1,366 matches
-
puterile stabilite, și o tratează nu ca pe expresia unor adevăruri morale incontestabile, ci ca pe materialul brut de analiză în științele sociale." Howard Becker, 1985, p. 232. Teoria acțiunii • Care raționalitate? Cum am arătat mai sus, raționalitatea actorilor este postulată în planul metodei ideal-tipice: pornind de la o figură referențială rațională, se încearcă înțelegerea realității. Totuși, autorii citați arată că analiza conduitelor ține de altceva decât de o raționalitate calculatoare. Astfel, Raymonde Moulin se întreabă la ce valori se pot referi
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
luptelor și raporturilor de forță obiective, ci le reduce la simple relații de cooperare între actori. El reproșează acestor teorii "subiectiviste" idealismul irealist (idealism pe care Blumer nu-l neagă deloc). Acest reproș îi este adresat și lui Habermas, care postulează universalul când ar trebui cercetați cei care au interesul să-l postuleze: "El reduce raporturile politice de forță la raporturi de comunicare [...] din care a eliminat, practic, raporturile de forță care se realizează sub o formă transfigurată" (Bourdieu, 1977, p.
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de cooperare între actori. El reproșează acestor teorii "subiectiviste" idealismul irealist (idealism pe care Blumer nu-l neagă deloc). Acest reproș îi este adresat și lui Habermas, care postulează universalul când ar trebui cercetați cei care au interesul să-l postuleze: "El reduce raporturile politice de forță la raporturi de comunicare [...] din care a eliminat, practic, raporturile de forță care se realizează sub o formă transfigurată" (Bourdieu, 1977, p. 81). Această teorie nu are nimic de-a face nici cu o
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
baza căruia poate fi analizat). Fiecare proces poate fi descompus într-un număr limitat de elemente care sînt utilizate constant în diverse combinații. Stiința lingvisticii ar trebui să prevadă toate combinațiile posibile de elemente și condițiile realizării lor. Hjelmslev va postula existența a două categorii de substanțe: * la nivelul semnificatului substața realității extralingvistice; * la nivelul semnificantului substanța masei sonore. În ambele cazuri limba structurează substanța într-o formă: * la nivelul semnificatului organizează semnificațiile și valorile; * la nivelul semnificantului asigură sistemul sonor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Simbolic Rematic X Legisemn Simbolic Argument II Sinsemn Iconic Rematic VI Legisemn Indicial Rematic IX Legisemn Simbolic Dicent III Sinsemn Indicial Rematic VIII Legisemn Indicial Dicent IV Sinsemn Indicial Dicent Qualisemnul desemnează deci calitatea pură abstrasă din lumea fenomenală. Sinsemnul postulează existentul individual. Prin intermediul său pot fi figurate însă și entități ficționale (licorne, centauri, marțieni, personaje romanești). Sinsemnul indicial rematic nu face decît să indice o prezență (plînsul sau strigătul disperat al cuiva, o nenorocire; doliul, un deces în familia celui
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
povestire: psihologia cognitivă privilegiază narațiunea cotidiană, antropologia și structuralismul basmul și mitul, sociologia literară romanul, iar psihiatria povestirea autobiografică. Preluînd ipoteza lui Michel Meyer conform căreia orice text/discurs este un răspuns deghizat la o întrebare, A. Kibedi-Varga (1989: 74-84) postulează existența a trei mari clase de interogări narative (questionnements narratifs): * acțiunea (LE FAIRE) tratată în romanul picaresc, povestirea fantastică, Bildungsroman, legendele urbane contemporane; * existența (LE VIVRE) sub semnul lui "Cum să dăm sens vieții", evocată de biografii, autobiografii sau narațiuni
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
elemente, un singur element sau nici un element); el decupează diferențiat lumea exterioară în funcție de epocă, mentalitate etc. DIACRONIE (corelat cu sincronie) Termen introdus de Ferdinand de Saussure prin "schimbarea de paradigmă" operată în raport cu gramatica istorică a secolului al XIX-lea. Saussure postulează că sincronia (starea actuală a sistemului limbii) este "unica realitate" pentru subiectul vorbitor, iar diacronia (legată de evoluție, schimbări semantice, glisări de sens) interesează în primul rînd pe cercetătorii fenomenelor limbii. Lingvistica structurală (generată de teoria saussuriană asupra limbii) va
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Miza este importantă: este acceptabilă îndepărtarea câtorva indivizi pentru ca totul să meargă mai bine? În aparență, întrebarea e foarte simplă și riscă astfel să atragă răspunsuri simpliste. Ea se bazează totuși pe teoria "științifică" a celor "cinci la sută", care postulează că în orice grup uman regăsim un asemenea procentaj de indivizi aflați în afara normei. Potrivit autorilor de infracțiuni înșiși, răspunzând la o anchetă franceză de delincvență autodeclarată (Roché, 2001), proporția acestor delincvenți minori "superactivi" în rândul gimnaziștilor și liceenilor este
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ilustrarea unei serii de evoluții/augmentări care devin imperioase corpului uman în context „postbiologic”. Trecerea care se remarcă este de la stadiul psihoorganic al trupului uman la extinderea electronică și la interfațarea cibernetică a „sistemului” postuman sau de la „psihocorp” la „cybersisteme”. Postulând faptul că informația nu mai deține rolul de a contribui la înțelegerea lumii, ci generează „un câmp de date nedigerate”, supraîncărcând corpul uman, lui Stelarc nu-i mai rămâne decât să emită afirmații avangardiste șocante. Discursul său se impregnează de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și a capacității de memorie a creierului în mod literal-material. Pe de altă parte, mașinile informaționale devin, în perspectivă transumanistă, „copiii minții” (mind childrenă noastre prin argumentul că acestea există în corpurile (suporturileă materiale umane. Mai mult decât atât, teoreticianul postulează posibilitatea existenței exclusiv sub forma simulării corporale sau a minții în cadrul mașinii: Acest lucru duce la întrebarea dacă o minte este în cele din urmă o abstractizare matematică, de ce presupune o formă fizică? Nu există proprietățile matematice chiar dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
asupra posibilității ca mintea umană să fie o simulare cibernetică, în urma analizării în detaliu și a sintetizării creierului, astfel ca rezultatul să fie o replică computațională a creierului uman. Un astfel de exemplu este „argumentul simulării” (vezi Bostrom, 2002Ă care postulează teoria că, dacă tehnologiile computerizate continuă să avanseze, există o mare probabilitate ca umanul să trăiască într-o simulare de computer și să fie o simulare a unei simulări anterioare (vezi Dainton, 2002, pentru o continuare speculativă a acestui argumentă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
minți umane se presupune fi conștiente și care ar trebui să rămână în subconștient. De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că, la un moment dat, mintea umană nu poate să aibă decât un număr finit de gânduri, astfel că omnisciența postulată de transumaniști este o iluzie. Programul transumanist este criticat de asemenea și de pe poziții sociale, economice și politice (vezi Winner, 2003Ă, nu doar din perspectiva filosofiei minții. Un alt tip de critică a acestor forme de viziune trans-postumană, mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acest fapt. Pentru artist acest context devine însă o nișă favorabilă promovării demersului plastic conceptual, o modalitate de a scăpa de spațiul galeriilor 35. Dacă Malraux identifică muzeul cu "teritoriul existenței depline, neîngrădite a operei de artă", asemenea vieții formelor postulate de H. Focillon în lucrarea cu același nume36, pentru Gucht spațiul muzeal dedicat artei contemporane devine "un asamblaj ludic de forme asemenea spațiului ludic propus de M. Duchamp sau a "tablourilor capcană" propuse de Spoerri, în fapt asamblaje de forme
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
unor subiecți la acest gen de informație. Persoanele predispuse să prelucreze preponderent informația traumatică și a căror mecanisme defensive nu funcționează eficient, dezvoltă ulterior tulburări emoționale sau o puternică stare de stres. Nu se știe dacă toate mecanismele de apărare postulate de psihanaliști pot fi reconsiderate ca mecanisme cognitive de prelucrare selectivă a informației traumatice, există însă mecanisme de apărare precum: negarea defensivă, represia, raționalizarea, proiecția, intelectualizarea și izolarea care permit o promițătoare abordare cognitivă. Negarea cuprinde procesele de blocare a
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
Jung). Însă, atunci când vom studia elaborarea visului (capitolul III), vom vedea că opoziția dintre cele două conceptualizări nu este chiar atât de evidentă pe cât pare, întrucât Freud, referindu-se la o cunoaștere simbolică inconștientă, identifică implicit existența cunoașterii inconștiente comune postulate de Jung. Visul este deci indiscutabil calea regală a inconștientului: - pe de o parte, pentru că este produs de inconștient; - iar pe de altă parte, pentru că analiza sa oferă persoanei informații despre viața sa psihică profundă, îi permite să se cunoască
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
din activitatea pe care a depus-o. Este un fapt cunoscut de toată lumea, dar noi vom face o analiză mai detaliată. De fapt, somnul ne permite reglarea activității prin alternanța cu perioadele de veghe participând la homeostazia corpului. Modelul homeostatic postulează existența unei stări de echilibru a organismului (homeostazie) și prezența mecanismelor regulatoare, menite să aducă organismul la respectiva stare de echilibru. De exemplu, un exces de luminozitate poate conduce la o diminuare a diametrului pupilei (o lipsă de luminozitate va
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
foarte frecvent și indică, în general, dorințele sau temerile pe care subiectul le nutrește la adresa lor (vezi Familie). Dar copilul, ca orice alt element oniric, poate fi interpretat și din punct de vedere simbolic. Psihanaliza acordă un loc preponderent copilului, postulând că experiențele din copilărie formează adultul. Copilul (și cu atât mai mult bebelușul) reprezintă inocența și bunătatea. Sufletul și inima lui sunt încă pure. Astfel, copilul personifică starea virgină, starea tuturor posibilităților. Exprimă germenele, zorii, viitorul, promisiunea a ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
explicau căderea casei lui David (căreia îi fusese promisă o durată veșnică, 2Sam 7,11 ș.u.), pierderea independenței politice, intrarea clasei sacerdotale la guvernare, legitimată prin evocarea originilor (puterea politică efectivă era exercitată de persani); în felul acesta Dtr postula existența unei ligi de triburi fără rege, în care puterea se afla în mâna preoților din sanctuare și a profeților (vezi 1.2.b). Desigur, nu au lipsit nici regii reformatori, deși realizările lor nu au fost considerate perfecte, dar
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fenomene sunt aparent asemănătoare între ele, sunt din acest motiv identice? Răspunsul este afirmativ numai în cazul în care este vorba de religii substanțial echivalente, ce au doar unele diferențe secundare; prin urmare, în cazurile Egiptului, Mesopotamiei și Canaanului putem postula că fenomenelor identice le corespund concepte identice. Dar în cazul lui Israel situația nu este la fel: în ciuda asemănărilor rămase, izvoarele actuale, trecute prin filtrul ortodoxiei iudaismului mijlociu nu au lăsat în textele și puținele inscripții supraviețuite decât câteva fragmente
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
atmosferă. Apoi Newton a pus legea căderii libere a obiectelor în legătură cu mișcarea Lunii, a menționat că parabola traiectoriei pietrei aruncate pe Pământ și cercul traiectoriei Lunii pe cer sunt cazuri particulare ale aceluiași obiect matematic al unei elipse și a postulat legea universală a gravitației, pe baza unei singure, și la acea dată foarte aproximative, coincidențe numerice. Din punct de vedere filosofic, legea gravitației, așa cum a fost formulată de Newton, nu plăcea nici timpului său, și nici lui însuși. Din punct
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
prin postulate. Definiția prin postulate, spune dl Couturat, nu se aplică unei singure noțiuni, ci unui sistem de noțiuni; ea consistă în enumerarea relațiilor fundamentale care le unește și care permit demonstrarea tuturor celorlalte proprietăți ale sale; aceste relații sunt postulate..." Dacă toate aceste noțiuni au fost definite în prealabil, mai puțin una, atunci aceasta din urmă va fi, prin definiție, obiectul care verifică aceste postulate. Astfel, anumite axiome ale matematicii care nu pot fi demonstrate nu ar fi decât definiții
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ascuns dincolo de aparente. Parisul este un teatrum mundi, scena și scenograf al lumii moderne, unde se joacă multiple reprezentări. El etalează în spectacol evenimente, monumente, persoane și obiecte. Parisul este un oraș cosmopolit în permanență mișcare, "en permanente exposition", după cum postulează Philippe Hamon în studiul fundamental Expositions. Littérature et architecture au XIXe siècle (1989), unde obiectele și subiectele la care restul lumii își racordează scară de valori se expun și se autoexpun. Capitala unei civilizații mondiale sub semnul modernității, Parisul inventează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
kantiene la care se raportează "critic". Prima este aceea a unității conștiinței și a raportului dintre ea și lumea ca totalitate; a doua, aceea a personalității, a semnificației sale filosofice. Pentru a o rezolva pe cea dintâi, spune Rădulescu-Motru, Kant postulează identitatea formală a eului și construiește ipoteza apriorismului și conceptul "unității sintetice de apercepție". Soluția kantiană este socotită nesatisfăcătoare de către filosoful român; teoria sa asupra identității de structură dintre conștiință și "unitatea lumii" reprezintă răspunsul filosofic la această problemă, care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omul este o unitate de existență al cărei rost se exprimă în relație cu totalitatea lumii; el apare în forma universalului, a personalității ca scop final al evoluției energiei. Nici un atribut uman, dintre cele despre care vorbește Rădulescu-Motru, nu este postulat ca "natură", pentru ca celelalte determinări ale omului să fie aruncate într-un plan secund. Dimpotrivă, orice atribut are un sens de universalitate: el exprimă, cel puțin în semantica sa criptică, umanul ca universal. Nici unul dintre aceste atribute nu-și revendică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
critic cel mai generos în privința sensurilor proiectului antropologic este a doua Critică. Omul apare în acest context ca subiect sensibil (impresionabil) și subiect inteligibil ("suport" al legii morale). De aceea, unitatea sa fie trebuie postulată, fie trebuie dedusă. Kant o postulează, dar nu în forma Ideii psihologice ca unitate a facultăților simțirii, cum procedase în prima Critică, ci în forma ideii despre o "structură" pe verticală a celor doi "subiecți" (sensibil și inteligibil). Este vorba de postulatul preeminenței personalității (subiectul inteligibil
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]