3,816 matches
-
Nu a înclinat din cap, nu a clătinat din cap, nu a făcut nimic. M-am așezat pe pat lângă ea și am început să o mângîi pe păr. — Poftim, Lucy, i-am zis, dându-i paharul cu suc de portocale. Hai, mănâncă. Spre nord Mașina era o rămășiță a vechii mele existențe. La New York nu-mi folosea, dar îmi fusese prea lene ca să o vând și rămăsese într-un garaj de pe Union Street, între Sixth și Seventh Avenue, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
patru pastile de Advil și un somn bun, s-a trezit simțindu-se mai bine. Tot fără energie, tot lipsită de puteri, dar aparent febra îi trecuse și, după o nouă doză de medicamente și două pahare cu suc de portocale la aeroport, s-a simțit în stare să vorbească - ceea ce a făcut în următoarele câteva ceasuri, din momentul în care ne-am așezat pe scaune, la poarta de îmbarcare, până în clipa în care am coborât din taxi, în fața casei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
părea atrăgător. Și dacă voi credeți asta, o să credeți orice! Capitolul 4tc " Capitolul 4" Stăm în sala de cinema și mi-aș dori să se aprindă luminile, ca să văd ce fel de bomboane Revels mănânc. Preferatele mele sunt cele cu portocale, dar tot mușc din greșeală din cele cu cafea, ceea ce e foarte enervant. Filmul e incredibil de plictisitor, dar nu pot să spun nimic, pentru că Tim ar lua-o ca pe un afront personal. De parcă ar fi scris el scenariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
era genul care să îmi facă sandviciuri drăguțe pentru pachet sau așa ceva. Nu. Doamne, nu îi invidiați pe copiii ăia de la școală care veneau cu mâncare la pachet? Frumos și ordonat, într-o cutie, plus o sticluță cu suc de portocale. Dar eu nici o șansă să primesc ceva atât de sofisticat. Așa că în fiecare dimineață tata îmi arunca niște bani să-mi iau ceva de la chioșcul școlii. Dar la chioșcul școlii nu vindeau decât ciocolată, chipsuri și mere. Pentru că nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
asta. Următoarea pasageră. —Vreau suc de merișoare. Mă tem că nu avem, îi explic, și ea se uită la mine nervoasă. De parcă ar fi vina mea. Nu aveți? Ce fel de companie aeriană e asta? Am suc de mere, de portocale și de roșii, îi ofer eu săritoare. —Vreau un Chardonnay, oftează ea. Dă-mi două. Femeia nu îmi mulțumește, dar eu oricum îi spun „Cu plăcere“. Doar ca să o enervez. Totuși nu observă. Poartă căști și se uită la ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să trăim. Glumesc. Desigur că glumesc. Dar mâncarea echipajului e chiar bună. Și din belșug. Orice de la înghețată, iaurt, sandviciuri și cârnăciori de bere la bomboane de ciocolată, samosa cu legume, brioșe și diverse mâncăruri calde, inclusiv variante vegetariene, mere, portocale, prune și struguri. După cum vă puteți închipui, e foarte, foarte greu să ții regim când lucrezi pe zboruri transatlantice, dar niciodată nu pot să mă plâng de mâncarea echipajului. E la fel sau poate chiar mai bună decât cea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
azi. Amy bea Malibu cu ananas. E o băutură care îmi plăcea mult atunci când aveam șaptesprezece ani, pentru că nu suportam gustul puternic de alcool. Acum, sincer, nu știu cum pot unii să bea așa ceva. Mi-am luat o vodcă cu suc de portocale și multă gheață. Niciodată nu se zgârcesc la gheață în State. Barmani irlandezi, luați aminte! —Și care e marele secret legat de Adam? Pur și simplu mi-am lăsat gura slobodă. M-am hotărât că nu mai are rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dar Amy se concentrează tot asupra lui Mike, sorbindu-i fiecare cuvânt. Pare fascinată, de parcă tocmai a povestit cum a pilotat odată un avion până acasă, luând o scurtătură prin spațiu. Observ că nu mai bea Malibu. Bea vodcă cu portocale, ca mine. Mă copiază. —Care-i faza? mă înghiontește Derek jovial. Nu spui prea multe. A, sunt în regulă, mă întorc eu să stau de vorbă cu Derek, deși nu înțeleg de ce trebuie să vorbească Amy cu cel arătos. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să zbor niciodată. Vreau să fiu o scenaristă celebră și să fiu persoana de la clasa întâi care stă cu picioarele întinse. —Katie? —Mmm. —Ești la kilometri distanță. —Scuze, spun eu visătoare. —Ți-am luat încă o vodcă cu suc de portocale, dar nu trebuie să o bei... —... mulțumesc. Ridic paharul și dau pe gât conținutul. Capitolul 9tc " Capitolul 9" Capul meu! Dumnezeule, capul meu! Clar a avut zile mai bune. Când deschid ochii, încerc să-mi aduc aminte în ce țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că am fost așa de nepoliticoasă mai devreme. I-am spus doar că mi-e rău și că trebuie să mă întorc la hotel. —Înțeleg. — Apoi, în dimineața asta a venit la camera mea cu croissante și suc proaspăt de portocale. A spus că voia să fie sigur că mă simt bine. Mă simt geloasă. Cu croissantele mele ce s-a întâmplat? —E frumos, nu? —Hmmm? —Mike, spune Amy. E destul de frumos, nu? A, nu știu, ridic eu din umeri. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ca scenariul meu să fie acceptat, cealaltă este ca eu și Adam să trăim fericiți până la adânci bătrâneți. Nu știu de ce, dar pari foarte mulțumită de tine, mă tachinează Tania în timp ce-mi toarnă un pahar de suc de portocale. Vreun bărbat la orizont? — Păi, cam așa ceva, spun eu înroșindu-mă discret. Nu dăm nume? se alătură și Tara discuției. Nici un nume deocamdată. E oarecum pe ascuns. —Hmm, face Tara răsucindu-și diamantul strălucitor pe deget. Cumva nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Sammy, peștișorul auriu de la ai mei de acasă, nu este același peștișor pe care mi l-au lăsat În grijă, când au fost În Egipt. Când colega mea Artemis mă calcă rău pe nervi, Îi ud planta cu suc de portocale. (Lucru care se Întâmplă cam În fiecare zi.) Odată, demult, am avut un vis foarte ciudat, lesbian, cu colega mea de apartament Lissy. Bikinii mei tanga mă cam incomodează. Dintotdeauna am avut convingerea, extrem de profundă, că nu sunt ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am aplicat până și pentru... — ... o tipă absolut odioasă, pe nume Artemis. Zilele trecute ne-a venit un birou nou și ea și l-a adjudecat imediat, deși eu am un birou vai mama lui... — ... uneori Îi pun suc de portocale la olandezul ei zburător tembel, doar așa, ca să se Învețe minte... — ... o fată foarte drăguță, Katie, care lucrează la personal. Avem codul nostru secret, cu ea care vine și zice „Emma, poți să vii puțin să ne uităm pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu planta ei ? — ...uneori, când Artemis mă calcă rău pe nervi... Nu... habar n-am, zic Într-un final, și continuu să bat la computer, roșie ca o pătlăgică. OK. Asta e. Nu contează. OK, i-am pus suc de portocale la plantă. Și ce dacă ? — Mi-a văzut cineva cana cu World Cup ? spune Paul, intrând Încruntat În birou. N-o găsesc nicăieri. — ...săptămâna trecută i-am spart cana șefului meu și am ascuns cioburile la mine În geantă... Shit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă Îmbujorez ușor. Știe absolut tot. I-am spus că am mințit În CV În legătură cu nota de la un examen. — Ai mințit În CV În legătură cu nota de la examen ? repetă ea șocată. Vorbești serios ? — I-am spus că am pus suc de portocale la planta lui Artemis, i-am spus că bikinii tanga mă cam incomodează... Mă opresc brusc, pentru că Lissy se holbează la mine ca la dentist. — Emma, spune În cele din urmă. Tu n-ai auzit niciodată În viața ta noțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă Paul săritor. Vrei, te rog, să-l conduci tu pe Jack ? Termini de strâns mai târziu. Îngheț, strângând În mână un ambalaj de la niște biscuiți cu cremă de portocale. Te rog, Doamne, nu. Sigur că da, reușesc să Îngaim Într-un final. Cu... plăcere. Pe aici. Ies stângace din sală, urmată de Jack Harper și o pornim pe hol, unul lângă celălalt. Simt că mă furnică fața În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Las telefonul jos și mă duc să-mi iau o cafea de la automat, care adevărul e că face o café au lait extraordinar de bună. Mă Întorc și privesc biroul pustiu, după care mă duc și torn niște suc de portocale la olandezul zburător al lui Artemis. Și, ca să știu o treabă, și puțin toner de la imprimantă. După care simt că am fost puțin cam rea. La urma urmei, ce vină are planta ? — Iartă-mă, zic cu voce tare și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am auzit, dar știam că amestecul ăla de vodcă cu șampanie era băutura granzilor, nu a unuia ca el, care a băut la viața lui toate otrăvile, a băut la Canalul Midia-Năvodari spirt sanitar filtrat prin pâine, cu coji de portocală pentru aromă... Acum bea coniac și vodcă mai bună, și fiindcă n-are bani să plătească, în așteptarea unei „misiuni“, a unei plecări pe Mare cum a prins prin ’90 în Rusia, în așteptarea zilei ăleia muncește de dimineață la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o voce la urechea mea. Ridic privirea și văd un chelner zâmbitor care îmi arată cafetiera. Înțelegeți ce vreau să spun? Mi‑au oferit întruna cafea din clipa în care ne‑am așezat, și, când am cerut un suc de portocale, mi‑au adus un pahar uriaș, garnisit cu coajă de portocală rasă, la gheață. Cât despre clătitele alea clasa întâi care mi‑au mers drept la inimă... zău, clătite dimineața. Genial, nu? — Deci...ânțeleg că te duci la sală? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zâmbitor care îmi arată cafetiera. Înțelegeți ce vreau să spun? Mi‑au oferit întruna cafea din clipa în care ne‑am așezat, și, când am cerut un suc de portocale, mi‑au adus un pahar uriaș, garnisit cu coajă de portocală rasă, la gheață. Cât despre clătitele alea clasa întâi care mi‑au mers drept la inimă... zău, clătite dimineața. Genial, nu? — Deci...ânțeleg că te duci la sală? zice Luke, împăturindu‑și Daily Telegraph‑ul. În fiecare zi citește toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să mă uit în urma mea, mă îndrept spre ușă. Barul de la parter e luminat discret, liniștitor și anonim. Mă scufund într‑un scaun de piele somptuos, slăbită și tremurând, de parcă aș avea gripă. Când vine chelnerul, îi comand suc de portocale apoi, în timp ce el se îndepărtează, îmi schimb comanda, cerând coniac. Îmi este adus într‑un pahar uriaș, cald și revigorant și iau câteva guri, apoi ridic privirea, în clipa în care o umbră apare pe masa din fața mea. E Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să mă Întorc! Tu, draga mea, nu se poate să mă lași, luminează tu hățișurile În care m-am pierdut. — Giulia te-a Întrebat de ce ți-ai ales la adolescență o temă morbidă, spune calm Christa, Întinzând mâna după o portocală. Și dacă mai are și altceva să te Întrebe, ea sau Antonio, ar fi bine să se grăbească pentru că de-acum Înainte ar trebui să ne uităm la ceas și să plecăm la hotel... Ziua de mâine se anunță lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
era suc de lămâie. Luă o înghițitură și alergă imediat la fereastră s-o scuipe. Goli restul paharului în pământul uscat de la flori. — Oribil suc, spuse strâmbându-se când inspectorul sanitar șef intră. De ce nu bei mai bine suc de portocale? îl întrebă. Sau de ananas? Oamenii de la templu băteau zgomotos în ușă. Ce individ nepoliticos, își zise ofițerul, privind paharul gol. Întâi îi băuse tot sucul de ceapă și apoi avusese îndrăzneala să-l mai și critice. De ce-l băuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu poftă din croissantul cu migdale și l-a înghițit cu o gură de cappuccino. Era o dimineață din mijlocul săptămânii, dar masa era pregătită cu aceeași grijă cu care Alison o garnisea în diminețile leneșe de duminică: sucul de portocale proaspăt stors aștepta într-o carafă din sticlă, iar ziarul preferat al lui Luca, The Times, se odihnea pe un colț, după ce fusese pliat cu mare atenție. —E foarte drăguț, a bolborosit el cu gura plină. Cu ce ocazie ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ne mai întâlnim cu pomana asta... Elenuța nu știa ce să creadă, și parcă s-ar fi temut să râdă văzându-l pe frate-său cum îi dădea înainte cu sângele martirilor și, orfanilor, care s-a făcut banane și portocale, carne, brânză, ouă, tot ce-am poftit la viața noastră și-am visat... Parcă ar fi înghițit în sec soră-sa, aplecându-se peste ceașca de cafea, dând parcă să se ascundă după ea, șoptind șuierat: ai cui eroi? care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]