1,618 matches
-
plastică a locului . Intrând în sat îi aflai adresa de la săteanul Constantin P. Tăbăcaru, care îi spunea : Apoi aveți ce vedea acolo, nu vă spun eu că și așa ați ajuns. E bucuros de oaspeți că de când i s-a prăpădit soția stă singur numai cu lucrurile pe care le-a adunat o viață întreagă să facă un muzeu al satului” . „ în ograda largă, apăsată de lipsa gospodinei plecată printre umbre, găsim un bătrân cu barba frumoasă, aproape albă cu ochii
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
la intensitatea specifică artei, consumată deopotrivă între tomuri împunătoare și pe ,,teren“, dar, mai cu seamă, în ,,scrisul pe care l-am tras, opintindu-mă, din veșnicia grăirii străbunilor toți“, cu scopul ,,aducerii către o dalbă lumină a unor culturi prăpădite sub neguri de vremi “. Cărți ca acestea, în care știința să coexiste atît de armonios cu literatura, sînt o raritate. PRECUVÎNTARE Ciudate mai par uneori niște flori ale marelui cîmp ce de hăuri de vremuri tot pîrguie roadele închipuirii poporului
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
căutat în ultima vreme. ,, Apoi aveți ce vedea acolo, nu vă spun eu, că și așa, ați ajuns. Să nu vă mirați de singurătatea lui, lăsați-l să vă povestească. E bucuros de oaspeți, că, de cînd i s-a prăpădit soția, stă singur de tot, numai cu lucrurile pe care le-a adunat o viață întreagă să facă un muzeu al satului. îl arată copiilor de școală și oricui îi trece pragul. Are atîtea acolo, căci nici n-o să vă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
curate și gătite, care tot stau degeaba. El locuia în cuhne, iar vara mai mult pe afară. Am aflat cu acest prilej căi murise nevasta. Trei fete înstreinate erau măritate în satele bogate de jos. Băiatul cel mare i se prăpădise pe front. Altul, însurat, făcea armata în oraș, departe. Rămăsese singur, numai cu norăsa, de care nu se arăta mulțumit. Dar avea so puie să facă mâncare și să vază de noi. Vorbeam urcând și gâfâind. Gheața se spărsese și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
p. 165) „Nimeni nu poate sfâșia trupul Bisericii atât de mult ca mândria”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXII, p. 423) ,, Că nu este, nu este nimic care să poată prăpădi și strica Biserica - ba, mai mult, nu se poate face acest lucru cu ușurință din afara Bisericii - decât a nu fi legați întreolaltă, cu multă strășnicie și profunzime, ucenicii și dascălii, părinții și fiii duhovnicești, mai-marii și cei conduși de ei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și colegul de bancă pe toată durata școlii, Jenică Iordache, întruchipa Anul Nou, el fiind un adolescent mic de stat, slăbuț și simpatic, pe care îl lua în brațe gârbovitul An Vechi. Acest frate de suflet al meu s-a prăpădit, însă, acum mai bine de un sfert de veac. Dificultatea cea mai mare pentru organizatorii serbării era procurarea costumelor și a recuzitei. Multe dintre acestea erau aduse de către „artiști" din satele lor, dând farmec și culoare rolurilor interpretate. Ca viitori
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
pentru citit am căpătat-o datorită unei conjuncturi fericite. În sat, pe aceeași uliță cu mine locuia un coleg de școală normală cu vreo doi ani mai mic, pe nume Neculai Cântec (odihnească-l Domnul în pace pentru că s-a prăpădit în plină tinerețe), ce avea la dispoziție o bibliotecă mărișoară rămasă de la fratele său, învățător, care murise pe frontul de Răsărit. Acest băiat pentru care lectura era o adevărată pasiune, îmi împrumuta și mie cărțile preferate, pe care le devoram
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Întîiul cîntec era: "Eu sunt Barbu Lăutarul, Starostele și cobzarul Ce-am cîntat pe la Domnii Și la mîndre cununii... (ș.a.m.d.) Al doilea cîntec era: Dragi boieri, din lumea nouă, Ziuă buna vă zic vouă, Eu mă duc, mă prăpădesc, Ca un cîntec bătrînesc. ș.a.m.d. și sfîrșea cu strofa: Ah! gîndiți c-am fost odată, Glasul lumii desfătată, Și-nchinați cîte-un pahar Lui biet Barbu Lăutar." Cînd pronunța Eminescu versul: "Eu mă duc, mă prăpădesc, ca un cîntec
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mă duc, mă prăpădesc, Ca un cîntec bătrînesc. ș.a.m.d. și sfîrșea cu strofa: Ah! gîndiți c-am fost odată, Glasul lumii desfătată, Și-nchinați cîte-un pahar Lui biet Barbu Lăutar." Cînd pronunța Eminescu versul: "Eu mă duc, mă prăpădesc, ca un cîntec bătrînesc", era așa de melancolic și cuprins de atîta emoțiune, încît mai că lăcrăma; iar cînd ajungea la versul: "și-nchinați cîte-un pahar lui biet Barbu Lăutar", el își ridica paharul dacă eram la pahare ciocnea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cea de la începutul lui Hamlet, când fantomele pot să-ți apară dinainte la tot pasul, chiar dacă aici nu se ivește nici un spectru. Una dintre acele nopți ce te lasă pradă delirului și nebuniei și în care, așa cum spune Bufonul, „se prăpădesc și înțelepții, și smintiții”. Noapte a tuturor primejdiilor, a tuturor temerilor, căci se află sub stăpânirea unor puteri de altundeva. Și atunci, de ce ne-am mira că întrebarea din Hamlet: „Who’s there?” („Cine-i acolo?”) reapare în acest act
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
injecție; injecții; invalid; de iubire; înfricoșare; îngrijire; îngropat; întotdeauna; leșin; malefic; măr; microbi; micuț; miros urît; mîhnire; moare; pe moarte; muritor; nașpa; neatenție; necaz; negru; neîngrijit; obosit; ochi; palid; în pat; păcat; pălămidă; și părăsit; pisoi; plumb; fără poftă; povară; prăpădit; prieten; problemă; probleme; prostie; putere; răni; reacție; săltare; sănătos n-o fi; sărăcie; sensibilitate; sîngerînd; stare; stricăciune; a suferi; în suferință; suflet; sufletist; temperatură; terminat; tînăr; triat; tuse; ușurință; vacă; vechi; venit; viață; vindecabil; vindecat; virus; vizită; vînăt; fără vlagă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
năpădi; neant; neatent; necăjire; nefericire; nefericit; de negăsit; negăsit; neglijent; neîncredere; neliniște; nemulțumire; neprețui; nereușită; neșansă; nevăzut; normal; nouă șansă; ocazie; omenesc; optimism; orice; pas înapoi; un pas înapoi; paste; pateu; părăsire; persoana dragă; picior; pierdut; pleacă; plînset; posesie; a prăpădi; prieten; un prieten; prieteni; proces; prost; putere; foarte puțin; a rata; ratare; ratat; rănit; rătăcire; recupera; refuz; a regăsi; regăsi; regret; remușcare; renunța; resemnare; ridică; risipă; rudă; rupere; sărac; a scăpa; scăpa; scăpare; schimbare; scîrbă; scump; sentimente; sfîrșeală; singur; slăbi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
data asta eram plasată într-o poziție favorabilă); nu l-am oprit, femeile suferiseră destul, trebuia să mai vină și rândul bărbaților... Povestea a circulat pe la mine prin firmă câteva zile; când ne strângeam doar noi, fetele, râdeam de ne prăpădeam de prostia extratereștrilor: încălzise la microunde un ice tea gătit de mine dimineață și ni-l servise dezbrăcat. Degeaba încerca el un pic jenat să mascheze cu tava, se vedea clar că imaginația îi lucrează intens; se gândea probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Victime ale unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul, ei se aruncă de pe un parapet într-o apă... care nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care, pierzîndu-și înțelesurile, și-au prăpădit și rostul. Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea se împarte în cei care realizează plenar sensul umanului și cei care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la rînd. Domnule, da parcă biroul nu l-a câștigat nimeni? Vecin 1: E liber. Vecin 4: E, atunci cer și biroul lui nenea decanu! Vecin 3: Plus bucătărie. Că și asta parcă e liberă. Vecin 1: Cu tot cu băbuță? (se prăpădesc de rîs) Plus decanu! Vecin 2: Ți-a intrat, hai? E, atunci plus... ghitaristul. Vecin 3: Ei, și-acu, dacă nu vi se pare prea mult, dați-mi-o și mie pe tovarășa Maria. Vecin 4: Mă, da ce v-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rînd. Domnule, da'parcă biroul nu l-a cîștigat nimeni? Vecin 1: E liber. Vecin 4: E, atunci cer și eu biroul lui nenea decanu'! Vecin 3: Plus bucătăria. Că și asta parcă e liberă. Vecin 1: Cu tot cu băbuță? (se prăpădesc de rîs) Plus decanu'! Vecin 2: Ți-a intrat, hai? E, atunci plus... ghitaristul. Vecin 3: Ei, și-acu, dacă nu vi se pare prea mult, dați-mi-o și mie pe tovarășa Maria. Vecin 4: Mă, da' ce v-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Tomy: (rîzînd) O.K. Vampiri nu aveți? Nae: Întreabă dacă n-ai și vampiri... Octav: Nu. Deocamdată n-avem... Dar sîntem în tratative cu cei de la "Vampir club"... Așa că data viitoare facem și-un număr de supt sînge. (Scoțianul pleacă prăpădindu-se de rîs; Nae e obosit.) Nae: Auzi, Octăviță, tu, de fapt, ce dracu' faci aicea?! Octav: Altul la rînd! Hai, Năică, hai că-i pauză de plîns... Hai! Nae: Tu nu ești întreg! (pleacă pe urmele scoțianului) Octav: Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Eh! N-am vrut... s-a întîmplat... mi-a murit un prieten... am băut o săptămînă lîngă mormîntul lui... aveam să-i spun niște chestii... i-am dat și lui să bea... ne-am certat... am rîs de ne-am prăpădit... groparii au crezut că... și m-au luat cu ei... Octav: Și iar mă întreb cum de pot uita oamenii toate ororile, toate crimele astea! Incredibil! Groparul: Nu-i chiar atât de incredibil... Ți-am mai spus. Omul are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rândul lui, are 12 feciori (cifra 12 simbolizând desăvârșirea creației în numerologia sacră), devine, în același timp, o forță distructivă, dar și germinatoare: "Vântul zice că a avut 12 feciori și când pornea el cu toți 12, Doamne ferește ce era, prăpădea lumea. Dumnezeu a dat de au murit toți 12 și el s-a supărat așa de tare, că trei ani n-a fost vânt și erau pânele amare. Dumnezeu s-a dus la dânsul și i-a zis: "De ce te
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un om cu aripi, da o aripă i-a luat Dumnezeu, că era prea tare. Sfârșitul lumei are să fie cu vânt, atunci are să fie vântul așa de mare, că va face una dealul cu valea și toate cele se vor prăpădi."167 Părtaș la facerea și desfacerea lumii, vântul devine hierofanie: "Vântul e duhul lui Dumnezeu. Vântul e gândul lui Dumnezeu. Vântul e Sfântul Ion"168; "Vântul e sfânt, e tare bun. Pe dânsul e pacat să-l blastămi; ba încă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și tocmai când Baba Dochia lepăda cel din urmă cojoc, în loc să-l întoarcă pe dos, și rămase numai în cămașă, crezându-se că acum e scăpată, s-a pornit un ningău și un vânt ca acela, de gândeai că se prăpădește lumea, nu alta. Erau Vântoasele cari veniră lui Mărțișor întru ajutor. Și n-a durat mult și Baba Dochia, care se afla pe timpul acela pe un munte, din sus de mănăstirea Sucevița, și care se udase până la piele, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un car cu foc care-l ia și-l ridică la sine. (...) Dumnezeu i-a dat atunci tunetul, să tune și să trăznească după diavol. Și Ilie a început să tune și să trăznească, ai fi crezut că lumea se prăpădește."436 Într-o altă legendă, din Botoșani, se spune că Sfântul Ilie este văr cu vântul și cu focul: Într-un rând, focul și vântul s-au fost pus să-și încerce puterile. Dumnezeu, temându-se să nu se întâmple
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ca să nu mai vii mai mult. Pe mormânt îți răsădește: / Guri de leu și lăcrămioare, / Nu-ți dă nime zilișoare, / Lăcrămioare, trandafiri, / Înapoi să nu mai vii, / Înapoi daca-i veni, / Te-ai învăța a trăi, / Zilele-a nu-ți prăpădi. / Cât trăiești nu te hrănești / Și nu te mai hodinești. / Dacă mori, de toate ai, / Și odihnă câtă vrai. Acolo-n pustia moarte / Îți ajung, doamne, de toate, / Nu te bate nici un gând, / Nu te mână nici un vânt."226 "Norocul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
am în loc, / De-i frumoasă, de-i urâtă, / Viața trebui-petrecută!"235 Simbioza om cosmos este ilustrată, cel mai adesea, prin intermediul comparațiilor gnoseologice care prezintă gradat devenirea:"Asta-i viața omului / Cum îi bradul muntelui, / Naște, crește, înflorește / Și ușor se prăpădește!"236 Dansul circular, însoțit de recitativul tematic, are rolul de a înstăpâni și de a îmblânzi datul sorții. Fracționarea versurilor din cadrul liniei melodice simbolizează tocmai acest du-te-vino ființial al propriei meniri, dialogul recitativ având rolul de primum movens care consacră
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu arbalț, / Soare sec cu bubă-n cap..."314 Supus antagonismului ontologic bine / rău, omul este reclădit din fier, din perspectiva robusteții, a inflexibilității în fața maleficiilor, dar și a protecției sacre: "Pasăre cu clonț de hier, / ce plângi, ce te prăpădești, / ce te tot rostogolești? N-ai cu ce să te hrănești? / Du-te-n sat, / treci în hat, / oprește-te, nu zbura / și prinde a întreba / din femeie în femeie / orbalțul să nu steie, / Ia-l din cap, / de sub cap
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]