1,960 matches
-
Primul volum cuprinde piesele din volumul Dramele fecalelor ("Șefele", "Genocid sau ficatul meu e fără rost", "Obez, inform... neânsemnat" și "Botul meu de javră"), două lucrări din volumul Comediile regale ("Ferestre deschise, morminte deschise" și "Piscul Schwab") și ultimul manuscris postum, rămas neterminat, publicat în volumul Drame III, "Anticlimax". Dan STOICA ȘEFELE Cuvânt înainte Teatrul AFURISIT defilează ca o AUTOPLĂSMUIRE prin tot și toate: CEEA CE REZULTĂ, concretizarea, fiind, până una alta, o descoperire, trebuie să se numească o piesă de teatru
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
scrie pe genunchi „o carte” către doamna sa. Nu rezumă bătălia, ci gingașele sentimente. Când nu știe carte, soldatul Ion îl pune pe căprarul Nicolae să compună scrisoarea pentru el. Acesta amână, cât expeditorul e viu, și își ține cuvântul postum, trimițând implicit vestea morții lui de la Muselim Selo. Mamele analfabete din satul lui Goga scriu feciorilor de la oaste prin cuvintele și stilul Dăscăliței. În zorii romanului de la noi, Dinu Păturică e trimis în slujbă printr-o scrisoare de maximă și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
scăpată de el”. Deci dus la azil, căci altundeva unde?! G.Călinescu are, în ochii posterității lesne judecătoare, dreptate! Ce bestie, această doamnă „burgheză” care cere să-i fie luat de pe cap poetul național cu mintea răvășită! În realitate, judecătorii postumi ar trebui, pentru lămurire, să facă o experiență. Să găzduiască în casa lor, fie și câteva zile, un scriitor contemporan dintr-o anumită categorie. Nu dintre cei care, ca Eminescu, sunt bolnavi grav, cu acte în regulă, și vor sfârși
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ales, un lucid, un Înspăimântător drum spre moarte. Sinuciderea nu e o descoperire de ultimă oră a lui Drieu, una din acele obsesii irepresibile ivite sub influența unei tragedii petrecute fulgerător. Récit secret, răscolitor document al unei existențe torturate, publicat postum (1951), vorbește despre un lung șir de intenții suicidare și jurământul, În manieră romantică, de a rămâne credincios tinereții. În fapt, Récit secret este un veritabil tratat de sinucidere, În care orice echivoc a fost Înlăturat. Pactul cu moartea, un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
refuz de a se conține, exuberanța violentă și agresivitatea aparent nevinovată conțin, toate, germenii unei instabilități care se va dovedi tragică. Sinuciderea e, la Sylvia Plath, consecința normală a unui stil a-normal de viață. The Bell Jar, romanul ei postum, e, de fapt, documentul fictiv al unei stări care confiscase nu numai gândurile, dar și gesturile autoarei. Depresivă, nevrotică, Întorcând la infinit, pe toate fețele, aceleași și aceleași obsesii, ea reușește să păstreze o impresie de echilibru și normalitate În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ideea Însăși de jurnal ar rămâne o simplă promisiune, un vag exercițiu În vid -, ci și pentru că privirea lectorului este necesară cel puțin În cazul particular al identificării și constituirii portretului celui care scrie. Chiar atunci când autorul rezervă o destinație postumă scrierii sale, el are În minte un cititor abstract, un lector dacă nu pe de-a-ntregul sedus de punctul de vedere al scriitorului, măcar unul binevoitor. Însă tocmai prezența presimțită a cititorului Îl va obliga pe autorul de jurnal să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Marile Puteri", "politică de centralizare". Pe alocuri, vocabularul întrebuințat rezona profund cu limbajul epocii Ceaușescu: "Moldova ajunge la o mare înflorire economică, datorită sprijinului pe care l-a acordat forțelor sociale antrenate în creația materială (s.n. C.M.)". Se reitera alinierea postumă și ascendentă a celor trei conducători militari parțial contemporani (Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare) în frontul "internaționalei" antiotomane, ceea ce îi îndreptățea pe români să se considere până azi "apărători ai civilizației europene"85. Fragmentele de "lectură suplimentară
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ales în etimologii și, poate, greu de urmărit. Autorul își ia însă libertatea de a rămâne totuși adult în fața copiilor invitați să i se alăture. Timpul narat este complex, permite elipse, reveniri, rezumate, intersecția mai multor straturi temporale, suspansuri, rezolvări postume 268. Din această pasiune a povestirii se nasc uneori și inadvertențe, îngăduite probabil în ideea colaborării cu un cititor mai experimentat, apt să completeze neștiința celor mici269. Povestea spusă de Neagu Djuvara nu este o contra-istorie, un ansamblu de negări
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
s-a retras din sudul Rusiei, în 1920. În același an, s-au obținut și actele internaționale asiguratorii privind apartenența Transilvaniei și a Basarabiei la statul român. Ca urmare, cel puțin în perioada imediat următoare, au existat tentative de proclamare postumă a unui război național purtat din 1916 până în 192084. Între ele, notăm în mod special structura expozițională a muzeului miliar național. În 1930, acesta împărțea "ultimul război (1916-1920)"85 în mai multe etape combative, lăsând în schimb "toate fronturile de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
tradiție surclasează rigoarea înregistrării cronologice obiective. Se spune că istoria este scrisă de învingători. Dar și ei trebuie să își impună anumite uitări. Triumful este rareori atât de complet încât să șteargă toate eșecurile, factorul politic intervenind mereu în atribuirea postumă a meritelor și a culpelor. Deși România Mare s-a aflat, la final, în tabăra învingătorilor, contemporanii erau încă puternic marcați de sacrificiile și nesiguranța acelor ani, căutând responsabili pentru campania dezastruoasă din 1916 și pentru umilitoarea pace de la București
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dificilă, pentru că trebuie să transmită ambele dimensiuni, istorică și comemorativă, oricât de contradictorii ar fi, sub presiunea unui limbaj științific și a unor convenții didactice, la rândul lor divergente. O astfel de rememorare publică și festivă este marcată de valoarea postumă cu care este creditată morală, civică, războinică etc. și care deformează istoria evenimentului propriu-zis. Transformarea unei întâmplări din trecut în fapt memorabil obligă la selecții și ierarhii mai mult sau mai puțin explicite, la care oricum manualul este constrâns, din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu era la fel de categorică. Evocarea primilor ani postbelici era diferit interpretată față de perspectiva românească. În Ungaria, aceștia au fost considerați ani de normalizare, abia după 1947 vorbindu-se despre instaurarea progresivă a regimului comunist 48. În manualele românești, efectul interpretativ postum a fost mult mai puternic, anii 1944-1947 fiind puși sub semnul ireversibil al ascensiunii P.C.R.-ului la putere 49. Întreaga istorie a regimului comunist din Ungaria era împărțită între cele petrecute înainte de 1956 și cele ce au urmat după revolta
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
privi concomitent ambele state postbelice, create de învingători pentru a ilustra sisteme politice concurente, a făcut ca "povestirea comunismului" din Germania să fie mult mai complexă aici decât în toate manualele invocate până acum93. Fără a forța similitudini de dragul supra-argumentării postume a unității statului german, manualul identifica o convergență vizibilă a celor două lumi, capitalistă și socialistă, în cazul politicilor sociale și economice din anii '50-'60. S-a urmărit, în ambele cazuri, reconstrucția economică și instituțională, creșterea nivelului de viață
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
împreună a unor realități din trecut. Deși subiecții știau că întâlnirile noastre se desfășurau sub genericul "amintiri despre școală" nu "cum era la școală" sau, pur și simplu, "cum era atunci" nu s-au putut desprinde cu totul de istoria postumă a epocii. Uneori au exprimat deschis această dublă situare, întrebând dacă trebuie să descrie cum gândeau "atunci" anumite lucruri sau "cum gândesc acum despre ce a fost atunci". În cursul interviurilor s-au strecurat întrebări în afara temei declarate, inspirate din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
multor date "exacte" împreună cu aprecierea lor sumară prevenind o nedorită deviere spre ludic, spre fireștile adaptări, uitări și desprinderi de subiect. 71 Portretul făcut de Grigore Ureche era, ca de obicei, o citare incompletă, nepăstrând decât aspectele pozitive ale judecății postume asupra domnitorului. La sfârșitul lecției, elevii erau trimiși din nou la fragmentul respectiv, cerându-li-se să confirme elogiul construit prin omisiune. Caracterizările laudative abundau și lecția se încheia cu un ultim efort de a fixa în memoria copiilor un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de Artă a Cercului Militar Național din București. 209 În primul volum, imaginea copiilor era aproape absentă. În următorul, ei apăreau în ipostaze foarte puțin firești pentru vârsta lor amestecați direct în bătălii, revoluții, războaie, adunări publice, lupte politice. Implicarea postumă și destul de fantezistă a copiilor în luptele celor mari nu a fost o invenție a propagandei comuniste. În Franța, de exemplu, copilul Bara, ucis în circumstanțe misterioase în timpul războiului din Vendée în 1793, a portretizat până la mijlocul secolului XX modelul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cu "trupele albgardiste". Ca un ecou al opțiunii politice a generalului Averescu din 1918 și din 1920, se afirma că "guvernul român a respins orice solicitare a Antantei de a participa în vreo formă la intervenția contrarevoluționară împotriva sovietelor". Justificările postume trimiteau la un anume complex de vinovăție: "de fapt [...], până la 10 februarie 1920, armata română n-a avut contact direct cu Armata Roșie, între cele două armate, până la acea dată, aflându-se forțe intervenționiste străine și contrarevoluționare". "Adevărul" ales aici
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pe Fraigneau cu avansurile ei sexuale și l-a înfuriat într-o asemena măsură încât nici acesta nu a menționat-o în istoria lui: nu există nici o mențiune despre Yourcenar în nici una din amplele lui lucrări sau în operele literare postume. În timpul anilor '20 și '30 André Fraigneau a fost în relații apropriate cu dramaturgul homosexual Jean Cocteau, cu care a colaborat mai târziu și a cărui biografie a scris-o. În timpul acestor ani apatici (1931-1936) a descoperit Grecia pentru prima
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
urmă, în încercarea de a împinge acțiunea dramatică în spațiul vieții private). Probabil cea mai des invocată lucrare dintre toate, Broaștele ("reprezentată după moartea lui Euripide, în 405, anul când Atena aclama pentru ultima oară numele poetului dispărut, la reprezentarea postumă a Bachantelor și a Ifigeniei în Aulis"122), mizează pe un subiect care se detașează complet de celelalte, repercutându-se asupra unei realități exclusiv literare. Ingeniozitatea piesei stă tocmai în îmbinarea temei o dezbatere asupra evoluției tragediei și a idealului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
virtualului mariaj al lui Panurge -, cât și a războiului troian, înlocuit aici cu lupta împotriva scrumbiilor. Motivul căutării Graalului din romanele cavalerești ale ciclului arthurian este și el parodiat în A cincea și cea din urmă carte, a cărei apariție postumă a suscitat problema paternității operei, unii dintre contemporanii lui Rabelais îndoindu-se de autenticitatea textului. De astă dată, motivul călătoriei pe mare se îmbină cu alegoria satirică, Pantagruel, însoțit de Panurge și de tot grupul descinzând în câteva "insule alegorice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Talentat pedagog impresiona întotdeauna prin cultura sa în domeniul artelor plastice, sensibilitate și modestie. Anul cesta se comemorează zece ani de la dispariția artistului. Primul catalog dedicat sculptorului Ioan Antonică completează incursiunile în arta românească contemporană. Ivona Aramă Ioan Antonică - cronică postumă (1937-2002) Gloria artiștilor este privită de contemporanii lor cu nedumerire, neînțeleasă și deseori cu un fel de gelozie, dar și cu admirație. În același timp, această glorie, efemeră până la urmă, este cu atât mai goală, cu cât nu este acoperită
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
în societatea modernă, rol recunoscut prin însăș i Constituția țării. G. Alexianu sublinia în continare: „Dar toate gândurile lui au rămas pecetluite în paginile cărții pe care ținea atât de mult sʹo vadă ap ărân d. Ea constituie o mărturie postumă a sufletului care a turnat în rândurile tipărite, partea sa cea mai bună. Ea va const itui pentru viitor un izvor important de informație și inspirație pentru toți cei cari vor voi să cerceteze acest domeniu, cu gândul de a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
creatorului inteligența"; 3. "imaginea fizică angelică"; 4. "universalitatea și proteismul preocupărilor", în acord cu idealul renascentist al lui uomo universale; 5. fascinația pentru ocultism și ezoterism, adică pentru "construcțiile universale totalizante"; 6. lipsa de succes în timpul vieții, compensată de idolatria postumă; și, în fine, 7. "o iubire extraordinară leagă pe tânărul geniu de o femeie ce se transformă într-o componentă activă a mitologizării acestuia". Aproape toate "datele" acestea se regăsesc, nu-i greu de sesizat, și în portretul lovinescian. Mai
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Eminescu, ed. cit., p. 259). 151 Observațiile lui Lovinescu vor fi confirmate, în timp, de cercetătorii manuscriselor eminesciene. Iorga e primul care înțelege "metoda" de lucru a poetului, și de aceea tot el respinge clasificarea poemelor eminesciene în antume și postume: "Eminescu dădea greu, după multe solicitări, la tipar, scrisul său, pe care din vechi încercări îl pregătea din nou, după o metodă care lui, în chip excepțional, îi reușea" (Nicolae Iorga, "Eminescu în și din cea mai nouă ediție", în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
1992, pp. 206-207, 212; ÎI (1993), pp. 53, 127-128. Despre Conta, Ionel Maftei ne semnalează și titlurile lucrărilor sale filosofice, traduse și la Bruxelles ori Paris (Teoria fatalismului, 1875-1876; Teoria ondulațiunii universale, 1876-1877, Încercări de metafizica, 1879, respectiv volumul apărut postum, Bazele metafizicii, 1890). Autorul vorbește și despre boala pe care Conta o contactase în vremea studenției belgiene (tuberculoză), care i-ar fi cauzat până la urmă moartea. Despre Cornea, acelasi autor citat mai devreme, adaugă că obținuse doctoratul în drept și
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]