacere. Dar, în ciuda acestei lacune instituționale - sau, destul de probabil, din pricina ei - implicarea populației în autoproclamata "Revoluție Bolivariană" a lui Chávez a fost autentică și a servit drept pildă cu privire la modalitățile prin care dinamica incluzivă a populismului poate deopotrivă să lărgească spectrul oportunităților de implicare democratică și, în virtutea logicii sale bazate pe principiul majorității, să limiteze cadrul instituțional de manifestare a contestării democratice reale. Prin urmare, cazul Venezuelei este plin de învățăminte care slujesc la înțelegerea tensiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dintre cele mai stabile și mai consolidate democrații din regiune (Peeler, 1992). Decăderea progresivă acestui regimului după 1989 este una dintre marile enigme politice ale Americii Latine și a avut o influență puternică asupra caracterului anti-sistem, stângist al variantei de populism venezuelean în timpul lui Chávez. Această experiență face dificilă catalogarea cazului venezuelean. Venezuela reprezintă în mod clar un exemplu de populism la putere, lăsând așadar loc pentru potențiale efecte mai profunde asupra democrației decât într-o țară în care acest fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dintre marile enigme politice ale Americii Latine și a avut o influență puternică asupra caracterului anti-sistem, stângist al variantei de populism venezuelean în timpul lui Chávez. Această experiență face dificilă catalogarea cazului venezuelean. Venezuela reprezintă în mod clar un exemplu de populism la putere, lăsând așadar loc pentru potențiale efecte mai profunde asupra democrației decât într-o țară în care acest fenomen nu este decât o forță de opoziție (vezi ipotezele 1 și 2 din introducere). Tot astfel, acesta nu este un
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lăsând așadar loc pentru potențiale efecte mai profunde asupra democrației decât într-o țară în care acest fenomen nu este decât o forță de opoziție (vezi ipotezele 1 și 2 din introducere). Tot astfel, acesta nu este un tip de populism care apare în contextul unei democrații tinere, neconsolidate (ipoteza 3), întrucât regimul democratic avea vechime și părea consolidat la finalul anilor 1980. Cu toate acestea, la începutul anilor 1990, trecea printr-o criză, iar semnele decăderii erau evidente. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
anilor 1990, trecea printr-o criză, iar semnele decăderii erau evidente. Prin urmare, deși catalogarea regimului ca neconsolidat în anii 1990 probabil ar induce în eroare (conform ipotezei 7), adâncirea crizei a făcut ca democrația venezueleană să fie expusă efectelor populismului mai mult decât am putea estima folosind ipoteza 6, pentru cazul unui regim democratic complet consolidat. Într-adevăr, ascensiunea chavismului a făcut ca regimul democratic de după 1958 din Venezuela să fie înlăturat și înlocuit cu unul nou, mai "popular", dar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mult spațiu pentru manevre politice, virarea Venezuelei către stânga s-a produs sub conducerea unui populist venit din afara politicii, care a profitat de criza instituțiilor reprezentative pentru a mobiliza opoziția împotriva establishmentului politic. După cum afirmă cu claritate Panizza (2005: 9), populismul "este limbajul politicii atunci când ea nu poate funcționa ca de obicei: o modalitate de găsire a identității specifică perioadelor de dezorganizare și de dezacord, care implică o retrasare radicală a granițelor sociale pe conturul unor linii diferite de cele care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
University, la: http://pdba.georgetown.edu și Consejo Nacional Electoral (CNE), Gobierno de Venezuela, la: http://www.cne.gov.ve/estadisticas. 7.2 Ideologia și discursul populist sub Chávez Farmecul lui Chávez și discursul care l-a însoțit formează un populism de sorginte mai veche, conform termenilor dualiști prin care Laclau (2005) l-a definit. În mod sigur, chavismul corespunde concepției ideologice minimale despre populism schițate de Mudde și Rovira Kaltwasser în introducere, pentru că amestecă acea "superficială ideologie rarefiată" cu doze
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și discursul populist sub Chávez Farmecul lui Chávez și discursul care l-a însoțit formează un populism de sorginte mai veche, conform termenilor dualiști prin care Laclau (2005) l-a definit. În mod sigur, chavismul corespunde concepției ideologice minimale despre populism schițate de Mudde și Rovira Kaltwasser în introducere, pentru că amestecă acea "superficială ideologie rarefiată" cu doze mari de naționalism, socialism și un stil charismatic de mobilizare politică. Așa cum a subliniat Hawkins, Chávez a interpretat politica în termeni foarte moraliști și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
militară prin care chavismul a debutat pe scena publică și în cererea insistentă de a fi recreată ordinea constituțională prin impunerea democrației participative (și nu doar reprezentative). Ne întoarcem acum la aceste chestiuni și la implicațiile lor pentru relația dintre populism și democrație. 7.3 Democrație, incluziune și participare populară sub Chávez Pentru a înțelege implicațiile populismului de stânga al lui Chávez pentru democrație în Venezuela și cum anume s-a deosebit de variantele de populism mai conservatoare, precum fujimorismul, este vital
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
recreată ordinea constituțională prin impunerea democrației participative (și nu doar reprezentative). Ne întoarcem acum la aceste chestiuni și la implicațiile lor pentru relația dintre populism și democrație. 7.3 Democrație, incluziune și participare populară sub Chávez Pentru a înțelege implicațiile populismului de stânga al lui Chávez pentru democrație în Venezuela și cum anume s-a deosebit de variantele de populism mai conservatoare, precum fujimorismul, este vital să se admită faptul că "salvarea" politică în ideologia chavismului nu s-a bazat doar pe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la implicațiile lor pentru relația dintre populism și democrație. 7.3 Democrație, incluziune și participare populară sub Chávez Pentru a înțelege implicațiile populismului de stânga al lui Chávez pentru democrație în Venezuela și cum anume s-a deosebit de variantele de populism mai conservatoare, precum fujimorismul, este vital să se admită faptul că "salvarea" politică în ideologia chavismului nu s-a bazat doar pe îndepărtarea establishmentului politic partizan și pe alegerea unui noi lider care întrupa aspirațiile el pueblo și nici pe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un loc și erau de aproape trei ori mai predispuși să participe în activități de campanie ale partidului lui Chávez sau să se identifice cu partidul acestuia. În concluzie, pornind de la dimensiunea dahliană a participării sau a incluziunii democratice, marca populismului stângist a lui Chávez a dus în mod cert la progrese însemnate. Chávez a atras segmente ale societății venezuelene care se simțeau înstrăinate de sau excluse din regimul democratic existent, s-a adresat în mod direct sectoarelor marginalizate ale societății
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
recent că o poate exploata, chiar dacă terenul de joc este în favoarea președintelui. Doar timpul ne poate spune dacă Chávez va păstra această competiție deschisă și dacă opoziția va continua să câștige puncte. Concluzie Cazul venezuelen susține multe dintre ideile despre populism menționate în introducerea la acest volum. Chavismul demonstrează cum discursul populist moralizator poate polariza societatea în tabere opuse și cum anume superficiala sa ideologie de centru poate completa și susține influențele ideologice naționaliste și socialiste. Demonstrează, de asemenea, că populismul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populism menționate în introducerea la acest volum. Chavismul demonstrează cum discursul populist moralizator poate polariza societatea în tabere opuse și cum anume superficiala sa ideologie de centru poate completa și susține influențele ideologice naționaliste și socialiste. Demonstrează, de asemenea, că populismul ajuns la putere poate avea efecte profunde asupra instituțiilor și practicilor democratice, chiar și în regimuri democratice mai vechi. Deși democrațiile mature au pârghii care să le asigure în fața manipulării populiste, regimurile democratice aflate într-o stare avansată de decădere
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la adresa democrației liberale din Venezuela era profund marcată de criza regimului democratic de după 1958 și în oportunitățile pe care aceasta le oferea pentru o mobilizare populistă anti-sistem și anti-establishment. Ideologiile colectiviste tipice naționalismului și socialismului care au fost asociate cu populismul venezuelean nu erau condiții nici necesare, nici suficiente pentru a da forță unei asemenea provocări; după cum arată Levitsky și Loxton în capitolul despre Peru, ideologia populistă care însoțește o agendă pro-piață poate fi la fel de periculoasă pentru democrație ca și cea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și ai regimului său - ci și din punct de vedere socio-economic, date fiind diferențele dintre clase care au alimentat diferendul politic. Încadrat într-o perspectivă comparativă mai largă, cazul Venezuelei continuă în mod cert lunga tradiție a tensiunilor politice dintre populism și democrație din America Latină (de la Torre, 2010). Mai precis, așază într-o nouă lumină dimensiunile duale ale democrației, deopotrivă participativă și contestatară, care nu coexistă întotdeauna în armonie una cu cealaltă. Izbăvitor pentru unii, amenințător pentru alții, populismul va fi
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politice dintre populism și democrație din America Latină (de la Torre, 2010). Mai precis, așază într-o nouă lumină dimensiunile duale ale democrației, deopotrivă participativă și contestatară, care nu coexistă întotdeauna în armonie una cu cealaltă. Izbăvitor pentru unii, amenințător pentru alții, populismul va fi foarte probabil parte integrantă a peisajului politic regional câtă vreme instituțiile sunt slabe, iar cetățenilor nu li se permite să aibă un rol participativ însemnat. Capitolul 8 Populism și autoritarism. Cazul statului Peru sub conducerea lui Fujimori Steven
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
armonie una cu cealaltă. Izbăvitor pentru unii, amenințător pentru alții, populismul va fi foarte probabil parte integrantă a peisajului politic regional câtă vreme instituțiile sunt slabe, iar cetățenilor nu li se permite să aibă un rol participativ însemnat. Capitolul 8 Populism și autoritarism. Cazul statului Peru sub conducerea lui Fujimori Steven Levitsky și James Loxton Introducere Populismul este un fenomen de o neobișnuită recurență în America Latină. Vreme de aproape un secol, ori de câte ori au fost permise alegeri competitive în regiune, strategiile populiste
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
integrantă a peisajului politic regional câtă vreme instituțiile sunt slabe, iar cetățenilor nu li se permite să aibă un rol participativ însemnat. Capitolul 8 Populism și autoritarism. Cazul statului Peru sub conducerea lui Fujimori Steven Levitsky și James Loxton Introducere Populismul este un fenomen de o neobișnuită recurență în America Latină. Vreme de aproape un secol, ori de câte ori au fost permise alegeri competitive în regiune, strategiile populiste de mobilizare politică s-au bucurat de o largă răspândire. Dată fiind această persistență, problema legăturii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]