1,339 matches
-
s-ar zice, monșer, e ireproșabil. Poți să juri că ești la București, parole d'honneur! nici o deosebire." [MIC GLOSAR DE BALTĂ] Bodârlău = cufundar din bălțile Dunării, cu pene în jurul urechilor. Un om trece pe drum mâncând harbuz. În fața unei portițe zărește doi purcei grăsuți și frumoși. Stă în fața lor și le zvârle coaja cu dragoste: "Na și vouă!" Fi-ți-ar gura aurită, ca cuibul de pupăză! nufăr plămână corcodel, un soiu de cufundar din bălțile Dunării. 23 Iunie 906
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se va bucura de respect și iubire dacă, înainte de tiare, e și "om". Eforie. Astăzi, 10 august Iubite amice, Comandamentul marinei a anunțat de asară că vremea va fi tulbure, cu o mare furtunoasă așa încât nu se poate ieși spre Portița, cum plănuisem. La ora 5 1/4 soarele răsare roș, pe o mare relativ liniștită. Spre nord zare limpede; spre sud ceață misterioasă. Vântul de uscat care a bătut cu violență noaptea cealaltă, a stat. Nici o frunză nu se mișcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apropiată deschisă acum două-trei zile, nu mult după sosirea noastră aici în marginea falezei, după surparea malului din față. Amiralul mă încredința că în dimineața aceasta 10 august vom avea o zi splendidă, pentru o excursie, cu bricul Mircea, la Portița, unde se află intrarea în mare a Razelmului. Ne ducem până acolo, dormim pe vas și ne întoarcem a doua zi. Încrederea desăvârșită ce arăta amiralul pentru marea liniștită a fost zdruncinată de recunoașterile făcute cu avionul în cursul zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
inițiator și explică fecioarei etapele ritualului sacrificial: „ - Ce mă chinuiești/ Și-mi stai de privești?/ Vino de mă ia,/ Căci cu carnea mea,/ Nunta ți-oi nunti/ Ș-o vei polei;/ Iară capul meu/ Pune-l-vei boltiță,/ Boltiță-n portiță,/ Despre grădiniță” (București). Cuminecarea din animalul acvatic prins prin abilitatea feminină a legării și împletirii acoperă trei paliere simbolice: cel al nunții, când întreaga comunitate se infuzează cu puterile fecunde ale fiarei din adâncuri, palierul locuinței - replică securizată a universului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ce mă chinuiești/ Și-mi stai de privești?/ Vino de mă ia,/ Căci cu carnea mea...”. Asemeni colindelor de fecior, apare și motivul capului apotro- paic, ca receptacul al forțelor magice: „Iară capul meu/ Pune-l la boltiță,/ Boltiță- n portiță,/ Despre grădiniță” (București). Inițierea feminină, deși are o trăsătură pasivă, rezervă probe esențiale pentru reordonarea universului. Fiindcă aparține htonianului ca și divinitățile primordiale, fata de măritat are puterea de a supune haosul și de a crea din nou lumea prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
parte, nu era apreciată experiența acumulată în cei peste zece ani de negocieri și redactare de informări utile factorilor de decizie politică. Pe de altă parte, eram conștient că activitatea de protocol îmi deschisese, cu aproape două decenii în urmă, portița spre contactele cu diplomații străini și mă obligase să activez ca translator și prin cercurile mai înalte ale deciziei politice. Eram mulțumit că, cel puțin, îmi voi exersa limbile străine studiate și voi putea comunica cu diplomați din cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se Întinde pașaportul cu viza de intrare 30 de zile În Israel. Îmi curgeau lacrimi de bucurie, de fericire, aveam mari emoții. Mi-a mai dat un bilețel, pe care l-am Înmânat unei tinere care mi-a deschis o portiță. Spre Jerusalim Poarta Damascului Să intru de acum mai departe la bagaje. Erau trei suporturi care se Învârteau pe o bandă care aduceau bagajele noastre din avion. Îmi iau valiza și caut spre ieșire: poarta 6 era ca să ies. Ajunsă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
doar o imagine a trecutului care a fost. Totul este Îngrădit cu un fel de gărduț. Dar călugărul care este acolo și dă unele informații privitor la tot ce este În biserică e atât de bun, că ne-a deschis portița și ne-am apropiat de sicriul cu chipul Sfintei Fecioare. Am Îngenuncheat, ne-am Închinat și am sărutat, ba am lăsat un bilețel (acatistă cu dorințele noastre la Maica Domnului. Apoi am văzut multe icoane cu Maica Domnului și Apostolii
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
acela, tatăl ei era directorul „Avicolei” de la Lețcani și, de două ori pe an, tatăl ei, în mod excepțional, făcea pentru angajații Nicolinei, dar nu știu dacă pentru toți, că nu cred că putea să facă pentru toți, deschidea o portiță, adică, pur și simplu aducea ceva de mâncare; se cumpăra, bineînțeles, nu știu, un pui și o bucată de mezel, acolo, sau... ăsta era mare lucru. Asta era, vorbim după ‘83, între ‘83-‘89... dar asta, iarăși, ajutorarea umană a
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
exprimat părerea lui de rău de a avea o așa urâtă misiune, el, care mai fusese și altă dată în România. Martha Bibescu [nu s-a lăsat de buna ei purtare, era prea inteligentă ca să nu-și lase o mică portiță de scăpare.]( Ediția a II-a, 1996, p. 65.) A trimis pe d-na Crivăț să vadă ce facem! Dânsa trebuia să plece a doua zi de dimineață la Buftea. A fost arestată ca prea primitoare de ofițeri germani. [Cum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să se piardă ca picătura de apă În mare, dacă voi ceda ispitei de a aborda aceeași problemă. Vinovat, cu ghilimele, e un bun prieten, cred că mai degrabă al naturii decât al meu Însumi. Dar mi-am lăsat o portiță de scăpare: anume, nu vă așteptați la sfaturi sau rețete. De altfel, necunoscând Îndeajuns ciupercile, ca citadin, sunt prudent cu mine Însumi. Și nici nu e scopul meu. Doresc doar să anlizez situația și s’o exploatez În sensul obișnuitelor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
animalul. Poate nu Înțeleg eu, care văd În sport doar stimularea performanței umane și care accept, pentru oricare carnivor ca și pentru om, vânătoarea ca sursă de hrană, ca necesitate, nu ca divertisment. Măcar pescuitul și-a mai lăsat o portiță de scăpare, datorată aspectului său dual: a devenit sport În aspectul său vânătoresc, dar a rămas necesitate, pescuitul oceanic, În aspectul său culegător. A treia ocupație primordială, culesul, e doar pe cale a deveni sport, cuplată fiind În bună măsură cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sau a întreprinderii de contrabandă cu droguri. Aceasta este pe de o parte o chestiune de gradație, și pe de alta reflectă de asemenea faptul că, cu cât rețeaua este mai mare și mai sofisticată, cu atât mai numeroase sunt portițele de scăpare spre afacerea legitimă pe care le oferă, și cu atât mai mare este, așadar, simbioza între noțiunile de ,,criminal" și ,,legitim". Întreprinderile criminale și legitime se deosebesc cel mai puternic în procedurile de implementare. În cazul organizațiilor criminale
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
dar nimeni nu întreprinde ceva, nimeni nu ia o masură de stopare sau de pedepsire. Legile există și sunt bune, dar nu se respectă și încălcarea lor nu e pedepsită. Pentru fiecare lege s-a creat din timp câte o portiță de ieșire pentru a ocoli legea. De pildă, jefuirea pădurilor se face pe baza prevederii legale care permite scoaterea din pădure a copacilor răsturnați de furtună. Unul care de foame a furat o pâine e condamnat operativ și imediat la
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
vezi metodele Stahanoviste). În această superbă situație, grație mentalității generalizate din acea vreme, un standard de stat, un STAS deci, nu se aproba în forma inițială, se tot refăcea, se îmbunătățea și se reformula, până când se întroducea în el o portiță care permitea ocolirea lui, deci care îi anula obligativitatea totală, care era de fapt condiția esențială a existenței sale. Asta a intrat în tradiție. Lozinca supremă era „Planul trebuie îndeplinit cu orice preț”. Zadarnic încercam să explicăm conducerii intreprinderilor socialiste
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
erau supuse aceleiași proceduri de anulare a eficienței. Chiar și în zilele noastre se pot da exemple concludente și caracteristice (tradiția se menține). Rezervațiile naturale din România care cuprind mari zone forestiere, sunt ocrotite de lege. Legea însă are o „portiță”: se permite scoaterea din zona protejată a copacilor căzuți. Ca urmare, vin trimișii băieților deștepți și doboară o mulțime de copaci sănătoși (de preferință cei mai sănătoși), după care, în deplină concordanță cu prevederile legii, acești copaci „căzuți” sunt scoși
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
oricât s-a străduit Aneta tot am intrat în gropi, erau imposibil de ocolit pe acel drum complet desfundat și neluminat. La un moment dat Aneta ne spune că am ajuns. Toți aveam emoții. Intrăm în curtea casei pe o portiță metalică, întredeschisă. Casa era neluminată, iar dintr-o cameră se auzea un aparat de radio. Aneta a bătut în geam și a venit să deschidă ușa măicuța Natalia Ilașcu. Văzându-ne și controlând într-o fracțiune de secundă întregul grup
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să ne însoțească până la cimitir, iar ultimele cuvinte la plecare au fost: “înainte mai veneau oameni mai mulți din țară, acuma nu. Câte zile mi-a mai rămas!” ( Mereu spunea aceste cuvinte triste.) Ne luăm rămas bun, ne conduce până la portiță și rămâne acolo, deși era de-acum viscol și tare frig. A rămas să ne conducă cu privirea, sărmana mamă de erou! A rămas în urma noastră, doar cu o mică bucurie în sufletul ei atât de zbuciumat, chinuit de soartă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ministru al culturii de la Chișinău, dl. Ion Ungureanu.. „Lumea aceea care stă închisă-să-i elibereze pe toți, ca să se ducă la casele lor!” „Ne vedem luni?” „Da! ne vedem luni”, a răspuns măicuța Natalia. Mi-am luat rămas bun, acolo la portița căsuței măicuței Natalia Ilașcu, în acea dimineață călduță de mai. Așa a luat sfârșit vizita mea la mama Natalia Ilașcu, când i-am dus vestea să meargă la Iași și Putna, pentru rugăciuni. Stând în stația de autobuz, după câteva
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să facă așa ceva? Mă întreabă toți ce fel de icoană? Iată iconița, două scândurele și-i pictată, și-i frumoasă!” „Are pe spate semnătura îPS Pimen, de la Suceava, e foarte important, totul trebuie păstrat cu grijă. Ne despărțim, acolo la portița căsuței sale, unde a rămas să mă petreacă cu privirea.” La 23 mai 1999 postul național de radio „România Actualități” a difuzat interviul pe care l-am acordat, în legătură cu Natalia Ilașcu. A fost inclus în emisiunea „Ora românilor de pretutindeni
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
speriat. Ar fi trebuit să se așeze undeva. „O să mor de frică în fața unei alimentare“, și-a zis Vasile B. și a traversat strada spre parcul din fața Ministerului. Ar fi vrut să apese pe un buton, să se deschidă o portiță și toate ideile care-i forfoteau bezmetic în cap să dea năvală afară. Pentru Vasile B. viitorul era un timp confuz, de care se îngrijeau alții: președintele, guvernul, soția, asigurările sociale. Și, deodată, viitorul căpăta o măsură. Nu o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
încălțat și a plecat mai departe în aceeași direcție. Moș Danilov... La un moment dat, s-a oprit în fața unui gard de scânduri lung de vreo nouă-zece metri, dar care se vede treaba nu mai fusese de multă vreme reparat. Portița deschisă atârna într-o balama, iar în curte se zărea o chichineață de căsuță acoperită cu tablă ruginită și găurită. În fața căsuței, dar ceva mai departe de ușă, o grămadă mare de gunoi de cal, iar lângă reziduurile de natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe la margini de timpul îndelungat de când se afla în câmpul muncii. Omul care stătea pe scăunel în bătaia soarelui fierbinte era într-adevăr bătrân, dar avea gândirea trează și o privire inteligentă și iscoditoare. Tata a îndrăznit. A împins puțin portița care fâlfâia în balama ca aripa alicită a unui cocor împușcat și s-a apropiat de gazdă. Bună ziua, om bun, bine te-am găsit. Bună ziua, omule! Cum te cheamă? Vasile. Adică Văsălie. Eu mi-s sârb, Văsălie, și-mi zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din această comunitate rurală, predispusă mai degrabă la persecuție și condamnare decât la milostenie și iertare. Când șinterul se înscria pe o anumită uliță, făcându-și cunoscută prezența printr-unul din cele două instrumente de semnalizare, oamenii îl așteptau la portiță sau lăsau pur și simplu cadavrul în fața intrării. Apoi, când achizitorul de hoituri animaliere ajungea în dreptul gospodăriei respective, proprietarul se prezenta la poartă, îi plătea, iar acesta introducea mortăciunea în sicriul ambulant, plecând mai departe, la altă poartă, și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
meu de la Geneva, mă uit cu atenție în jurul meu la ceilalați "estici" care au venit cam în aceeași perioadă cu mine aici. Marea majoritate se agață cu dinții și cu unghiile de Elveția, nu vor să o părăsească, utilizând orice portiță academică pentru a prelungi mult râvnitul permis B care le dă dreptul de muncă și de ședere. Olga, bulgăroaica, s-a înscris la al doilea master. Agniesjka, poloneza atletică cu dinți cabalini pe care o văd tot timpul cățărată pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]