5,389 matches
-
său afirma într-un articol că „Țara care l’a svîrlit spre tărîmuri concave îi păstrează încă pînze din influența gingașului Grigorescu. E tot ce se cheamă stigmat românesc în opera lui. (...) Liberat, influența congregațiii internaționale se filtrează direct prin porii lui. Conviețuirea cu epoca clădește într’însul o conștiință individuală”. La rubrica „Notițe“ a nr. 6-7, un comentariu despre expozițiile industriale autohtone („Nu s’ar putea spune că ele constituie o inovație la noi, unde tradiția seculară a bîlciurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
l-aș fi ales eu Însămi pentru Trish. E scund, ușor grăsuț, dar Într-un mod drăgălaș și atractiv, și e incredibil de vesel. Pare a nu-și pierde o clipă surîsul de pe buze și emană voie bună prin toți porii. Nu-mi pot imagina om care să nu-l placă. După cum nu mi-l pot imagina nici la serviciu și, cu toate astea, e șeful departamentului de programe politice al unei televiziuni extrem de importante. Înainte de asta, ocupase aceeași funcție În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă judec pe mine, de fapt. Mă întreb: e de ajuns să nu devii victimă? ― Poate că și Inchiziția are o misiune filosofică în lume... ― E o ironie? ― Doar pe jumătate... problema e dacă trebuie să treci prin iad ca să pori prețui cu adevărat ce i se opune... ― Adică dacă suntem apți de fericire fără să fi cunoscut suferința, asta vrei să spui? ― Din ce-am visat azi-noapte, concluzia, mai ales, m-a pus pe gânduri... Zăceam în zăpadă, undeva, într-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
temerile și toate dezamăgirile. Acea liniște a trupului, lipsită de memorie, acea repetitivitate cotidiană, absența viitorului erau ceea ce alții numeau fericire. Antonio rămase Întins pe banca din saună În timp ce corpul lui elimina ura, oboseala și durerea - care Îi picurau din pori pe prosop și pe scândurile pardoselei. Ar fi rămas ore În șir acolo Înăuntru, poate până și-ar fi pierdut cunoștința, poate pentru totdeauna. Dar când ușa se deschise și două fâțe musculoase, goale ca niște viermi, veniră să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spune : — Evaluare. Îmi sare inima de trei metri și aproape mă Înec cu ultima Înghițitură de pandișpan de ciocolată. O, Doamne. A venit momentul de care mi-era frică. Nu sînt pregătită. Ba da, sînt. Hai. Emană Încredere prin toți porii. SÎnt o femeie care va ajunge undeva. Și, deodată, Îmi aduc aminte de Kerry și de mersul ei „sînt o femeie de afaceri de succes“. Știu că e o vacă nesimțită și Înfumurată, dar adevărul e că are propria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
oară. N-am vrut să spun ce-am spus atunci, În avion. Îl iubesc. Îi scrutez chipul, În Încercarea de mă asigura că așa e. Nu Încape nici un dubiu. După orice standarde, Connor arată de vis. Radiază sănătate prin toți porii. Părul Îi strălucește, are ochi albaștri superbi și, atunci cînd zîmbește, are o gropiță de te topești. Pe de altă parte, Jack Harper arată cam obosit și neîngrijit. Are cearcăne sub ochi și părul Îi stă În toate direcțiile. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
urcă încet, calm, plictisit; ajunge aproape de chepeng; pune mâna pe mânerul chepengului; ÎN ACEST MOMENT REIZBUCNEȘTE SUNETUL TROMPETEI; brusc, venind din lucruri, din întuneric, din lumânarea de pe masă, din cadavrele celor trei, reizbucnește melodia, puternică, tremurătoare, triumfătoare, intrând în toți porii și jupuind toate celulele nervoase; SOLDATUL BINE ECHIPAT se sperie, se sperie cumplit de tot, face o mișcare de întoarcere, în această mișcare își scapă un picior, scara se prăbușește, soldatul își pierde echilibrul, alunecă de tot, chepengul cade și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mare, spre ocean... Am aici, în nări, un gust de apă sărată, un gust de apă sărată, simt.... Încă simt drumul spre apă, înțelegi? Încă nu sunt bolnav de tot, încă mai simt apa, simt apa, o simt în toți porii, mă face să tremur... Ascultă, Grubi, nu pot rămâne nepăsător... Uite, în direcția aceea e marea, apă multă, țărmul, oceanul, totul e-adunat acolo, în direcția aceea, trebuie să plecăm și noi în direcția aceea. Doi bărbați, în zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mângâie mușcatelel înfoiate, roșii, să muște voluptos din carnea sângerie a ghețișoarei, întinsă covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri, pocniseră bezmetici, să se chirceasă iar în clipa de dinainte de amețeala amăgirii că-și mai simte trupul, să se pogoare din nou în apăsarea nopții trecute, a zilei de ieri, a zilelor de alaltăieri și de din totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și-ți face bine, o asigură ea pe Helen. —A, da? Helen luă o îmbucătură zdravănă. — Din moment ce nu beneficiez de dieta miracol a lui Violet, trebuie să am grijă. Nu-mi trebuie mie biscuiți. Violet împroșca cu venin prin fiecare por în seara aceea, dar Janey părea că nici nu observă acest lucru, copleșind-o cu afecțiunea și sprijinul ei. Hai, nu te prosti, ești la fel de subțire ca și ea, zise ea mângâietor. Ești încântătoare - nu-i așa, Sam? Poți avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
M-am frecat bine cu peria, mi-am aplicat măști pe față, mi-am dat cu creme pentru tratarea părului și cu loțiuni depilatoare - practic, exact ce faci când duci mașina la revizie - și, în cele din urmă, cu toți porii respirând liber, cu părul înfășurat într-un prosop și pielea roz și plină de resentimente față de tot ceea ce trebuise să îndure, m-am ghemuit pe canapea și l-am sunat pe impresarul meu, Duggie, să-i spun că poate trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
privind-o, te dureau ochii. Aerul - atât de nemișcat - părea că s-a întărit și era atât de arzător, încât îți făcea rău în piept când îl inspirai. Sudoarea - chiar și așa nemișcat cum stătea - îi țâșnea încet prin toți porii, îi picura din vârful nasului și din sprâncene, se oprea în colțurile gurii și lupta să-și găsească adăpost în gura uscată ca iasca. O muscă stăruia neobosită să i se vâre în ureche și încă alte o sută - unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asemenea împrejurări, le-ar fi foarte greu să pună stăpânire pe yubani. Urmară niște momente de odihnă și, în continuare, războinicii începură să introducă nisip încins prin singura gaură ce rămăsese în capul gol: cea a gâtului. Sub efectul nisipului, porii se deschiseră și pielea începu să transpire, lăsând să cadă picături de grăsime. Luară, atunci, cu ajutorul unor frunze de palmier, pietrele încinse și începură să „calce“ delicat fețele, încercând să nu formeze riduri și ca obrazul să păstreze trăsăturile originale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu ojă neagră, iar contrastul acela aprinse sclipiri pofticioase în ochii bărbatului. Îi plăcea să o vadă mângâindu-se, trebuia să recunoască în sinea sa. O făcea încet, cu ochii pe jumătate închiși, lăsând să-i răzbată pasiunea prin toți porii, lingându-și buzele cărnoase cu limba. O limbă bine instruită, gândi. - Da, locul tău e-n pat. Iar al meu ar fi peste tine sau sub tine, numai că acum trebuie să plec, scumpete. Se ridică, își trase pantalonii, apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
le pot vorbi?!... Dacă le-aș putea spune o vorbă de mulțumire, măcar,... doar o vorbă de iertare, Doamne!” Încet-Încet, se depărta de trupul ei... de trupul acela bolnav și neputincios. Moartea pătrundea în el, încet, prin răni, prin toți porii... Doar, o flacără încă îi mai alerga prin vine. Sufletul se zbuciuma în acel trup, de care trebuia să se desprindă, lăsându-l aici, pe pământ, la locul lui, iar el trebuind să se întoarcă acolo Sus... de unde a venit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sufletul?!... ce este conștiința... Unde se duc după moarte?!.. Diverse religii, văd în felurite feluri viața ”de dincolo”. Stiinta încă n-a dovedit existenta vieții ”de dincolo”... și, tot el căuta răspunsul. -Cu ochii larg deschiși, să aspiri prin toți porii atotputernicul suflu al vietii, să vezi lucrurile așa cum sunt, să-ți privești nefericirea în față și să râzi”!, îi șopti un gând. -Si, cum pot trece prin asta?!.. se întrebă el. ”-Să treci de la ceea ce știi la ceea ce crezi... pentru că
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
adăugă și Nicolae. Din partea noastră ai dezlegare și tot sprijinul, vrem să te vedem la casa ta, fericită. - Nu sunt încă pregătită! Cred că nu aș mai putea să iubesc pe altcineva. George este încă în sufletul meu, în toți porii trupului meu. Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Geta o îmbrățișă având și ea lacrimi în ochi. Apoi schimbară vorba, trecând la alte subiecte de discuție. Frusina se gândi până la urmă să meargă măcar la repetițiile care începeau
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nenumăratelor miracole și gratii" și că erau 12 capelani rezidenți, fiecare primind cinci lire din ofrandele primite de cei patru operării care erau responsabili cu admiterea credincioșilor 166. Pe 23 octombrie 1511 Landucci a scris că "Biserică Fecioarei Maria din Por sân Piero a fost înzestrata cu un acoperământ, adică principalul corp al bisericii"167. Conturul oratoriului lui Baccio d'Agnolo poate fi văzut alături de S. Maria degli Alberighi în hartă Florenței din 1585 întocmită de Stefano Buonsignori [Figură 23]168
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
acestea cu atenția pe care o merită"21. Despre preocuparea sa cocotologică, Unamuno vorbește în unele scrieri din tinerețe, publicate în 1888: Historia de unas pajaritas de papel (Istoria unor păsărele de hârtie), publicată într-un săptămânal din Bilbao, și Por una pajarita (Pentru o păsărică), publicată în "Caras y Caretas" (Fețe și măști), un săptămânal din Buenos Aires. Această îndeletnicire manuală, scrierile sale cu referire la acest subiect, precum și mărturiile despre ce a însemnat pajarita de papel în viața lui Unamuno
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
oferit cartea Don Miguel de Unamuno en el Colegio Mayor, Bilbao, 1999, și în care am întâlnit prezentul eseu, mulțumirile și întreaga mea recunoștință. Domnului Manuel GALIANO SAAVEDRA din Sevilia, prețuire și infinite mulțumiri pentru furnizarea uneia dintre sursele documentării: Por una pajarita și semnalarea unor sensuri ale unor cuvinte din limba spaniolă, ce nu au fost găsite în niciun dicționar. Speciale mulțumiri și recunoștință Domnului Carlos CLEMENTE, Fundación bbk, AULA DE CULTURĂ, din Bilbao, care mi-a trimis cartea "Ramón
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
Editorial de la Universidad del País Vasco, Bilbao, 1999. TARIN, Iglesias, J., Unamuno y sus amigos catalanes (Historia de una amistad), Barcelona, Peñiscola, 1966. UNAMUNO, Miguel de, Amor y pedagogía, Edición Anna Caballé, Austral narrativa, Espasa Calpe, 2007. UNAMUNO, Miguel de, Por una pajarita, în Recuerdos y Memorias, Editorial Madrid Tebas, Madrid, 1975, pp. 130-133. UNAMUNO, Miguel de, Historia de unas pajaritas de papel, în De mi vida (Din viața mea), 1988. VAUTHIER, Benedicte Arte de escribir e ironía en la obra
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
principal pe masa de șah a luptei împotriva bolii lui. ,,Ciudat! Deși starea de nevăzător mi-a adus atâta durere, acum parcă aș vrea să se prelungească încă puțin, pentru că o Marian Malciu 230 adulmec cu toate simțurile, prin toți porii. Doamne, ciudate sunt căile Tale! Cum poate rămâne atât de vie o frântură de viață pe care am împărtășit-o atât de puțin! Același parfum, aceeași atingere..., Laura mea, Laura! Cine știe câte întrebări te-au bântuit în tot acest timp și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
obeză, fără să pară totuși. Părul negru era creț și înfoiat ca al unei napolitane. Două mari gropițe în obraz păreau artificiale. Ceea ce uimea și colabora în chip armonios cu plasticitatea trupească era o finețe de marmură a incarnatului. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. Mâinile erau lucii ca sideful și unghiile subțiri și în migdală. Sprâncenele, genele erau înfipte ca-n carnea unei piersici netede. Un fior trecu prin trupul lui Felix, privind numai această
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Imediat al patrulea orb puse mâna pe un fildeș al elefantului și-i contrazise pe ceilalți spunând: așteptați, elefantul este ca o spadă ascuțită și puternică. Al cincilea interveni și zise: nu, este ca un zid solid și plin de pori. Acesta tocmai atinsese coapsa plina de riduri a animalului. Al șaselea orb puse mana între timp pe trompa elefantului și spuse: nici unul dintre voi nu are dreptate; elefantul este asemănător cu un șarpe imens. Cei șase orbi au continuat să
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de alături în nici un caz nu furase găini. Pufnea el, Gărgăriță, în râs, când auzea că "O sută douăzeci și patru de dame, nevrednice în pat, gustaseră pe rând din cuțitul focos al Ulpiului Galopenția", dar devenise circumspect, inhala, prin porii spinării, tot mai serioase cantități de ciment, mai ofta... Într-o noapte, după ce caravana știrilor proaspete se îndepărtase, prelingîndu-se spre Cișmigiu, ducîndu-se glonț către grădinile deschise până-n zori "La Micul și Sarmaua", "Guguștiuc", "Car cu fîn" și "Poponax", Gărgăriță spărsese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]