3,550 matches
-
propria noastră experiență. În acest fel, cartea se recomandă de la sine; te pune pe gânduri, într-un cuvânt, te răscolește. Așadar, cu această carte, Părintele Protoiereu Gheorghe Colțea nu suprprinde ci afirmă și, mai ales, confirmă. După volumul anterior, intitulat „Poteci de Lumină. Douăzeci și una de trepte spre Rai”, ea apare ca o necessitate, ca o împlinire așteptată, realizată, împlinită și desăvârșită. Ca atare, și preotul și credinciosul vor găsi și regăsi în rândurile ei acea învățătură a lui Dumnezeu prin care
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
tulbură ,strânge comori fără dar Să le lase zestre oricărui ateu Nu-s ocară celui fără de minte Lacrimile mele să mi le mai treci De rugile mele să iei aminte Auzi rugăciunea mea de om singur Până când voi părăsi triste poteci De credința mea vreau să Te asigur PSALMUL 39 Am așteptat pe Domnul și m-a văzut A auzit rugăciunea mea dreaptă Jertfă și prinos n-ai voit pe treaptă În ardere de tot și vis n-am căzut În
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
a schimbat între timp peisajul pe care nu-l mai văzusem din copilărie. Chiar dacă n-am conștientizat până acum, mi-a lipsit ceva. N-a fost nevoie de multe cuvinte pentru a dibui cărările demult știute, intrarea în „Gura Hudiții”, poteca spre biserica din deal, piatra sub care păstram cheia de la « casa dinaintre » sau lanțul care ține porticul închis, ca să nu intre nepoftită ciurda de „ghibole”. Au reînviat fantasmagoric fizionomii uitate, ale unor oameni care șed pe băncile de pe la porți, dând
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > CĂRAREA SECRETĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 964 din 21 august 2013 Toate Articolele Autorului Cărarea secretă Toamna, îmi place să cutreier codrul pe poteci... ascunse sub covoare de frunze ce foșnesc plăcut sub tălpi. Mi-e dragă pădurea în toate anotimpurile, dar în toamnă devine magică, semănând cu un tablou pictat în nuanțe de galben, maro, verde-gălbui și ruginiu. Vântul, ce adie plăcut, aduce
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
ruginiu. Vântul, ce adie plăcut, aduce de pe dealuri miresme de struguri copți și de gutui, pânze de păianjen agățate de crengi, sunet de tălăngi, și încă ceva... ce seamănă cu o chemare, un dor intens. Vrăjită de peisaj, descopăr o potecă ce se prelinge printre trunchiurile arborilor seculari. Am senzația că am pășit pe o cărare magică, o cărare secretă care nu știu unde duce. Privesc nedumerită în jur. Printre coroanele arborilor se zărește un colț de cer albastru, iar lumina soarelui ce
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
este.Se aud pași... și, deși ușori, ei fac să reverbereze covorul de frunze foșnitoare în liniștea adâncă a pădurii... Discretă, mă ascund după o tufă de porumbar ca să nu deranjez, prin prezența mea, femeia ce pășea ca hipnotizată pe potecă. Chipul ei frumos părea pradă unei dureri ascunse. E doar una din poveștile de dragoste învăluite de energia stejarului secular, sub care altădată, iubiții își împărtășeau, reciproc, patima iubirii lor... O iubire ce se înfiripase într-o noapte magică de
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
prin gară / În cana neagră de cafea amară / Văd ursitoarea, în april pe zece, / Menind grăbită-n dimineața rece / Unui copil, când îi e dat să moară / În savurarea patimilor proaste / Nimic nu-ntrece clipa efemeră / Urmașilor le dăruim, nefaste / Poteci cu spini să-i ducă la himeră / Să le mănânce sufletele caste / Salvat va fi doar cel ce nu mai speră”. O poezie interesantă, aproape seducătoare, cu imagini proaspete, care-ți rămân în sufletul minții. Ottilia Ardeleanu având o ilustrație
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
eu sunt cel învins / din mine curge liniștea nopții / și rămân ca o statuie într-un câmp de maci / cu fluturi atrași de conturul buzelor (Poem legat de dragoste). Carmen Tania Grigore nu se sfiește să mărturisească: “duc dorul unor poteci / spre copilărie / am convingerea că dincolo de vârstă / mă așteaptă un bărbat / acoperit de verdeață / ca un templu ferecat / cu băierile inimii / plin de trubaduri / cavaleri ai nopților albe / întemnițați pe nedrept / nu pot desluși cărui anotimp / îi aparțin / vulturi de
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
și a stat de vorbă cu oamenii prin sate și prin târguri... și a stat de vorbă cu popoarele, cât a putut și el să stea de vorbă, că de acum Sfântul Petru era cam bătrân, a luat-o pe potecă în sus să ajungă la rai, să-i raporteze lui Dumnezeu ce a văzut pe pământ... Și s-a întors săracul Sfântul Petre la Dumnezeu, dar era și mai trist și mai amărât, aproape că îi venea să plângă. Piciorul
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Se tânguie și intră-n tăcerea pietrei reci Atâtea rugi sihastre pe lungile poteci Cu firul de lumină din lacrimă curgând În albia durerii, cu șoapte fremătând... Fără sfârșit mi-e ruga și-aștept un scâncet nou De dincolo de lume într-un ascuns ecou; Mai, plânge-mă, durere, mai sapă-mi un abis, Mai
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358661_a_359990]
-
ale viețuitoarelor care au trăit în apele acestei mări, în care se remarcă amoniții, acei melci uriași al căror nume provine de la Zeul Amon și belemniții ale căror cochilii se aseamănă cu forma gloanțelor. Pe Valea Murguceva, veți păși pe „Poteca belemniților”, unde sunt captive resturile fosile ale acestor animale preistorice. Itinerariul este presărat cu numeroase colibe, unde călătorii se pot adăposti de intemperiile vremii. Ultima porțiune, dar în același timp pitorească, este Cioaca Borii, o formațiune de 260 milioane de
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
în Serbia, dispărând definitiv în 1940. Astăzi, singurul loc în care mai întâlnim laleaua de Cazane este aici, în România, pe versantul dunărean al Cazanelor Mari. Dacă ne continuăm traseul, observăm, că, după 10-15 minute, itinerariul ecoturistic se bifurcă: o potecă șerpuind spre platoul Cazanelor Mari, de unde azi vezi apele liniștite ale bătrânului Danubius, odinioară clocotind, datorită reliefului stâncos, ca într-un cazan, iar o altă potecă te duce direct la nivelul apei, de unde poți mângâia în tihnă liniștea Dunării. În
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
Dacă ne continuăm traseul, observăm, că, după 10-15 minute, itinerariul ecoturistic se bifurcă: o potecă șerpuind spre platoul Cazanelor Mari, de unde azi vezi apele liniștite ale bătrânului Danubius, odinioară clocotind, datorită reliefului stâncos, ca într-un cazan, iar o altă potecă te duce direct la nivelul apei, de unde poți mângâia în tihnă liniștea Dunării. În Cazanele Mari, Dunărea atinge cea mai mare adâncime de pe tot parcursul ei (circa 100 m). Acest itinerariu se derulează prin Rezervația complexă Cazanele Mari și Cazanele
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
de rangerii Parcului Natural Porțile de Fier, ca de altfel pe toate itinerariile, deoarece aici pășești printre elemente naturale de o inestimabilă valoare pentru geologia, flora și fauna României, dar și a Europei. - Traseul de la Cazanele Mici se face pe poteci de munte printre păduri de stejar și de fag, cu locuri de belvedere dar și cu pajiști cu o plantă rară, talpa ursului ale cărei frunze, se spune, că au fost luate ca model în sculptura antică, în capitelul coloanelor
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
a poporului român: primul tip de moară, care a folosit forța hidraulică, făcând tranziția de la râșnițele de mână la morile cu roată verticală. Morile cu ciutură din zona Porțile de Fier prezintă o importanță deosebită. Înainte de a urca pe aceste poteci, recomandăm turiștilor să viziteze comuna Dubova, localitate specifică clisurii dunărene. După amenajarea lacului de acumulare, nivelul Dunării s-a ridicat cu 25-30 m. Comuna Dubova a fost strămutată parțial. Partea veche, nestrămutată, este bogată în case cu arhitectură tradițională, mori
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
îmbină simplitatea cu ingeniozitatea, utilul cu artisticul. Ca material de construcție se foloseau bârnele groase, în exclusivitate de esență tare (stejar, fag), morile de piatră fiind rare (morile din Svinița și o parte din morile din Ogradena). Itinerariul ecoturistic urmează poteci de munte, care parcurg păduri de stejari, păduri de fag și pajiști. Este traseul de unde se poate colecta drobița (Genista tinctoria), o excelentă plantă tinctorială, din care femeile extrăgeau coloranți vegetali pentru vopsitul lânii. Punctele de belvedere, nu puține la
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
și locuri atât de deosebite de modul nostru de a trăi. Pentru mine a fost o vizită plăcută și confortabilă, o plimbare ușoară pentru că nu am avut nimic de urcat și nici drum lung de facut. Am pășit lejer pe poteca pavata care șepuiește printr-o zona cu plante și fauna sălbatică specifică deșertului, dar și cu atenție de frica șerpilor cu clopoței pentru care eram avertizați prin plăcute pe care scria: „Stay on trail" (stai pe cărare) cu un șarpe
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
te-a dăruit, Să nu-mi sece izvorul iubirii... Cu iubire Să te așez, Nou Suflet, pe un altar sfințit Să-mi oglindesc privirea în blânda ta privire. Tu, zbor de păsări albe, ce-ai străbătut furtuni... Și ai oprit poteca-mi, ce-a rătăcit prin viață. Ajunsă-acum la mine, din cioburi mă aduni Să-mi pot lua iar zborul, din cubul meu de gheață. Tu, raza mea de soare, venit-ai să-ncălzești Fărâma mea de suflet, pierdută-n așteptare
VERSURI TU, MUGUR de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358748_a_360077]
-
mai sus amintit. Tărâmul copilăriei nu este unul îndepărtat, ci unul pe care-l aducem mereu aproape, chiar dacă apare uneori ca din aburi, ca din fum, pentru că este rupt din chiar ființa noastră. Altfel, n-am putea să-i cutreierăm potecile, de câte ori ne vine dor de el, ca de inconfundabilul „acasă”. Stilul folosit de narator în acest volum, proiectat a fi unul pentru vârstele fragede, este unul direct, sfătos, antrenant, aproape interactiv, vioi, alert, atrăgând cititorul ca într-un joc neasemuit
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PROMISIUNEA DE JOI (XI) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 861 din 10 mai 2013 Toate Articolele Autorului Vântul porni să sufle din senin. Ursache urcă dealul, urmărind mașinile care se îndepărtau. Poteca șerpuia prin desișul de aluni, forfecându-i pașii. Se ținea cu mâna dreaptă de brusturii crescuți în voie, lăsând bățul să zgârie pământul, și urca. Ajunse pe zare. Obosit, se așeză pe iarbă. Trebuia să mai străbată încă două dealuri
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
mai mult? Da! Dacă lucrezi singur. Dumnezeu ți-a dat însă vecini care, fiecare are tarlaua lui, undeva risipită pe câmp unde este și aceea a ta. Pentru ca fiecare să-și recunoască și să-și apere „pământul strămoșesc” ați lăsat poteci de acces înierbate, pe care pasc caii romilor. Dacă, umăr la umăr, tot satul ar ara holde cât vezi cu ochiul ați scăpa de aceste poteci buclucașe iar pământul ar da recolte de zeci de ori mai mari. Cândva, mai
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
ta. Pentru ca fiecare să-și recunoască și să-și apere „pământul strămoșesc” ați lăsat poteci de acces înierbate, pe care pasc caii romilor. Dacă, umăr la umăr, tot satul ar ara holde cât vezi cu ochiul ați scăpa de aceste poteci buclucașe iar pământul ar da recolte de zeci de ori mai mari. Cândva, mai ieri, ai lucrat la CAP. A fost muncă în zadar. Dar nu pentru că ați lucrat împreună ci datorită repartiției. Toți primea-ți la fel deoarece pământul
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
răcori și spăla de supărări, și, mai ales, a te boteza în numele Luminii! Când ești trist, numără frunzele născute cu neliniștea în nervură; în fiecare toamnă, închide ochii și ascultă șoaptele îndrăgostiților și foșnetul frunzelor adormite sub pașii lor, pe poteci! Și când simți că cineva croiește suspine, adu-ți aminte că Mihai al lui Eminescu și Nicolae al lui Labiș trăiesc ascunși în lacrima neputinței tale... 01 Aprilie 2011 În umbra amintirilor Adăpostit sub umbra amintirilor mă aplec să îți
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > UITATE SERENADE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Uitate serenade S-au scuturat și florile tăcerii De mângâirea blândă-a adierii, S-au troienit îngustele poteci, Așteaptă iarăși pe aici să treci. Dar nimeni astăzi nu se mai abate, Niște poeme lungi neterminate Și tot mai părăsită banca șade, Rememorând uitate serenade. Miresme insolite și discrete, Tăcerile călătoresc în cete, Iar umbre ascuțite, ogivale Par turle
UITATE SERENADE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358796_a_360125]
-
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE O apucase pe marginea drumului lăturalnic ce urca spre fosta lui casă. Se profila tot mai bine în lumina răspândită de luna ridicată de un cot peste arboretul dinapoia ei. Nu stătuse cu mâna în sân Sigi, trebuise
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]