8,531 matches
-
S-a lăsat cu bocete și îmbră țișări prelungi, mulțumiri pentru că existăm și invitații la „înc-o tură“. Am zis pas, nu mai aveam bani și nu voiam să mi se facă rău, chiar așa, din prima. Lumea urla să facem poze, iar eu urlam la lume că niciodată nu m-am simțit mai fotogenică. Concertul începuse, berea se împuțina. Sticla dădea semne că alunecă, dar o țineam destul de bine, schimbând mâna, în vreme ce băteam ritmul melodiilor cu piciorul. Cu fiecare sorbitură, țineam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care îmi erau prezentați îmi zâmbeau și încercau să îmi intre pe sub piele, totul era minunat. Am comandat al doilea flacon, care se scumpise între timp de trei ori. Efectele au devenit clare. Când, acum două luni, mi-am schimbat poza de profil pe Facebook, toți prietenii au presupus că e o fotografie veche, de prin liceu. Problema e că, de două săptămâni încoace, nu mai pot face nimic fără să mă privesc în oglindă și nimeni nu îmi mai place
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am intrat în școală, prinsă încă în vraja desenelor pe care le văzusem pe asfalt, iar în holul școlii, ceasul negru, cu limbi ascuțite, spunea batjocoritor: opt fără douăzeci. După ore mi-am luat aparatul de fotografiat și am făcut poze cu elefantul și broasca țestoasă. Unicornul dis păruse. În locul lui era un cal care necheza. Sanda Pușcă Exchange Nu-mi plac mustăcioșii. Întotdeauna când e să mi se întâmple ceva, mi se întâmplă în preajma mustă cio șilor. Și știam, de câte ori
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o cunoscusem cu câteva ore în urmă la cina amicului Dorian. Fata e fotograf la un ziar central și a insistat să-și folosească aparatul imediat ce și-a aruncat hainele pe parchetul meu de bambus. Mulțumit, am rămas cu niște poze pe care domnișoara fără mofturi mi le-a descărcat dimineață în laptop, în timp ce eu eram la duș. Și aseară am avut un gând îngrijorător, un gând venit din afara alcătuirii mele sociale și profesionale, un gând liber și rebel, un gând
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
baschetbaliste care se înalță în bezna crăcănată de un bec prost. Ehe, ce frumoasă eram eu odată. Și geamul ușii de la balcon îi reflectă mândria burtoasă. Ușa băii se reazemă, ca un alcoolic resemnat, alături de picturile ei și o o poză cu bunicul. Avantajul morții la tinerețe este că nimeni nu va ști cum te umpli de riduri și nervi. De când a murit, nimeni nu i-a mai dat glas, nici măcar pentru o replică la blestemele bunicii. Pentru prima dată de când
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să se joace cu ciucurele pe deasupra capetelor oamenilor care pășesc pe covorul roșu. Mă întorc la gândurile mele și cer, și mă revolt, și mulțumesc, și cer din nou, și deodată îl văd cum se plimbă după Anica, cu o poză în mână. Târăște după el o geacă neagră și se plimbă morocănos după aspiratorul haios al Anicăi. Uit complet de gândurile mele. Vreau să intru în vorbă cu el. Îmi construiesc în minte dialogul, analizez și reanalizez reacțiile lui. Mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
oglindă și fereastră sprijină ipoteza complementarității, a "slujirii" poetului de către actor, posibilă prin mișcarea de interiorizare "caracteristică oricărui poet, dar care capătă dimensiuni dramatice când acesta este dublat de un actor": acolo unde alții au crezut că descoperă artificiul din poza cabotinului, de pe scenă și din spatele acesteia, Carmelia Leonte identifică o paradigmă ("Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau teatrul ca paradigmă a poeziei?", se întreabă retoric autoarea), unde poetul și bufonul se "luptă" pentru a ilustra, în fond, ceea ce oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În funcție de mijloacele alese, exhibiție sau interiorizare, poetul adoptă ipostaze aparent ireconciliabile: cabotinism sau damnare. Dar ambele căi îl conduc pe Emil Botta spre poezie. În primele volume de versuri (Întunecatul April, Pe-o gură de rai), gesturile largi, grandilocvente, corespunzătoare pozei de cabotin, își găsesc locul într-un spațiu proporțional larg: pământ și cer înfrățiți (Alegorie) Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului... (Mila pământului) Școlarii (...) au vărsat pe Bărăgan cerneala. (...) Dunărea din albie a protestat, Delta brațele a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
unei opere de artă9) : Ore, încingeți o horă... Umiliți-mă, ceruri, constelații Cu ale voastre steme, tonuri și spații (Petrecere) Mișcării de expansiune, de cucerire a spațiului poetic, îi corespunde o mișcare inversă, de claustrare. Astfel, Emil Botta parvine la poza (mai profundă, dar suprapunându-se aceleiași "scheme" poetice) de damnat. Conștiința tragică a damnatului, deși prezentă în toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a fost aruncat ÎNĂUNTRU" este un vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
frumusețe de moarte"11. Ca și Craig, Emil Botta este conștient de primejdia afectării, dar fără a reuși să o evite ("Unii poate vor vedea, pe nedrept, o afectare din partea mea..." spune teoreticianul). Pe de altă parte, această afectare, această poză ar putea fi nevoia de autoînstrăinare, atât de necesară în arta actorului. W. Worringer observa: "cea mai adâncă esență a trăirii estetice: nevoia de autoînstrăinare (...) nu se caracterizează ca în cazul nevoii de intropatie, ca o pornire de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu în afara lui, ceea ce duce la un Narcis cu mii de fețe. El obosește căutându-se și, pentru a se feri de melancolie sau nebunie, adoptă poza leneșului. Starea poetică de "lene", starea Trântorului, se traduce printr-un refuz al verticalității: Flacără jucăușă, dogorâtoare, ai clipit la patul meu de șmecher crai. Rogu-te politicos, nu sta în picioare, suntem în lunca Trântorilor, a Marilor Leneși. (Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
stigmatiza și nu-l poți ucide! Cuvântul nu înseamnă de două ori același lucru. Emil Botta încearcă să suplinească această multiplicitate de fețe ale cuvântului, această imposibilitate de a exprima ceva cu adevărat prin amplificarea tonului gestual, prin abordarea unor poze tragic-grotești, prin afișarea unor grimase care să ascundă golul cuvintelor. Cuvintele erau gropi în care cădea el, volpone. Cuvântul incendia propoziția toată. Și propoziția și fraza deveneau catastrofe. (Rondul de noapte) Sacrificarea cuvântului în favoarea obiectului numit duce la o exorcizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mic dar roșu, discul de foc al soarelui. Ușurați că miracolul s-a produs, Începuseră discuțiile: Splendid! Cel mai mare artist rămâne natura Însăși, spusese Silviu, primul care se Încumetase să rupă tăcerea. Păcat că nu am făcut mai multe poze, un aparat de filmat ar fi fost de mare folos aici. Ne descurcăm și fără, spusese Pavel, bucuros că se terminase. Unde vreți să mergeți? O Întrebase el pe Teia. La hotel...la ora asta...răspunsese Teia. Astfel aflară cei
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ne păzește de ploaie, de vânt, și o chitară, cu care ne așezăm împrejurul focului și cântăm cântări vesele, având și imnul echipei noaste, pe care-l cântăm cu drag, și pe care care îl fredonez când stau și văd poze cu echipa, diplomele pe care le am de la competiții sau medaliile pe care le-am primit, pentru munca depusă. Și această familie nu este unită doar în competiții și marș turistic, ci se simte cât este de unită și la
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
făcut cunoștință, și am aflat câte ceva, una, despre alta. Vorbeam foarte rar, până într-o zi, când am fost invitată la o prezentare de carte. Am început să vorbim, să mă informez despre prezentarea de carte. Atunci, am trimis o poză cu prima mea scriere care a fost publicată. Din acea zi, am început să vorbim mai des. Erau doar discuții de suflet, care ne-au ajutat să ne cunoaștem din alt punct de vedere. Când a avut loc prezentarea de
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
care, cum se știe, au vorbit fie despre poetica „dorință”, fie despre vulgara „poftă carnală”. Oricum i s-ar zice, continuă P.H.L., contează cu adevărat măsura în care atracția dintre îndrăgostiți este „înnobilată” prin puterea lor de a îndepărta prefăcătoria, poza, mimarea sentimentului și minciuna, în favoarea dăruirii cu deplină sinceritate și cu conștiința creșterii spirituale prin celălalt. Scriitorul are pretenția (naivă?) de a imagina „iubirea pură ca apa de izvor”: acea relație onestă, de comunicare totală, la care visează două ființe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a casei părintești, îngenunchiat în fața ei, îi spăla picioarele într-un lighean, ca apoi să-i taie unghiile. Doamne, cu mâinile astea putea fi o mare Doamnă!...” Dar ea nu a voit să fie decît o mamă... Astăzi privește o poză de grup, în care Teodora „a ieșit” cu mîna stîngă în prim plan. O mînă frumoasă, cu degete lungi și fine. Domnul R. o admiră; o înscrie și pe ea în șirul nesfîrșit de mame, a căror iubire nesfîrșită asigură
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
învățați și specialiști și rușine și pentru noi că, în loc să ne batem pentru a arăta întregii lumi adevărul, stăm ca niște papă-lapte și așteptăm să ne pice para mălăiața drept în gură. Aflați voi că eu am rupt ziarul cu poza mea, acela în care se laudă domnul Răgălie cu marea sa descoperire și l-am dat pe foc în fața mamei! Eu n-am nevoie de minciuni! Voi nu vedeți că acuși trece vacanța și n-am reușit să facem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nu“, reacția lui primară la tot ce era nou, necunoscut și susceptibil de a ne tulbura dulcea rutină familială. De la mama am luat un entuziasm adesea nejustificat, pe care ea, în cele din urmă, l-a abandonat discret, în favoarea unei poze zâmbitoare și prea puțin conectate la propriile trăiri. Mi l-a dat mie, ca să mă dezechilibreze perfect. Am început să dispar cu mult timp în urmă. De fapt, tot dispar, puțin câte puțin, de când a murit Lea. Cu care nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
găsesc. Ce să-l găsească ăia... Dacă i-ar căuta pe toți ăștia care pleacă de nebuni în lume, unde-am ajunge? Acum, sincer. Știți, am primit un stick de la una care pare drogată, clasica Jane Doe, aspirantă la o poză în ziare, și care-a dat de un document din care nu pricepem mare lucru, dar credem că e scris de Alex. Da, Alex Hriavu, acel Alex. Da, eu sunt fratele lui. Nu, nu suntem apropiați. El e mai mare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Devii, așa, puțin schizoid. Îi lași să te terfelească în legea lor și asiști impasibil, aproape, la spectacol. Plătești bilet, câteodată, să-ți recuperezi hârca din virtualul lui neica nimeni. Te consolezi că el e un obsedat din ăia cu poze de școlărițe lipite pe tavanul dormitorului și tu, un tip normal. Presupunând că normali tatea există. Bei sau nu bei o bere, ieși sau nu ieși în oraș, pupi sau nu pupi o fată din alea cu care te plimbi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gazetei Domi nique găsise o fotografie cu un vas irlandez și o poveste cu un bucătar rus care făcea Europa, de aproape doi ani, să-și lingă degetele. La început, zvâcnise de pe scaun, fericită că trăiește, că trănită că, în loc de poza cu goeleta, nu se nimerise o poză cu el, să vadă cum mai arată. Încet, încet, zâmbetul larg, ca de logodnică tânără, se stinsese într-o expresie caldă și tristă, din cele pe care Alioșa le vedea des trecând ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un vas irlandez și o poveste cu un bucătar rus care făcea Europa, de aproape doi ani, să-și lingă degetele. La început, zvâcnise de pe scaun, fericită că trăiește, că trănită că, în loc de poza cu goeleta, nu se nimerise o poză cu el, să vadă cum mai arată. Încet, încet, zâmbetul larg, ca de logodnică tânără, se stinsese într-o expresie caldă și tristă, din cele pe care Alioșa le vedea des trecând ca-n pelerinaj pe chipul mamei lui. Dăduse
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trecut ani. Ani de frecat conștiincios podelele și tavanul acoperite de rețete. Ani lipsiți de ciocolata matinală. Ani în care Alioșa devenise Alexandre. Faima lui Ivan creștea de la un anotimp la altul, străbă tând Europa, Asia, Americile... Acum ziarele publicau poza lui mare, pe jumătate de pagină. Purta barbă, avea ochi cenușii, triști și perciuni îngrijit tăiați. Dominique le păstra pe toate. Le împăturea atent. Le înghesuia sub pat, acolo unde dormita cutia cu cretă. Pe urmă nu se mai uita
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu coatele îmbrăcate într-un covor ca o iarbă roșcată și deasă. Alfombra. Așa se spune în spaniolă. Alfombra... pagină după pagină după pagină, până când devin versiunea reală a băiețelului din Neverending Story. Sunt îndrăgostit de prima mea carte fără poze, de prima carte care-mi strecoară în nări parfum de vechi și de răsfoiri trecute, în care ghicesc degetele Leei, parfumul ei. Povestea îmi devine familiară inclusiv în pasajele ei încă de neînțeles. E intuibilă, undeva, la un nivel al
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]