3,904 matches
-
24 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Abrupt Drum abrupt, nedrept de abrupt, înțeleptul îl ocolește, poetul nu este un înțelept, smârcuri pustii exprimă plictisul, astfel se rup prietenii, legături de rudenie, numai iubirea preferă înălțimile. Gloria este doar la buza prăpastiei, Eu prefer buzele tale, iubito. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: ABRUPT / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 694, Anul II, 24 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ABRUPT de BORIS MEHR în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351341_a_352670]
-
tatălui său, înțelegând astfel țelul ascuns al comuniștilor de a ne distruge definitiv țara. Hotărârea aceasta fixată de Engels și Marx, în ce privește soarta României, nu a fost pe atunci cunoscută și nu înțelegeam noi exact de ce ne duceau comuniștii în prăpastie. Și, pentru că faptele lor erau evidente, noi trebuia să descărcăm vina pe cineva? Pe cine? Pe Ceaușescu, nu pe coordonatorii din umbră ai comunismului din România, cum ar fi fost normal. Din această cauză au și reușit să repună mâna
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
conducătorii iresponsabili ai globalizării la zi vor deveni, peste noapte, niște dictatori odioși, care vor subordona, controla și manipula totul, discreționar, până la a face marfă vandabilă din istoria propriului popor! În acest punct de risc și de balans periculos, peste prăpastia haosului ne aflăm noi romanii, acum, ajunși în pragul datei memorabile de 29 iulie, 2012. În vremuri revolute, aduse în contemporaneitatea sa de Ioan Budai Deleanu, pe accente eroi-comice, dar îndeajuns de pilduitoare pentru cei de azi, se vede lupta
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
tentației de a da o explicație patologică ardorii sufletești a lui Pascal.” Trebuie în primul rând să ținem seama că omul acesta prodigios e un bolnav și un halucinant “ scria el în 1892.” Mereu i se părea că vede o prăpastie la stânga lui și după ciudata amuletă care i s-a găsit cusută pe haină, se pare că vedea uneori dansând flăcări înaintea ochilor “.( Viața literară, Editura Univers, Colecția “Eseuri “, București, 1978,p. 328 și 329). De asemenea Aldous Huxley împărtășește
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
fie atins cum trebuie? Păi te întrebi, că înainte de a simți disperarea, da, înainte de a colapsa curcubeul și infinitul din noianul de oportunități, tu umbli după evidențe, și unde, acolo unde numai tu și cu tine formați universul... pe marginea prăpastiei unei... simple reviste... de la mal de Dunăre... În subsidiarul tău, Corina, valul seismic al rememorării copilăriei în sens invers te va aduce negreșit în bing-bang-ul existenței moleculare a numelui ce ți s-a dat în cristelnița unei lumini creștine, sub
CĂTĂLIN, DE LA MAL DE DUNĂRE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351477_a_352806]
-
un sens, adică o finalitate care se perpetuează la infinit. În clipa în care s-ar trezi într-o lume fără sens omul ar înnebuni pur și simplu. Ar țipa! (își duce palmele la gură ca atunci când strigi peste o prăpastie) Țipătul ăla... ( cuprins parcă de spaimă, geme de durere) Eu am văzut țipătul ăla, și atunci am sculptat Coloana infinitului, și le-am arătat oamenilor țipătul ăla al omului în fața lumii, și a unui univers fără sens. Și ideea că
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
-le apă dacă poți. nu te apuca să sapi o fântână monumentală demnă de columna lui Traian. altminteri când vei termina fântâna, vei află că ei au murit de mult. cel mai înalt zenit mi se pare din fundul unei prăpăstii, de unde te așteaptă și cel mai greu drum. cel mai ușor drum este acela care coboară continuu, dar unde te vei opri? dacă sunt avertizat să nu cobor dar nu ascult și nu las în urmă nici un fir al Ariadnei
ORIGINALITATE CU ORICE PREŢ? de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350823_a_352152]
-
000 tone de rocă și pământ, pe zi, dezvelind vreo 2.000.000.000 ani de istorie terestra. Ar fi necesare 80.000 de camioane de 5 tone pentru a echivala munca zilnică a apei. Dar odată sosit la imensele prăpăstii toate aceste cifre nu mai valorează nimic.Deodată solida coajă a Pământului s-a dus și realitatea se deschide sub picioarele tale. Prăpăstii deasupra altor prăpăstii. Straturile de rocă și pământ se văd colorate; tăiate pe vertical, asemenea unor prăjituri
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
de camioane de 5 tone pentru a echivala munca zilnică a apei. Dar odată sosit la imensele prăpăstii toate aceste cifre nu mai valorează nimic.Deodată solida coajă a Pământului s-a dus și realitatea se deschide sub picioarele tale. Prăpăstii deasupra altor prăpăstii. Straturile de rocă și pământ se văd colorate; tăiate pe vertical, asemenea unor prăjituri. Unele roci care s-au împotrivit eroziunilor, au rămas izolate pe prăpăstii ca niște magnifice catedrale dedicate zeilor, Juno, Apollo, Jupiter și Venus
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
5 tone pentru a echivala munca zilnică a apei. Dar odată sosit la imensele prăpăstii toate aceste cifre nu mai valorează nimic.Deodată solida coajă a Pământului s-a dus și realitatea se deschide sub picioarele tale. Prăpăstii deasupra altor prăpăstii. Straturile de rocă și pământ se văd colorate; tăiate pe vertical, asemenea unor prăjituri. Unele roci care s-au împotrivit eroziunilor, au rămas izolate pe prăpăstii ca niște magnifice catedrale dedicate zeilor, Juno, Apollo, Jupiter și Venus. Blocuri masive stau
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
Pământului s-a dus și realitatea se deschide sub picioarele tale. Prăpăstii deasupra altor prăpăstii. Straturile de rocă și pământ se văd colorate; tăiate pe vertical, asemenea unor prăjituri. Unele roci care s-au împotrivit eroziunilor, au rămas izolate pe prăpăstii ca niște magnifice catedrale dedicate zeilor, Juno, Apollo, Jupiter și Venus. Blocuri masive stau pe prăpăstii, gata, gata să se răstoarne și totuși... nu cad! Un mic grup de conquistadori spanioli, conduși de Don Garcia Lopez de Cardenas, în căutarea
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
de rocă și pământ se văd colorate; tăiate pe vertical, asemenea unor prăjituri. Unele roci care s-au împotrivit eroziunilor, au rămas izolate pe prăpăstii ca niște magnifice catedrale dedicate zeilor, Juno, Apollo, Jupiter și Venus. Blocuri masive stau pe prăpăstii, gata, gata să se răstoarne și totuși... nu cad! Un mic grup de conquistadori spanioli, conduși de Don Garcia Lopez de Cardenas, în căutarea orașelor de aur, trecând prin Deșertul Pictat (Painted Desert), călăuziți de indienii Hopi și ajunși aici
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
1540, o expediție de-a lui Coronado Francisco de Vasquez, sosind aici a notat în jurnal cuvintele care au rămas de pomină: „AM SOSIT LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI !”. Pentru că din cauza ploii sau a ceții n-au văzut malul celelalt, ci numai prăpastia de sub ei. Iarna, malul nordic e închis traficului din cauza zăpezii. Ca să cobori pe anumite poteci în Canion și să urci pe malul celălalt, îți trebuie vre-o două zile. Datorită diferenței de temperatură între vară și iarnă, plantelor și sălbăticiunilor
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
dreptul bizare. Interesant aici că cerbii și căprioarele, vin la turiști și le iau mâncarea din mână. Tot așa de prietenoase și obișnuite cu publicul sunt și veverițele. De câte ori mă duc acolo, iau nuci sau alune pentru ele. Deasupra acestor prăpăstii, planează maiestuos niște corbi mari care-și au cuiburile prin crăpăturile stâncilor și pe care omul nici nu le poate vedea, darămite să ajungă acolo. Iepuri, vulpi,coioți, pisici sălbatice, leul de munte (puma) și binențeles șerpi... sunt la ei
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
pe nuferi ,fie pe noroi ./ Si de va fi să mă lovească crivățâ dinspre apus sau zeii morți /nici nu voi băga de seamă că-s cu stafia ta la porți /iubi-mă-voi cu ea ,sau poate alta,/înspre prăpastii prdispus,mă voi simți zefir sau cănt sau chiar sultan /deși eu tot cu pumnul ars și tot desculț .../ Și-ncet cu aburii din ploi ,/voi băntui melancolii,iubiri /și vise foarte ,foarte vechi /în timpuri tot mai noi ! Referință
SUFLET CĂLATOR de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350873_a_352202]
-
Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Astăzi oamenii nu își mai pun nădejdea în ajutorul de sus, ci numai în bani și dregătorii înalte. Dar poate un orb să conducă pe un altul fără să cadă amândoi în prăpastie? Înainte de optzeci și nouă, ne luptam cu toate relele din lume, dar fără droguri și ne rugam să avem și noi parte de democrația occidentală. Imaginile via satelit permit astăzi să se descifreze textul unei cărți rămasă deschisă, undeva pe
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
stai în colbul norilor iubită doar de gândul trecătorilor... vorbește-mi mie despre inălțimi, să-ncerc și eu să mă ridic puțin... Speranța prinde-mi-o în piept, ca pe-o insignă ce mi-ar dărui respect... și vidul din prăpăstii mi-l reumple cu dulcele tău ce-n petale-ți se preumblă tu, fulg rămas în împietrire vorbește-mi despre... Nemurire... 01.12.2012 Referință Bibliografică: Floare de colț / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 701, Anul II
FLOARE DE COLŢ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351615_a_352944]
-
un aport adus direct statului de drept de către cei aleși să-l conducă. Asemenea reglementări sunt imperative pentru a îndepărta mentalitățile politicianiste și de comerț electoral care intră în dușmănie directă cu democrația reală și nu pot marca decât marginea prăpastiei spre absolutul mafiei politice; spre încălcarea oricărei îndatoriri în funcție de banii cu care îți cumperi puterea. Spre cinismul cu care cei ce mânuiesc bani murdari fac partide și politicieni, iar partide și politicieni adoptă cu ușurință în rândurile lor tot asemenea
SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (IV) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351701_a_353030]
-
care o măsurăm cu pasul. E parcă un joc, de-a învârtitul, pana mă simt amețita. E o stare confuză. Drumul în jurul sinelui nu este drept. Are denivelări, suișuri și coborâșuri. Trepte abrupte. Scări de aer. Bolovăni. Are și multe prăpastii pe buzele cărora stau eu pe călcâie. Cât timp? Nu mă uit în jos, nici în sus. Nici dreapta, nici stânga, nici îndărăt. Doar înainte. Singură uitătura permisă. Cu dioptriile inimii. Am invatat drumul. Aș putea să-l străbat chiar
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346553_a_347882]
-
stâng, pe pomete. Și după ochii, catifelați și blânzi, ochi de căprior. Orice s-ar spune, ochii nu se schimbă o dată cu vârsta. Poate doar ei rămân neschimbați în degringolada vieții. Orișicât, îl iubisem vreme de zece ani iar apoi o prăpastie de pește treizeci, un imens deșert pe care l-am străbătut, uneori gândindu-mă la el, alteori uitând cu desăvârșire că-mi marcase în mod covârșitor existența. Bineînțeles că nu i-am spus niciodată. Lucrăm împreună, în aceeași clădire de pe
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346541_a_347870]
-
vreme, laudele sunt niște adevărate jicniri. După cum știm că la hotarul Moldovei, stăruiește, uriaș și neclintit, Ceahlăul, după cum ca să ni-l închipuim acum, nu mai avem nevoie să ne amintim de înălțimea lui, de suișurile și scoborâșurile lui încântătoare, de prăpăstiile lui amețitoare, de priveliștile fermecătoare, pe care ochiul le poate cuprinde din vârful lui, - atât de bine s-a închegat, în mintea noastră, numele acesta: Ceahlăul, cu noțiunea grandiosului, - tot astfel nu mai avem nevoie să ne gândim la admirabilele
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
chiar mai multe înșirate la bîlciul deșertăciunilor- supraviețuitori în jungla unei iluzii, în fața unui foc stins cu un cuțit ruginit descifrînd o piatră, un foșnet, o întîmplare, flori livide cu care ne ascundem cutele vieții și eu vămuită cu altă prăpastie în suflet, strivită în priviri fără spațiu și timp fără limite, fără să cer nimic- un chip cioplit fără ochi, fără gură doar îndrăgostit de tine, atît. Și lumea mea închisă sub un clopot de liniște Referință Bibliografică: Strigăt pe
STRIGĂT PE VALURI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346629_a_347958]
-
EL. Domnul este bun cu cine nădăjduiește în EL, cu sufletul care îl caută. Plîngerile lui Ieremia 3;21-25 Speranța divină trebuie să ne umple inimile, gîndurile și orizontul vieții noastre va căpăta o altă culoare.Ca să treci uneori prin prăpastiile întunecoase ale vietii ai nevoie de speranță. De această forță ce Dumnezeu o sădește în om. O, cît de roditoare este speranța, ea se va naște și în alții dacă avem speranța divină în noi. Oamenii care trăiesc în sfera noastră
ZORII SPERANTEI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346693_a_348022]
-
demenței, dubitativ și paradoxal, care știe, în esență, foarte bine ce și cum. Dar care pune mereu întrebări, afirmând. Un Zoltan Terner care cântărește destinul lumii, întrebându-se și el, în felul său specific, acum când toată lumea se apropie de prăpastia existenței: „A fi sau a nu fi?”. Sunteți cam încifrat. Sunteți cam ascuns în dumneavoastră înșivă. Repet: n-am reușit să vă cunosc în destulă măsură. Acesta este, de fapt, și scopul convorbirii noastre de acum: să încerc să vă
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
soarelui, subită lumină oblică. Au răsărit din lumină. Au răsărit, sclipire albă de marmură. Pântec nud peste fața soarelui. Lumină făcută piatră. * Seninul, în aerul ce fierbe, să se rotească între spini și pietre, până te va-ntâlni, pe cărările prăpastiei și în luminile ei înlănțuite, în timp ce asculți, ecou al lui Unu, ca-n niște cercuri, încă o dată vocea mării, spovedania ei sub cerul clocotitor: “În apele acestea, pe care le vezi aici incendiindu-se, ard toate mările tale, aceasta de
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]