6,669 matches
-
clerici? o zori Dante. Femeia mai Întâi scutură din cap, iar mai apoi, ca și când s-ar fi răzgândit brusc, se apucă să Încuviințeze cu putere. - Și ce s-a ales de micuț? Întrebă Dante. Amara părea rătăcită. Își frângea mâinile pradă mâniei de a nu izbuti să exprime ceea ce ar fi vrut. Ochii săi căzură peste micuța coroană pe care el Încă o mai ținea, iar privirea i se lumină. I-o smulse din mână și o așeză pe capul pionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fost adunați pentru Țara Sfântă și asmuțiți În schimb Împotriva Imperiului de Răsărit, pentru a-l jefui. Același proiect era În mințile voastre: să strângeți credincioși, să Îi Îndemnați la luptă, să le Înfierbântați capetele cu visul mântuirii și al prăzii. Să cuceriți mințile simple cu lucirea miracolului. Și, Între timp, să infiltrați ghibelini de Încredere În toate posturile cheie. Iar apoi, În drum spre Țara Sfântă, iată și adevăratul obiectiv: Roma! Să o cuceriți, ca pe vremuri Constantinopolul. După ce v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se istovea și se prăbușea, trupul său avea să Îi Împiedice orice posibilitate de salvare. Sau dacă lada se bloca... Spectrul unei morți cumplite i se legănă În fața ochilor. În creierul său Însetat de aer, ideile Începeau să se confunde. Pradă panicii, Încercă să se Întoarcă. I se părea că nu Îl mai aude pe Cecco. Poate că rămăsese În urmă, poate că nădejdea și puterile Îl părăsiseră. Poate că lada, a cărei greutate continua să o simtă, nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Privi În jur: prin zonă mișunau oamenii Înarmați, Însă nimeni nu Îl băga În seamă. Înainta ascunzându-și fața pe lângă Încărcătură, În speranța că nimeni nu Îl va recunoaște. Era probabil să fie confundat cu unul din atacatorii care adunaseră pradă. În momentul acela, În depărtare, acoperișul turnului În flăcări se Încovoie cu un trosnet sub propria sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
torțe ar fi coborât vijelios pe scări. Sus, mai rămăsese doar cercul de creneluri carbonizate, o vatră enormă din care ieșeau fum și flăcări roșiatice, aidoma fălcilor unui balaur care Încerca să muște cerul. Intuind prăbușirea, asediatorii se retrăseseră, lăsând pradă focului și surpării trupurile victimelor Împrăștiate prin curte. De acum, nu mai exista nici un dușman de ucis, iar incendiul curmase orice posibilitate de jaf. Fără să aștepte vreun ordin, companiile din armata permanentă se adunau voluntarii, În schimb, deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în vântul dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului său de luptă, tranșeelor și infernului său. La rândul lui, își strigase suferința înainte de a-i cădea pradă. Puțea îngrozitor, e drept, dar primarul nu era în fond decât un caracter mărunt, fără inimă și fără măruntaie. Mai puțin decât nimic. În schimb, tânăra învățătoare era o doamnă: ea care ieșise din locuință fără să judece pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
urmărea? Poate că plătea astfel pentru ceea ce făcuse, prin singurătate și prin mirosul de hoit, el care, dacă s-ar fi dat cu lavandă sau parfum de iasomie, toate femeile s-ar fi aruncat la picioarele lui? Josăphine îi aducea prada în fiecare săptămână. Mirosurile deja nu le mai simțea. În ceea ce-i privește pe bărbați, trecuse multă vreme de când se hotărâse să le întoarcă spatele și să-i evite, nefiind de-a lungul întregii ei vieți măritată decât cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
apăra. Desigur că episoadele din noaptea faimoasă nu le-am aflat decât mai târziu, când l-am găsit pe Despiaux. Ceea ce știam deja era că nici judecătorul, nici colonelul nu merseseră să-l interogheze pe procuror. Ceea ce spusese Josăphine căzuse pradă uitării. M-am întrebat, de altfel, adesea de ce. În definitiv, Mierck îl ura pe Destinat, nu era nici un secret. Era o ocazie bună de a-l sâcâi până se plictisea și de a-i târî prin noroi numele și ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tehnică?, uite că m-am gândit să-ți tai ție capul, până la lupta cu Laertes, o să-ți tai capul, ca să-ți arăt că am tehnică, o să te omor, vrei, iubito???, sunt un spadasin strălucit, așa cum stai acolo, nemișcată, ești o pradă grozavă. — Să te văd, bărbat frumos! Cu sabia sclipitoare, tânărul actor face câteva mișcări rapide, fandează, închide foarte bine în partea dreaptă, en garde!, joc perfect de picioare, înscrie o tușă, aproape nu se vede metalul prin aer, Anita își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
hotel din Hot Springs, a gustat elixirul de caise al mamei și, plăcându-i gustul, s-a cherchelit În toată legea. O vreme s-a simțit bine În starea aceasta, dar, În exaltarea sa, a Încercat să și fumeze, căzând pradă unei reacții plebee vulgare. Deși incidentul a oripilat-o pe Beatrice, a și amuzat-o În secret, devenind parte din ceea ce următoarea generație ar fi numit „stilul ei“. Copilul ăsta al meu, o auzise el povestind Într-o zi unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înțelegea poza lui - era doar una din zecile de convenții caracteristice unei asemenea situații. Amory Își dădea seama că se bucura acum de această favoare deosebită fiindcă fata fusese pregătită să atace: știa că ea Își alesese cea mai valoroasă pradă accesibilă și că va trebui să-și Îmbunătățească șansele dacă nu voia să piardă avantajul. Așa că au continuat cu infinită viclenie, care i-ar fi oripilat pe părinții fetei. După dineu a Început dansul... lin. Lin? Băieții și-o disputau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ei și? Căpetenia celor trei i-a făcut semn cu capul unui om solid, În costum cu carouri. - Dă-i drumul, Olson. - Am Înțeles, domnule O’May, a zis Olson, Încuviințând cu bărbia. Ceilalți doi au aruncat o privire curioasă prăzii și s-au retras, Închizând mânioși ușa. Tipul solid l-a măsurat disprețuitor pe Amory. - Dumneata n-ai auzit de legea Mann? Vii aici cu ea - arătă spre fată cu degetul mare -, cu plăcuță de Înmatriculare de New York la mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
masă Într-o casă de peste drum și a slobozit un scâncet subțire În liniștea nopții. Iute ca fulgerul, a Întors capul, Întrebându-se cu un fior de teamă dacă nu cumva ceva din disperarea neagră căreia el Însuși Îi căzuse pradă provocase instaurarea Întunericului În sufletul minuscul al pruncului. S-a cutremurat. Dar dacă Într-o bună zi echilibrul avea să fie răsturnat, iar el va deveni o creatură bună de speriat copiii, care se va strecura În dormitoare pe Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o unghie în palmă. Și‑ar dori îngrozitor de mult s‑o aibă pe Sophie, care la rândul ei o vrea cu tot atâta tărie. Numai că nu și‑o mărturisește. Rainer îi spune Sophiei că el e un animal de pradă, iar ea e prada. Sophie zice: Nu pricep despre ce‑i vorba. Nu vrei să vii și tu o dată să jucăm tenis? Rainer spune că el nu joacă decât pe teren propriu. Ochii Sophiei alunecă dincolo de el. Rainer îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Și‑ar dori îngrozitor de mult s‑o aibă pe Sophie, care la rândul ei o vrea cu tot atâta tărie. Numai că nu și‑o mărturisește. Rainer îi spune Sophiei că el e un animal de pradă, iar ea e prada. Sophie zice: Nu pricep despre ce‑i vorba. Nu vrei să vii și tu o dată să jucăm tenis? Rainer spune că el nu joacă decât pe teren propriu. Ochii Sophiei alunecă dincolo de el. Rainer îi spune că trebuie să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe care‑l așteptam cu toții. Hans, cam greu de cap, e încă ocupat cu o blondină (trandafiri roșii, buze roșii, vin roșu), dar lui Rainer îi pică fisa. Anna zâmbește ca la comandă, arătând niște dinți ascuțiți de animal de pradă, buzele i se desfac, apare o limbă umedă, cel mai bine e s‑o faci puțin pe retardatul, asta sporește încrederea și imprudența față de străini. Cavalerul închipuit face un gest urât cu degetul arătător, care îi semnalează Annei într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei. Dispoziție care tocmai l‑a cuprins pe el, care e un geniu, iar nevasta lui prozaică o nimicește complet. Trebuie să mă ocup de treaba din bucătărie, e timpul, ba‑i chiar prea târziu. În timpul ăsta soțul se lasă pradă gândurilor ce‑l poartă pe câmpiile Poloniei și Rusiei, care acum trimit neîncetat comunismul încoace, spre meleagurile noastre. Pe câmpiile alea erai încă cineva, dar acum cine ești, un nimeni care lucrează ca portar. Domnul Witkowski e fericit că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de călătorie și așteaptă doar ca acest plan să primească undă verde. Rainer simte astăzi un fel de afecțiune fraternă văzându‑și sora cum etalează un zel rar întâlnit în fața figurii luminoase a Sophiei, ca un animal care‑și etalează prada. Pentru o fracțiune de secundă simte că el și Anna formează un zid de nepătruns pentru Sophie. Dar îi trece imediat. Sophie lovește mereu cu vârful piciorului în povârnișul acoperit cu viță de vie - deh, își permite să nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Însă era diferită. Ea ar fi putut deveni un catalizator pentru ei doi. Keiko Kataoka Începu să o urmărească cu mare grijă pe Noriko, În timp ce-și bea ginul tonic. Nu avea nici un sens să se arunce asupra acestei prăzi prețioase. Trebuia mai degrabă să aibă răbdare, așa cum lupul pândește pe ascuns o turmă de oi păscând liniștită pe pășune, pentru a se repezi asupra ei În ultima clipă. Indiciile nu se lăsau descoperite așa ușor, desigur. — Mă scuzați, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În cele mai inimaginabile poziții, existența unui vagin din care se revărsau valuri de lichide, dorința de a-și simți penisul Îngropându-se undeva adânc. Atunci ajungeau să-și dorească cu disperare ceva care le lipsise dintotdeauna. — Vânătorul Își urmărește prada cu multă grijă. E atent din ce parte bate vântul pentru ca animalul să nu-i simtă mirosul, se târăște pe coate printre ierburi și arbuști, atent să nu facă nici cel mai mic zgomot, nu-i așa? Noriko Își răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acaparând-o cu totul. Indiferent de tipul de droguri, fie că erau stimulente sau calmante, LSD, ecstasy, heroină, cocaină sau marijuana, corpul resimțea o nevoie acută de a-și satisface excitația. Dacă nu conștientizezi acest lucru, e posibil să cazi pradă delirului cauzat de acea nevoie de autosatisfacere. — Spuneți, domnișoară Noriko, Înțelegeți? Keiko Kataoka o chestiona dinadins cu o voce blândă, deși era evident că Noriko nu avea cum să priceapă despre ce vorbea. Încerca să o facă să cadă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mult: nu acele imagini de arhivă, care prezentau scene de război, ci oroarea războiului, În totalitatea ei, pe care acele imagini mă obligau să mi-o imaginez. — Oroarea În totalitatea ei? Ce vrei să spui? — Faptul de a te lăsa pradă disperării, renunțarea la tot, supunerea tăcută, asta vreau să spun. Pentru mine e ceva de nesuportat, acea ardoare morbidă care survine În timpul războiului, acea aprigă pornire de a-i supune pe ceilalți. Nu mai e nevoie să o spun, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
eram corecți față de Mie. Știți bine că Între o femeie și un bărbat problema nu se pune niciodată În termeni de corectitudine sau incorectitudine. Ceea ce mi se părea nedrept era faptul că bărbatul Începuse, pentru prima oară, să se lase pradă fanteziilor, pe care până atunci le detestase. — M-am Întâlnit cu ea. E o femeie așa cum mi-am imaginat-o. Locul ăsta, Nagano, e cel mai Îngrozitor din țara asta de căcat, o adevărată oroare. Oroare, În sensul că voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lor de rușine sau de mândrie, și la un moment dat renunțau la ele. Nu erau constrânse prin violență de cineva din exterior, ci o făceau din propria lor dorință. Dorința care prindea contur puțin câte puțin, căreia Îi cădeau pradă pe deplin conștiente de ceea ce li se Întâmpla. Și asta trebuia să le ajute cumva, să-și verifice propriile forțe. Conform cunoștințelor mele de cibernetică, atunci când Îl ai În față pe cel care a pus În practică, de exemplu, comunicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era sora ei mai mică. — Se spune că oamenii au preferințe, le plac anumite lucruri și detestă altele. Asta nu contează deloc. Când Îți dai seama că ești mânat doar de senzația de foame, e prea târziu, deja ai căzut pradă sentimentului de zădărnicie. Atunci când nu-ți mai e foame, când ai mâncat pe săturate ceva ce ți se părea gustos și-ți apare În fața ochilor ceva și mai bun, nu mai ești În stare de nimic. Oricum, asta e puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]