5,162 matches
-
care, prin filozofie și prin sensibilitate, Dinu Săvescu face parte. Spre deosebire, însă, de gestul celor mai mulți artiști din această zonă, care se iau în serios și oficiază în artă aproape sacerdotal, Săvescu este un spirit relativist și ludic, de factură postmodernă. Însă postmodernismul său nu clamează, nici pe departe, disoluția profesionalismului sub avalanșa dreptului natural și nediferențiat la exprimare, ci aduce un elogiu conștiinței de sine a artistului, generozității ca premisă a receptării, dorinței lui legitime de a comunica și, în
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
în 1990, într-o tălmăcire care le justifică pe deplin, semnată de Antoaneta Ralian, nume de maximă rezonanță și garanție de profesionalism desăvârșit în lumea traducătorilor. În Orele, Michael Cunningham stăpânește ingenios modelul Virginia Woolf, confirmă în mod excepțional ficțiunea postmodernă împletind în trei linii epice distincte trei destine feminine semnificative pentru secolul XX: Virginia Woolf, în Anglia anului 1923, când schița un roman cu titlul... Orele, definitivat Doamna Dalloway, Laura Brown, cititoarea ei din suburbia americană a anilor '50 și
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
colectiv în studiile de imagologie. Dezvoltată de către francezi în anii 1950-60, imagologia a cunoscut ulterior aportul cercetătorilor germani, italieni, americani și români, luând o neașteptată amploare în ultimul deceniu. Cărți, articole, teze de doctorat și licență dovedesc că obsesiile identitare postmoderne, cu precădere cele comunitare, interesează din ce în ce mai mulți istorici, filozofi, scriitori, psihologi și critici. Nici nu e de mirare: un asemenea domeniu, marcat interdisciplinar, posedă un dinamism ieșit din comun; țesătura imagologică este, prin excelență, eterogenă și în continuă schimbare. Imaginile
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
parte dintr-un bloc mai mare decât un popor este la fel de reală ca cea care te situează într-o comunitate mai mică, regională, dar cu particularități tot atât de distincte și de valoroase. în fine, al treilea motiv este exilul, un fenomen postmodern complex, care obligă la permanente comparații între națiunea proprie și cea adoptivă. Dificultățile autodefinirii, complexele de inferioritate, noile și vechile idealuri de viață, valorile etice, costumele, obiceiurile culinare, ritualurile religioase, atitudinea față de bani, dragoste sau moarte conturează imagologia ca un
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
Se pare că biografiile ostile ale lui Edgar Allan Poe au început să apară imediat ce acesta a încetat din viață, dar astăzi "meseria Poe" e atotprezentă și orice urmă de faimă te poate califica pe dată, cu deja faimoasa repeziciune postmodernă, în- tr-o slujbă Poe. Pentru biograf, Charles Baudelaire, geniul artistic dominant al jumătății secolului XIX, este opusul lui Salvador Dalí, geniul esențial al secolului XX. Baudelaire a fost un boem care s-a autointoxicat cu băutură, droguri și aventurile cărnii
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
din tinerețea lor, Dalí încă nu-și dădea seama că personalitatea sa inventată, masca sa vor deveni, în sine, un produs valoros care a prefigurat mișcarea Pop Art, acea "generație-eu", tendința punk, și un întreg șir de stiluri de artă postmoderne bazate pe resursele proprii ale eului și trupului, folosindu-se de unelte cu mult mai variate decât pânza și penelul. Dalí și-a dat foarte de timpuriu seama de potențialul productiv al imaginației sale dincolo de pictură, în care era maestru
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
și tacâmurile. Scandalul era, deopotrivă, furculița, lingura și cuțitul de care se foloseau suprarealiștii și toți artiștii moderni care le-au urmat, pentru a mânca lumea care reprezenta încă preocuparea și subiectul lor. Se remarcă o schimbare notabilă în arta postmodernă în ceea ce privește relația sa cu lumea, care nu mai reprezintă nici hrana suculentă pentru a folosi un termen al lui Dalí, și nici un subiect, preocuparea postmodernă îndreptându-se exclusiv înspre uneltele aflate ele însele în acțiune - adică, înspre ideea de scandal
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
lumea care reprezenta încă preocuparea și subiectul lor. Se remarcă o schimbare notabilă în arta postmodernă în ceea ce privește relația sa cu lumea, care nu mai reprezintă nici hrana suculentă pentru a folosi un termen al lui Dalí, și nici un subiect, preocuparea postmodernă îndreptându-se exclusiv înspre uneltele aflate ele însele în acțiune - adică, înspre ideea de scandal detașat de orice sau oricine pe care l-ar putea scandaliza. Salvador Dalí n-a avut răbdare cu acest punct de vedere, fiind el însuși
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
-se exclusiv înspre uneltele aflate ele însele în acțiune - adică, înspre ideea de scandal detașat de orice sau oricine pe care l-ar putea scandaliza. Salvador Dalí n-a avut răbdare cu acest punct de vedere, fiind el însuși un postmodern plictisit avant la lettre până în 1960, după care a devenit pe de-a-ntregul postmodern în literă, iar această literă era G. Prin intermediul șansei, suprarealiștii încercau să investigheze lumea din punct de vedere științific. Academia lor de Științe se numea Le
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
detașat de orice sau oricine pe care l-ar putea scandaliza. Salvador Dalí n-a avut răbdare cu acest punct de vedere, fiind el însuși un postmodern plictisit avant la lettre până în 1960, după care a devenit pe de-a-ntregul postmodern în literă, iar această literă era G. Prin intermediul șansei, suprarealiștii încercau să investigheze lumea din punct de vedere științific. Academia lor de Științe se numea Le Bureau pour les Recherches Surrealistes. Salvador Dalí a încercat să impună o știință a
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
reportajul, cronica. În tonalitățile poeziei sale, resuscită Heliade, Alexandrescu, Bolliac, Baronzi, Hasdeu, chiar Orășanu. Învie mai ales Anton Pann" (p. 155). Excelentă această perspectivă a criticului, care face, fără să-și dea seama, primul pas spre a identifica un Arghezi postmodern (ceea ce credeam că e imposibil). Deși nu sunt sigur că ar fi potrivit. În capitolul despre ipostazele divinității în poezia argheziană, Dumitru Micu face una din cele mai interesante disocieri, bazată pe o analiză subtilă a textelor și a etapelor
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
a ținut la tine fără să știi și după aceea te scurgi, te duci din mintea tuturor." (p. 456) Scrisul lui Ioan Groșan este unul structural ironic. Enervant de inteligent și lucid, autorul deconstruiește cu zîmbetul pe buze tehnicile narative postmoderne, rîde de comportamentul auctorial al congenerilor săi (inclusiv sau, mai ales, de propriul său comportament auctorial), dar și de reacțiile foarte previzibile, frizînd locurile comune de comportament, ale personajelor sale la diverșii stimuli narativi și, nu în ultimul rînd (deși
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
și poietice, sociologice, interculturale etc. Conflictul dintre ficțiune și proiectul teoretic, dintre autor și personajele sale, reale sau inventate, se află la suprafața textului, problematizat explicit într-o dezbatere purtată fie într-un sens constructiv, fie într-unul al deconstrucției postmoderne, favorizând astfel accesul în culisele procesului creator atât al cititorului profesionist, cât și al celui mai puțin experimentat. Căci, se știe prea bine, proza lui Dumitru }epeneag colaborează cu lectorul, stabilește un dialog eficient, interactiv ? ceea ce constituie o premisă gata
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
epocă pusă sub semnul mass-media și al Internetului, în care comunicarea devine tot mai rapidă, jurnalul a devenit produsul literar cel mai căutat, tocmai datorită lipsei sale de transfigurare artistică. El este cel mai adaptat ritmului vieții contemporane, nevoii omului postmodern de a ajunge pe căi cît mai directe, nemediate, la adevărurile vieții. Plin de învățăminte este eseul Lirismul existențial (1987), dedicat momentulul în care un scriitor încă tînăr simte nevoia să se despartă de modelul său. Cu finețe și atenție
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
mă scuipă cu o bucurie naivă/ nu-mi pasă cine câștigă/ am să te lovesc prin surprindere". Martelanta anamneză psihică a poetei, bolnave de confesiune și transfigurare, nu exclude ingrediente de sorginte soresciană, adică elegie, umor, tandrețe, și nici repertoriul postmodern de măști terifiante, eventual horror, interiorizat, în ciuda aparentei detașări. Frecvența oximoronică și gesticulația suprarealistă atestă o artă poetică antimelodramă, necalofilă și minimalistă, în siajul poeziei provocatoare a unor Soviany, Marian Drăghici, Mariana Marin, Paul Vinicius ș.a. Atunci când renunță la o
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
Testiban cu cel terț al personajelor acestuia: generalul Arabolu, ispititoarea lui soție mai tânără, avocatul și omul de lume Jean Lalescu, ceilalți eroi care fac, tot mai insistent, semne creatorului lor. Desigur că autoreferențialitatea, intertextualitatea și restul punctelor din programul postmodern sunt bine marcate și exploatate în romanul cu fund dublu al lui Costache Olăreanu. Pagini întregi sunt date cu litere italice, titluri din bibliografia scriitorului (Dragoste cu vorbe și copaci, Lupul și Chitanța) sunt menționate și împrumutate între personaje, iar
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
și împrumutate între personaje, iar Ficțiune și infanterie, titlul cărții de față, e comentat de Testiban și preluat de întreprinzătorul Condeescu cu o justă intuiție a impactului pe care l-ar putea avea. La final întâlnim și bine cunoscuta buclă postmodernă, variantă narativă și compozițională a benzii lui Möbius. Condeescu citește amicilor primele pagini din cartea sa Ficțiune și infanterie, iar debutul acesteia e identic cu începutul romanului scris de Costache Olăreanu, pe care, astfel, tocmai ce l-am încheiat. Întrebarea
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
Gheorghe Izbășescu este un poet de raftul întâi. Preluând titlul unui cunoscut text juvenil eminescian, el își prefațează călătoria finală, introducându-l în scenă pe ,Fercheșul bidiviu al lungilor nopți de insomnie/ cu ochi halucinați ca două explozii (...)". Este reprezentarea postmodernă a eternului Pegas înaripat, a elanului și zborului poetic, a delirului ontologic. în cazul de față, de dragul unor rime, dar mai ales în numele unei originalități tipice avangardei noastre istorice, poetul riscă unele neglijențe și chiar ilogisme; și totuși convinge: Oare
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
identități, nici una independentă. Mai exact, identitatea 1 începe să se prăbușească odată cu decesul Tessei, iar identitatea 2 se construiește la câtva timp după același eveniment. Sfârșitul lui Justin, chiar dacă e motivat de traseul epistemologic, nu cel ontologic, articulează o maximă postmodernă: lipsită de confirmarea celorlalți, orice identitate e temporară. În această interpretare, extinzând metafora de la grădinar la vegetale, Justin se vestejește în lipsa unui arac autentic, iar ontologia rămâne suspendată în indecizie. Cât despre traseul epistemologic, întâi e de explicat de ce îl
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
nu le-am vizionat și, în consecință, despre care nu am scris. Așa că o să discut trei pelicule, care nu meritau neglijența anterior acordată. Înainte să fi apucat să văd Pianista lui Michael Haneke, am fost întrebată dacă este un film postmodern. Acum pot să răspund: "da", spus cu toată gura. Este, pentru că aneantizează limita - mai exact ar fi mimesis-ul - dintre artă și viață, șterge granița dintre arta cică înaltă și cea populară amestecând sadomasochismul cu Schubert, plus că își bate capul
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
zile și pe hîrtie, clasic-ordonat, al Otiliei Torsan, răspund cum pot la veșnica întrebare (aia din Crusta lui G.N.) pe care feluriții copii (mari) din carte nu contenesc să și-o pună. Cum m-am născut? Uite așa, în chinurile (postmoderne) ale planificărilor date peste cap, ale programărilor încurcate la doctori care sîcîie, cu omnisciența lor, neprevăzutul, ale goanei după taxi și ale bețiilor (de fericire) începute neinspirat. Anca Stanciu e, cînd ,activează" pe forumuri pentru mămici, la a doua ,încercare
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
precum Iranul, unde petrolul gâlgâie pe străzi, de energie nuceară, pentru că nu veți primi nici un răspuns. Jihadul nu mai poate fi dus azi așa cum era dus în Evul Mediu, cu sabia și călare pe cămilă. Pentru a fi cu adevărat postmodern, el trebuie să stea pe ditamai silozurile unde se produc rachetele nucleare. În aceeași logică, Iranul a început să strângă relațiile cu marea Rusie. Ahmadinejad și Putin n-au făcut nici un secret din amiciția ce-i leagă și nici din
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
Și dacă elementele de construcție și strategiile tehnice n-ar fi atît de bine camuflate, iar implicarea subiectivă atît de patetic mărturisită, pictura Ioanei Bătrânu s-ar putea citi, fără nici un fel de exces, și în cel mai limpede cod postmodern. Pentru că pictorul, în cazul ei, consemnează figurativ pe măsură ce recuperează figurația, descrie formele asumîndu-și convenția lor culturală, invocă lumea cu deplina conștiință a preexistenței sale în istoria artei. Și nu întîmplător, în cîteva lucrări privitorul este trimis explicit către pictura pompeiană
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
tendința (prin unele puseuri de contestări) să anuleze neomodernismul sau să i se substituie. Rezultatul nu poate fi decât unul singur: canonul neomodernist va ieși consolidat, clarificat și simplificat din această bătălie canonică (adică redus la valorile lui esențiale). Epoca postmodernă vrea să opereze modificări drastice și răsturnări în canonul neomodernist. Vrea să-și impună propriile valori într-un sistem cu care acestea nu sunt compatibile. Cel puțin aceasta este impresia mea: Nichita Stănescu înlocuit cu Mircea Ivănescu; sau Marin Preda
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
sistem cu care acestea nu sunt compatibile. Cel puțin aceasta este impresia mea: Nichita Stănescu înlocuit cu Mircea Ivănescu; sau Marin Preda și Nicolae Breban înlocuiți cu Mircea Horia Simionescu și Dumitru ?epeneag înseamnă dorința de infiltrare a unor valori postmoderne într-un sistem/un canon neomodernist. De aici apar confuziile, care devin și mai mari când scriitorii consacrați ai postbelicului sunt substituiți (în imaginația critică a unei campanii radicaliste) de scriitori mult mai tineri, cum sunt Mircea Cărtărescu, ?tefan Agopian
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]