1,456 matches
-
gropi și în prăpăstii, și nu le sunt de nici un folos ochii pentru că nu au lumina care să-i îndrume, tot așa și cei lipsiți de credință se lovesc unii de alții, se izbesc de ziduri și, la urmă, se prăvălesc singuri în prăpastia pierzaniei. Martori ai cuvintelor acestora sunt cei care se laudă cu înțelepciunea lumească, cei care se fălesc cu barba lor, cu mantaua și cu toiagul lor de filosofi. După cuvântări lungi, și adesea repetate, nu văd pietrele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cade mort din car, cu acrobatica săritură în mare a unui pescuitor de stridii. Imagine maritimă la care putem adăuga o comparație: Patrocles omorându-l pe Testor, căruia i-a înfipt lancea în gură, trăgând apoi de armă ca să-l prăvălească din car, e comparat cu un pescar în al cărui cârlig s-a prins un mare pește. Nu e cu totul imposibil ca aceste două imagini să poată fi atribuite faptului că Patrocles se trăgea dintr-o cetate de la țărmul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cade mort din car, cu acrobatica săritură în mare a unui pescuitor de stridii. Imagine maritimă la care putem adăuga o comparație: Patrocles omorându-l pe Testor, căruia i-a înfipt lancea în gură, trăgând apoi de armă ca să-l prăvălească din car, e comparat cu un pescar în al cărui cârlig s-a prins un mare pește. Nu e cu totul imposibil ca aceste două imagini să poată fi atribuite faptului că Patrocles se trăgea dintr-o cetate de la țărmul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ai inimii. Pentru oamenii trupești Hristos eraîn fața ochilor; pentru cei duhovnicești, Hristos era sfințit și mișcatîn inimi prin Duhul Sfânt (1 Petru 3, 15). Din pieptul oamenilor trupești Dumnezeu a scos inimile de piatră (Iezechiel 36, 26), așacum îngerii prăvăliseră piatra de pe ușa mormântului lui Hristos,ca oamenii să vadă cerul din adâncul mormântului ca formăsupremă de ascultare a lui Hristos: „Mormântul se face scară cătrecer”, mărturisește Biserica în sensul rugăciunii slujitorilor lapunerea Sfintelor Daruri pe Sfânta Masă din Altar
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nu are nimic jignitor, ci rezultă din toponimizarea entopicului ruptură „pădure doborîtă de furtună“, „adîncitură lăsată de apă“, „adîncitură mai largă cu surpături“, „vale îngustă, prăpăstioasă, fără apă“, „ruptură, de teren pe care vine apa din ploi“, „coastă care se prăvălește, se surpă“ etc. Toponimul Ruptura numește alte optsprezece obiecte geografice potrivit Dicționarul geografic din 2008-2009 (și probabil mult mai multe topice mărunte, neîncadrabile într-o lucrare dedicată macrotoponimelor). Numele cu care a fost înlocuit toponimul Ruptura, Vîrvorul de Jos, reprezintă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de mult țările de de-a stânga Dunării și tot în mai mare număr se stabileau în peninsulă, unde i ademenea farmecul bogățiilor din orașele ei, dar când zăgazul la moartea lui Mauricius a fost complet sfărâmat, ei s-au prăvălit peste Dunăre în mase enorme. Dacoromânii erau de altfel deprinși cu dânșii, deprinși nu numai în teritoriile de de-a dreapta fluviului, unde demult trăiau alături de ei, dar și în cele de de-a stânga, unde este cu neputință de închipuit
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aspect cazual: 1. Cu -nként se formează distributivul: „három hónaponként csak egyszer írt haza levelet” (doar o dată la trei luni el scria o scrisoare acasă). 2. Cu -stul, -stül se formează comitativul (cazul însoțirii): „Kidölt a fa mandulástul” ( S-a prăvălit copacul împreună cu migdalul). 3. Esivul, cazul stării, se forma în trecut cu -ul, -ül, avea sens locativ, iar în prezent apare în construcții care înseamnă „în calitate de ceva, ca”: jeléül „în semn” (jel „semn, simbol”), feleségül (sau nöül) menni „a merge
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dar alți oameni reconstruiesc turnul babel iar dumnezeu adoarme cu abel în gânduri 1 august 2011 Viață mă redescopăr departe de final iluzia temporală îmi alimentează temerile această hrană cotidiană înseamnă mai mult decât un surplus de vitamine orizontul se prăvălește într-o trăsură trasă de patru cai cunosc vizitiul (aceasta este singura certitudine) acolo pe capră stă chiar viața mea smucește hățurile sunt momente în care m-aș înhăma răceala zăbalei incită să fiu chiar eu un cal înhămat la
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pe dealul țintirimului iar vara se tăvălea prin iarbă ibovnică depravată dornică de dragoste mirosea ațâțător a fân și a dezmăț nocturn cu sfârcuri strânse între dinți vămuite supte de vlagă sub coroana stejarului din fundul curții dinspre munte se prăvăleau nori mari încălecați de fantomele haiducilor iar tu țipai prelung ca o pasăre de noapte 11 august 2011 Sărutul de la marginea lumii eram doar noi stăteam la marginea lumii nu priveam în jos ca să nu amețim tu mușcai dintr-un
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în versuri adormim împreună iubito am să ridic o casă din cuvinte în camera de la stradă va mirosi răscolitor a poezie 1 octombrie 2011 Pictată în mine cesaria cântă desculță despre dragoste legănată pe valuri de nisip deasupra noastră se prăvălește cerul toamnei ne spălăm gândurile într-un ocean dăruit furtunilor (viață și moarte) pielea ta fierbinte seamănă cu o pânză așteaptă pătimașă penelul (buze mușcate până la sânge) fur culori din asfințit trag tușe groase apoi te închid între coastele mele
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și plecă spre marginea codrului, unde zărise o turmă de mistreți, care căutau, grohăind, jirul stejarilor proaspăt înroșiți. Bătrânul se îndreptă spre miazăzi, merse cale de două zile și două nopți și ajunse într-o poiană, unde lumina soarelui se prăvălea ca o cascadă deasupra pietrelor nemuritoare. Era o lumină care l învăluia, ca o cămașă de borangic așezată pe trupul unui tânăr flăcău. Căldura îl cufundă pe vrednicul călător într-o plăcută reverie: se visa ca la douăzeci de ani
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dinafară, ca să-mi încerc auzul dinlăuntru pregătit să sesizeze muzica mișcătoare a sferelor, nu trebuie decât să rămân în nemișcare față de orice atingere a vieții, noli me tangere, ca să mă pot izola de plăceri printr-un câmp de forță protector, prăvălindu-mă în disperarea fără margini a sufletului meu, să învăț cum să mă înalț din trupul prea strâmt, a purta liber întreg noianul de gânduri ce mă urmează și apoi abandonându-mă neconstrâns lumii dinlăuntru, singura realitate vie ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
al ciorapilor de mătase, amânam să-i vorbesc despre intențiile mele, nici nu prea aveam cui, ea trecând din baie în cameră și invers, căutând un ruj, o eșarfă, dulapul de haine deschis, peste tot împrăștiate rochii, bluze, și eu prăvălit definitiv în craterul unui vulcan ce sta să erupă, mă roagă s-o însoțesc la Filarmonică, la un concert, nu sunt deloc îmbrăcat pentru concert, mă simt ridicol la dreapta ei în mașină și nu înțeleg de ce m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cameră închisă de zeci de ani decât ținând ușile și ferestrele larg deschise și nu dând cu parfumuri plăcut mirositoare, și dintr-o dată un decembrie ’89, orchestrat sau nu, a dat de pereți toate ferestrele și toate ușile închisorii noastre, prăvălind chiar pereții, și aerul proaspăt de afară ne-a amețit pe toți nu știu pentru cât timp, mă tem că atunci când ne vom trezi va fi prea târziu, Camera se umple de mirosul tutunului arzând încet în pipa maestrului, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
arăt înaintea ei și totuși astăzi te-ai dus pe la facultate, am recunoscut-o de departe, elegantă cum n-o mai văzusem niciodată, îmi scăpa mie ceva?! stătea de vorbă cu un străin și totuși m-am apropiat, ceva se prăvălea în mine din toate părțile, ca și cum până atunci sufletul întreg mi-ar fi fost încorsetat în gips și dintr-o dată gipsul se crapă, făcând loc la ceva ce deocamdată nu știu ce formă ar putea să prindă, și când mă întreb acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
început să plângă, îi vedeam bine lacrimile, Ea s-a apropiat tot mai mult până a ajuns să-i întindă mina, și-a spus numele, dar el a început să tremure în asemenea hal încât aveam impresia că se va prăvăli, în clipa următoare a căzut la picioarele ei și a început să i le sărute, și ea cred că mișcată de gestul său s-a aplecat spre el să-l ridice, atunci a cuprins-o în brațe și a culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
termină biserica, Parabola orbilor, pe peretele din sufragerie în casa Aidei, aceeași compoziție ca la Bruegel cel Bătrân, numai că orbii lui Theo poartă veșminte moderne, poartă ochelari de soare, și mișcarea de cădere spre care îi antrenează cel dintâi prăvălit în prăpastie îi scufundă într-o groapă plină de ziare, cărți, în fundal, Theo a dăruit acest tablou părinților mei, ne întrerupe Aida contemplarea neștiutului tablou al lui Theo, nu m-aș putea despărți de el pentru nimic în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am mai găsit-o niciodată, venea an de an la mănăstire și-ntotdeauna când îi auzeam chiar și de departe clopoțeii tresăream puternic așteptând să mă cheme, Nu m-a mai chemat, și continua sub ochii mei îndurerați să se prăvale pe podelele de lemn ale bisericii înaintea părintelui Ioan când ieșea cu darul, trupul ei firav, dar înfășurat în haine căpătate pe care le îmbrăca toate o dată, nepăsătoare la anotimpuri, trupul ei se cutremura pe covorul bisericii când poalele sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
străbată cărbunii aproape stinși, în cadența cuvintelor, părintele Ioan împrăștia fumul sfânt peste capetele plecate ale credincioșilor veniți de departe la slujba noastră, Doamne miluiește! Doamne miluiește! Simțind mirosul de tămâie, trupul înveșmântat cu culori țipătoare al Floarii din Drăgosteni, prăvălit înaintea altarului, se scutura greoi de toate păcatele lumii sub icoana Maicii Domnului cu pruncul, VIII Scriu din deznădejde acum, atâta lume în jurul meu și eu sunt, Doamne, atât de singur, scriu din neputință acum, mănăstirea unde am crescut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ivită deasupra colinelor, și-mi amintesc că nu eram singur, dar mintea mea împânzită acum de alcool nu e în stare să-mi aducă pe ecranul vizual chipul fetei încolătăcite în jurul meu, îi simt numai parfumul părului, e cu capul prăvălit pe pieptul meu și nările mele adulmecă lacom, imposibil să-i reconstitui acum fizionomia, pe măsură ce soarele se ridică de sub orizont sticla pe care am pus stăpânire se golește simțitor și bucata de soare își modifică dimensiunile, dilatându-se, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
petreceri de acest fel, tot de la al cinsprezecelea etaj, niciodată singură fiind n-a manifestat o astfel de dorință, și oricâtă strădanie mi-aș da să-mi amintesc tot nu-mi dau seama dacă fata asta e totuna cu cea prăvălită la pieptul meu, în timp ce soarele uriaș scapă din strânsoarea orizontului, dar franțuzoaica lui Boris unde e? Și mă simt acum în stare să trec la duș, Boris mai doarme, potrivesc apa mai mult rece decât caldă, Te-ai distrat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă înfurie și încep să lovesc ca un nebun cu cilindrul de sticlă în soclul statuii, cilindrul nu se sparge, lovesc tot mai tare sub privirile calme ale statuii, izbesc cu furie neputincioasă și totul începe în jurul meu să se prăvale, statuia, pietrele mari, coloanele, bolta, totul și cilindrul se sticlă nu se sparge, mă trezesc îngrozit în zgomotul valurilor tot mai înalte ale mării, 20 iulie, din nou la Roma, ultimele zile, soare la Roma, la Coloseum, la terme, castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
te mai frământa degeaba! Mulțumesc! și nu-mi dau seama dacă aude și părintele zgomotul asurzitor pe care-l fac în cădere contraforturile prăbușite ale sufletului meu, Mâine dimineață vino să-ți deschid Cartea, a auzit părintele grămada de pietre prăvălindu-se de pe sufletul meu, mă lasă însă singur să mă ridic dintre ele, A doua zi, pe nemâncate, m-am dus la părinte să-mi deschidă Cartea, m-am dus la el după ce m-am îmbăiat de bună dimineață în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
făcea că ceva foarte aproape de mine mă trezește, îmi deschid ochii și-mi ridic privirea înspăimântată spre muntele de alb de deasupra mea, nu era zăpadă, era pur și simplu culoare albă, grea, materială, mă înfricoșează albul, amenințând să se prăvale peste mine, mă ridic și încerc să mă cațăr pe muntele alb, mă afund în el ca într-un burete uriaș, nimic solid nu ating picioarele mele, cu multă greutate ajung în vârf, de acolo se vede cerul întunecat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mi spune nimeni dacă Florița, Floarea din Drăgosteni e mama mea? acum părintele fiind pe moarte, Doamne, iartă-mă, întunericul și frigul mă izbesc dintr-o dată pătrunzând pe ușa deschisă în biserica goală, încă n-a bătut clopotul de vecernie, prăvălită în fața altarului, la icoana Maicii Domnului de pe ușile împărătești, Florița plânge în hohote, înnegrită de fumul lumânărilor și a timpului imaginea ștearsă a Maicii Domnului strălucește de lumina soarelui adusă de afară de nebună, îngenunchez și eu ceva mai în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]