1,153 matches
-
dar, "paradoxal", ambele sînt necesare pentru dispunerea (multor) narațiuni, iar tensiunea contradictorie dintre ele constituie un motor important al forței narative sau NARATIVITĂȚII. ¶Brooks 1984; Culler 1981. logos [logos]. Subiect; materie; gînd; argument. Pentru Aristotel, imitarea unei acțiuni reale sau PRAXIS constituie un argument sau logos, oferind o bază pentru MYTHOS, ori INTRIGĂ. Distincția între logos și mythos o sugerează pe aceea dintre ISTORIE și DISCURS, sau FABULĂ și SUBIECT. ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. lună [moon]. Unul din cele șase
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
un fon, un morfem pentru un morf. ¶Doležel 1972; Dundes 1964; Pike 1967. mythos [mythos]. O INTRIGĂ, un grupaj de întîmplări. Pentru Aristotel, mythos constă din selectarea și rearanjarea posibilă a unităților ce constituie LOGOSUL (imitarea unei acțiuni reale, sau PRAXIS). Distincția între mythos și logos o sugerează pe aceea între DISCURS și ISTORIE sau SUBIECT și FABULĂ. ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. Vezi și GÎNDIRE. N narabil [narratable]. Ceea ce merită să fie povestit; ceea ce-i susceptibil de a fi povestit
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de bază în raport cu care se structurează PUNCTUL DE VEDERE. ¶Lanser 1981. pratton [pratton]. Un AGENT. Pentru Aristotel, agentul sau pratton poate fi înzestrat cu ETHOS (PERSONAJ, trăsăturile-tip care îl caracterizează) și DIANOIA (INTELECT). ¶Aristotle 1968 [1965]. Vezi și CARACTERIZARE. praxis [praxis]. O ACȚIUNE reală. Pentru Aristotel, MYTHOS (INTRIGĂ) constă în selectarea și rearanjarea posibilă a unităților care constituie LOGOSUL (imitație a praxis-ului). ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. preavizare [advance mention]. Un element narativ a cărui semnificație se clarifică numai
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
bază în raport cu care se structurează PUNCTUL DE VEDERE. ¶Lanser 1981. pratton [pratton]. Un AGENT. Pentru Aristotel, agentul sau pratton poate fi înzestrat cu ETHOS (PERSONAJ, trăsăturile-tip care îl caracterizează) și DIANOIA (INTELECT). ¶Aristotle 1968 [1965]. Vezi și CARACTERIZARE. praxis [praxis]. O ACȚIUNE reală. Pentru Aristotel, MYTHOS (INTRIGĂ) constă în selectarea și rearanjarea posibilă a unităților care constituie LOGOSUL (imitație a praxis-ului). ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. preavizare [advance mention]. Un element narativ a cărui semnificație se clarifică numai după ce
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
înzestrat cu ETHOS (PERSONAJ, trăsăturile-tip care îl caracterizează) și DIANOIA (INTELECT). ¶Aristotle 1968 [1965]. Vezi și CARACTERIZARE. praxis [praxis]. O ACȚIUNE reală. Pentru Aristotel, MYTHOS (INTRIGĂ) constă în selectarea și rearanjarea posibilă a unităților care constituie LOGOSUL (imitație a praxis-ului). ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. preavizare [advance mention]. Un element narativ a cărui semnificație se clarifică numai după ce a fost menționat prima oară; o "sămînță" narativă a cărei importanță nu este recunoscută cînd apare prima oară. Un personaj este
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
chingile controlului partinic, s-a redefinit pe vechile coordonate identitare și doctrinare ale românismului ortodoxist. În timpul regimului comunist, ca reacție defensivă la politica de ateizare promovată de noile autorități statale ostile bisericii ca instituție socială și religiei ca Weltanschauung și praxis liturgic, BOR și-a revizuit doctrina și misiunea socială în direcția compatibilizării acesteia cu ideologia oficială. Colaborarea BOR-PCR și biserică-regim (în fapt, aservirea primeia în fața autorităților statale în speranța supraviețuirii instituționale într-un mediu politic ostil) a fost fundamentată doctrinar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
adevărata cunoștere a Formelor, este înnăscută, nu poate fi dobândită prin simțuri.2 Pentru Aristotel, adevărata cunoaștere științifică este cunoașterea cauzelor pe care o numește episteme; epistema, în sens metafizic, reprezintă un corp organizat de cunoștințe raționale, formată din praktike (praxis), poietike (techne) și theoretike (theora).3 Michel Foucault 4 a definit epistema ca "viziune asupra lumii", "o structură mentală", "un ansamblu de relații care fac posibilă legătura dintre practici discursive diferite, dintr-un anumit timp istoric". Ca structură deschisă, spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gestului: italienii își mișcă mâinile mai mult decât francezii; • intensitatea gestului: gesturile italienilor sunt mai expresive și mai spectaculoase decât ale francezilor; • fluxul gestului: gesturile italienilor sunt mai sacadate, ale francezilor mai regulate 64. Sintetizând, putem constata că diferențele în praxisul gestual se manifestă atât din punct de vedere cantitativ (nordicii percep gesticulația italienilor ca fiind excesivă și ridicolă), cât și din punct de vedere calitativ (gesturile italienilor sunt recunoscute ca fiind expresive și dinamice). Plecând de la relația cuvânt-gest, Peter Andersen
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Antropologiei fizice și medicale din care se vor dezvolta disciplinele medicale. Psihopatologia așa cum vom vedea, se va situa în zona de întâlnire acestor domenii, împrumutând câte ceva de la fiecare. Din „concepțiile teoretice despre om” se va dezvolta ca o formă a praxis-ului „Îngrijirea Omului” care va avea două aspecte principale: formarea omului, a personalității acestuia (paideia - educația) și restaurarea echilibrului somatic, psihic și moral al acestuia (therapia - terapia). În prima grupă se situează morala, pedagogia și psihologia, iar în ceea cea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Marie, A., Traité international de psychologie pathologique, Vol. I-III, Alcan, Paris, 1911. Marnani, G., „Iatrogénitalité” în Evol.Psychiat., 54, 1989. Masserman, J., Principes de psychiatrie dynamique, PUF, Paris, 1956. Mayer, H., Compendium der Neurologie und Psychiatrie für Studium und Praxis, Speyer un Kaerner, Freiburg in Baden, 1934. Mayer-Gross, W., ș.a., Clinical psychiatry, J.B. Baillière, Tindal et Cassell, London, 1970. Menninger, K., Man against himself, Harcourt, Bruce and World Inc., New York, 1938. Menninger, K., The human mind, Alfred A. Knopf, New York
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acțiunii. Astfel înțeleasă, libertatea marchează trecerea de pe planul ignoranței pe planul cunoașterii (Spinoza ) și totodată, trecerea din încorsetarea unor mobiluri egoiste , în orizontul acțiunii prin care se realizează conștient necesitatea istorică universală (Hegel ). Tocmai pentru că este o ființă caracterizată prin praxis , omul poate deveni și altceva decât ceea ce-l face să fie ceea ce este. Cunoașterea rațională, integrată în conștiința umană totalizantă și participantă, devine deschizătoare de orizont axiologic în care se realizează corespondența între rezultate și scop, dintre finalitatea conștientă și
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
pedagogică. În contextul reformei educaționale din țara noastă, cunoștințele, mai exact, conținuturile instructiv-educative, nu mai sunt elementul central al activităților de proiectare didactică la macronivel. Din dorința de a asigura, atât pe planul discursului teoretic, cât și pe cel al praxisului educațional, o reală și o semnificativă deplasare de accent de pe dimensiunea informativă pe cea formativă a procesului de învățământ, actuala abordare curriculară nu mai centrează acțiunea educațională pe conținuturi, ci pe formarea de competențe educaționale complexe. În contextul educațional actual
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Geta Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1163]
-
era de a explica raportul de dominație existent în societatea capitalistă. Prezentată în această manieră, ideologia devine un sistem de idei care exprimă interesul claselor dominante, reprezentând relațiile de clasă într-o formă iluzorie. Urmarea este dată de faptul că praxisul social și politic, viața reală a oamenilor se reflectă în conștiința lor într-o manieră ideologică. Cu alte cuvinte, viața reală este falsificată de reprezentarea ideologică, imaginară, pe care oamenii o au asupra acestui proces. Rolul ideologiei este dat, ca
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
primă etapă a gândirii sale, atunci când subliniat contrastul dintre ideologie și realitate. Odată recuperată această înțelegere, un alt pas ce trebuie făcut este cel de a o reformula și de a demonstra că ideologia nu se află în opoziție cu praxisul socio-politic ci, dimpotrivă, este conectat cu acesta. Argumentul său este că distorsiunea poate opera numai din spatele unui sistem simbolic preexistent: "Dacă realitatea socială nu are deja o dimensiune socială, și, ca atare, dacă ideologia, în sensul său evaluativ, mai puțin
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
fost posibilă, în plan politic, justificarea regimurilor totalitare și autoritare, la baza cărora s-au aflat mereu principii umaniste, precum cele de libertate și egalitate socială, dar care în final au eșuat, din cauza imposibilității ca ele să fie aplicate în praxis; d) imprevizibilitatea viitorului cursul evenimentelor istorice, sociale, politice sau economice, nu este previzibil, căci nu se pot stabili legi de evoluție a societății umane, astfel încât, pe baza cunoașterii lor, să facem previziuni cu privire la viitor. Orice pretenție previzionară este nejustificată; ea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Este acesta atât cazul ideologiei fasciste, cât și al celei naziste, dar și al celei comuniste, la nivel empiric o asemenea realitate regăsindu-se la nivelul regimurilor politice pe care cele trei tipuri de ideologii totalitare le-au instaurat în praxisul politic. Concentrându-ne atenția, mai întâi, asupra fascismului, vom deosebi, în cadrul acestuia, ideologia și regimul politic autoritare, impuse de fascismul italian (sub conducerea lui Benito Mussolini), pe de o parte, precum și ideologia și regimul politic totalitar impuse de nazismul german
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
86, 2 (June), pp. 301-22. Berg-Schlosser, Dirk, Herbert Maier and Theo Stammen (1981) Einführung in die Politikwissenschaft 3rd edn, München: Beck. Berki, R.N. (1981) On Political Realism, London: Dent & Sons. Bernstein, Richard (1983) Beyond Objectivism and Relativism: Science, Hermeneutics, and Praxis, Philadelphia: University of Pennsylvania Press. Blaug, Marc (1975) 'Kuhn versus Lakatos, or paradigms versus research programmes in the history of economics', History of Political Economy 7, 4, pp. 399-433. Bobbio, Norberto (1981) ' La teoria dello stato e del potere', in
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
este într-adevăr localizat cel mai bine în cotidian, care "nu este doar suma faptelor și a gesturilor cotidiene, dimensiunea banalității și a repetiției, ci un sistem de interpretare"375. Acest sistem de interpretare oferă cadrele necesare pentru disocierea unui praxis și organizarea lui într-un cadru privat, iar fenomenologia subiectului în societatea de consum, prezentată de filosoful francez, vrea să arate modalitățile în care saturarea cu obiecte și produse de consum a condus către o modificare importantă a vieții cotidiene
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sa principală ar fi aceea a "poetizării" și nu a raționalizării, cultura "poetizată" pe care ar promova-o Rorty, discursul său estetizant și relevarea "funcției limbajului de dezvăluire a lumii" opunându-se propriei sale concepții de rezolvare a problemelor în interiorul "praxisului intramundan". Rorty consideră că "diferența dintre încercarea lui Habermas de a reconstrui o formă de raționalism și recomandarea mea că ar trebui poetizată cultura nu este oglindită în vreun dezacord politic. Noi nu suntem în dezacord în privința valorii instituțiilor democratice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
idee și la o practică a dreptății care să nu fie legate de cele ale consensului" (Condiția postmodernă, p. 97). Pentru Rorty, teoriile au nevoie de "autocertificare", de "auto-întemeiere" și tocmai de aceea intervine în această problemă "acțiunea socială" ("social praxis"), situație care îl determină pe Rorty să îl reabiliteze pe Bacon în pofida lui Descartes: "Păstrarea ideii platonice potrivit căreia facultatea umană specifică este mai degrabă aceea de a mânui "idei clare și distincte", decât de a face fapte de inginerie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
le amelioreze. În caleidoscopul cerințelor sociale, respectiv al nevoilor educaționale pe care le determină (nevoi diferite de la o țară la alta), cu același termen pot fi denumite realități diferite, tot așa cum denumiri diferite pot disimula analogii de concepție și de praxis. Astfel, în limba franceză, este folosită sintagma education des adultes, alteori formation des adultes (pentru a accentua caracterul formativ, pragmatic al educației adulților, mai ales cu referire la formarea profesională; similar însă cu termenul german Erwachsenenbildung sau cu cel englez
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Instituții și organizații românești de educație a adulților 2.3. Politica educațională în domeniul educației adulților în România 2.4. Finanțarea educației adulților în România Odată cu progresele sesizate în dezvoltarea educației adulților, ca expresie a acumulărilor și îmbunătățirilor interne (de praxis), dar și ca expresie a importanței în creștere de care se bucură din partea politicienilor și a decidenților educaționali (așa cum s-a putut desprinde în primul capitol), sistemul educațional pentru adulți, cel românesc inclusiv, la care ne vom referi pe larg
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
1. Repere istorice în evoluția și dezvoltarea educației adulților din România" Simona Sava Similar cu evoluția educației pentru adulți, în alte țări europene, de-a lungul timpului, chiar dacă poate nu la anvergura, calitatea și intensitatea dezvoltărilor teoretice, instituționale și de praxis din țările cu tradiție mai avansată decât la noi, România a cunoscut experiențe și preocupări semnificative în domeniul educației adulților, ce trebuie cunoscute și apreciate pentru valoarea lor. Analizând evoluția istorică a educației adulților din țara noastră, se poate constata
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
aderarea României la Uniunea Europeană. În încercarea de a îndeplini aquis-urile comunitare, cadrul legislativ devine mai cuprinzător și mai articulat, preocupările decidenților educaționali sunt mai sistematice, fondurile alocate sunt mai numeroase (chiar dacă departe, deocamdată, de a acoperi nevoile), iar dezvoltările de praxis sunt cu mult îmbunătățite (și ca urmare a experienței acumulate, dar și a unui acces mai mare la informație, odată cu utilizarea tot mai largă a internetului). Sunt efecte marcante, cu impact istoric, am îndrăzni să afirmăm, asupra evoluției educației adulților
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
învățarea, încurajând o mai mare implicare a cursantului și asumarea inițiativei și responsabilității sale. Cadrul didactic facilitator are o abordare mai flexibilă, centrată pe cursant și pe experiențele lui, căutând să îi stimuleze: participarea voluntară, colaborarea, respectul față de ceilalți, acțiunea (praxisul), un spirit de reflecție critică, autodeterminarea. Facilitarea presupune mai ales stabilirea unei relații dialogice, în care cunoașterea este co-creată prin comunicare deschisă și cooperare, profesorul doar sprijinind desprinderea înțelesurilor și semnificațiilor. De multe ori, facilitatorii acompaniază mai degrabă aspectul social
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]