2,626 matches
-
întrece pe sine cu sine. Dincolo de singurătate, în întunericul aproape iluminat, șlefuiește cuvinte, dincolo de limita răbdării, într-o veselă nostalgie, precum filozoful Baruch Spinoza, lentilele. Dincolo de ființa beznei se află izvorul îndoielii. Cui să-i pese ? Îngerii îi stau în preajmă și flutură. În aceste cuviincioase « lecții de probă » - dintr-o « copilărie trădată » - stau martore rămășițelor de amintiri - zeificate icoane pe scoarță. Singura temere a poetului este « să nu-mi aprind / cuvintele/ adunate în cărți / câteva glugi de coceni din oborul
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
-l păzesc Au scris despre el prietenii și sufăr. Închid cartea noaptea și mă-ngrozesc Când îmi crește pe umăr un nufăr. Voi îmbrățișa o fantomă albă și clară, O umbră în forma visată de mine, Mulțumire că ține în preajmă o vară S-o pot recunoaște când vine. Accept anotimpul ca un dat de sus, Justificare comodă în ziua cu păcate. Urc obosit spre-o golgotă-n apus Unde de rușine dispar crucile așteptate. Așteptând poetul Poetul nu mai vine singur
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE-ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346480_a_347809]
-
la fotbal, dar hocheiul a fost iubire la prima vedere, iar astăzi, dincolo de unele probleme de sănătate și vârsta pe care o am, mă încăpățânez să mai joc, deoarece cred că mai sunt util echipei. Copiii care aveau stadionul în preajmă se îndreptau către fotbal. Mai târziu am constatat că un hocheist este de cele mai multe ori și un bun fotbalist, așa că cei mai mulți dintre noi ar fi putut ajunge cu success și mari fotbaliști. Eu vara făceam fotbal, era perioada fără gheață
“REGRET CĂ ACUM GALAŢIUL NU MAI ARE ECHIPA DE ALTĂDATĂ” de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346503_a_347832]
-
îndepărtat tot lăstărișul, ferigile, am curățat stânca de resturile de pământ... Nu, din partea opusă megalitul nu prea semăna a om, mai degrabă a broască țestoasă... Animal totemic, poate. Curios era însă faptul că înfățișarea omenească, de când îi stăteam eu în preajmă, căpătase o expresie ciudată! Iar ochiul aveam impresia că mă fixează în indiferent ce loc m-aș fi aflat! Din când în când mă vizita și Damian, îmi aducea sus mâncare și corespondența, se mira de ce ordine am făcut pe-
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
nimic, nu-i nimic, revino-ți”, l-a calmat Hențea, ștergându-și așternutul patului de stropii și spuma de bere. „Beda dispăruse! Pierise, de parcă l-ar fi alungat cineva cu o ploaie de stânci și bolovani care zăceau pretutindeni în preajmă. Fugise, izbind în imenșii copaci din față și doborându-i la pământ! Mă părăsise, lăsându-mă pradă celei mai cumplite umilințe încercată de mine vreodată. Nici nu am mai urcat în mașina lui Bârza la întoarcere, am venit pe jos
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > FEMEIA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 806 din 16 martie 2013 Toate Articolele Autorului Ea singură poate fi pusă pe rană și sufletul ars se vindecă. Umbra-i din preajmă aduce liniște și mai mult de atât iubire. Iubirea-i lacrimă, după ce cade limpezește ochii. Referință Bibliografică: Femeia / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 806, Anul III, 16 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae
FEMEIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345280_a_346609]
-
engleză. Îi vâr brusc biletul sub nas în timp ce cresc mare, mare, ajung în tavan, mă revărs în tot spațiu acela îngust al vagonului ca un șuvoi de apă învolburată, măturând în frigul de afară pe cei care îmi sunt în preajmă. Cei trei se simt prinși de șuvoi, în ultimul moment, găsesc soluția de-al îmblânzi, bărbatul se retrage din ușa cușetei și zice într-o impecabilă limbă românească. - Ei, de data asta nu am avut noroc. - N-am putea negocia
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
-l sădești, Trebuie săpat în jurul lui, udat, stropit și să-l altoiești... El, primăvara, când dă-n floare, podoaba lui îți arată Să poți ca-n suflet să te bucuri, cum eu făcui odată... Un fiu, să-l am în preajmă și să mă mândresc la toți, Când în livadă voi munci, înconjurat de-ai mei nepoți. Dar, pentru a-mplini ce spun străbunii și părinții, Fă-ți casă nouă, băiete, și asta... înaintea nunții. Când soție ți-ai luat, bine
SCRISOAREA FIULUI RĂTĂCITOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345434_a_346763]
-
în care locuiau preoți și călugări veniți de pe la diferite mănăstiri din România, pentru a ajuta la construcția acelei biserici. De asemenea, era acolo un grajd mare unde erau adăpostite cele câteva vaci ale mănăstirii, de altfel se mai aflau prin preajmă și câteva magazii făcute din scânduri pline cu tot felul de materiale de construcții. Pentru mine acel loc însemna pe atunci o oază spirituală, plină de un anumit farmec. Însă datorită unor circumstanțe ale vieții, sau mai bine zis datorită
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
fusesem de cuminte, că vezi Doamne, el le știa pe toate, sub....o cracă.....din brazii care tronau în curtea bunicului. Și aceea aleasă cu mare grijă, ca să nu le știrbească din frumusețe, și bineînțeles când eu nu eram prin preajmă. Nu știu de ce, dar la mine Moșul aducea și craca, pe care o lăsa în tindă,simplu, dar frumos împodobită, și intenționat făcea zgomot ca să fie auzit, iar eu săream din pat și dădeam năvală pe ușă. Când știam a
AMINTIRI IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376854_a_378183]
-
că vă blestem cu sfânta cruce! - Ha, ha, ha! Acum este în puterea mea! Tu rămâi singură în această noapte, fiindcă ți-ai bătut joc de frățiorul meu. Dacă te temi de fantasmele nopții, strigă, și o diavoliță de prin preajmă îți va ține companie! Dar să nu vă păruiți! Pătru Valdescu își sărută soția și ieși la poartă unde-l aștepta dracul. - De data asta sper că mârțoaga ta aleargă mai repede. Nu-mi place să mă lălăi pe drum
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
era la jirlău, la vârșă, eterna vârșă proptită în mijlocul apei, care nu se ridica de acolo decât când se preconiza , prin metode simple de calcul că va crește nivelul apei. Era o plăcere pentru mine să nu fie nimeni prin preajmă ca să pot arunca și eu în apă măcar câțiva pești. Asta, bineînțeles dacă nu era și vreun țipar printre ei. În astfel de condiții, o ocoleam, nici nu mă apropiam! Treceam apoi gârla, urcam malul și o luam prin grădină
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
Timpul se prelingea pe lângă el, nesocotindu-și măsura. La început numărase apusurile. Apoi, adunase răsărit după răsărit. Diminețile fiind mai reci, iar el, odihnit, îi pria socotitul. Până la urmă totul alunecă în nebăgare de seamă, înecat în cenușiul nesănătos din preajmă... Oricum, retina-i slăbită percuta arareori un soare alb-argintiu, ușor de asemuit cu luna... Nici urechile nu-l mai slujeau ca odinioară. Chiar de se voiau avide capcane de sonuri vestitoare, îi ofereau din afară, în răstimpuri, doar câte un
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
ochii încolo și-ncoace, descoperind te-miri-ce, fie vreo piatră curios erodată, fie vreo crevasă, fie urma unui ciot de mult despărțit de trunchi, ceva acolo... Și era destul ca senzația de moment nou pe firul timpului să reapară, chiar de preajma tolera aceeași notă covârșitoare a repetabilului. Adulmeca... privea... și se dumirea că e tot mai aproape de țintă, în ciuda senzației aceleia stranii a nemișcării date de ternul peisaj. Pentru că dorea să fie încredințat de adevăr, verifica: deschidea rucsacul trențuit, răscolea printre
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
face asta negândindu-ne la ceilalți, poate, poate... Doktor Zeit îi stopă elanul explicativ cu mâna dreaptă, semnalizând ceva între Adevărat! și Suficient! Nu-mi lua apa de la moară! Uimită de atitudinea conferențiarului, persoana reacționă decent, tăcând și privind în preajmă. Nu găsi la nimeni dintre cei țintiți de scurta-i căutătură nici o reacție. Se-așeză convinsă că neparticiparea are la bază dezinteresul pentru discuție. Și-atunci de ce... Ca și când ar fi lansat în spațiu întrebarea, auzi din spate șoapte care pretindeau
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
cu piciorul spre ușița batantă, sperând ca cineva de dincolo să desăvârșească gestul lui de a evacua resturile. Și-atât. Dormea timp îndelungat, iar când se trezea, lipsit de chef și energie, n-apuca să vadă ce se-ntâmplă în preajmă. Nu-l mai preocupau cărți ori muzică, nu mai găsea nici o plăcere în a lega două gânduri cu sens. Dacă la început își făcuse un fel de trecere în revistă a vieții, stabilind o graniță între ieri și azi, cu
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
babă fără nici un dinte-n gură Ce fusese leat cu Preda,vecina de bătătura. Mai întâi reface-ti casă,cum era pe vremea mea, Și abia pe urma maica,om trăi si-om mai vedea. Mă aflam și eu prin preajmă,dar am preferat să tac, Am plecat și încă este mare dilemă în sat. A.Papuc Referință Bibliografica: DILEMĂ / Adriana Papuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1479, Anul V, 18 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adriana Papuc
DILEMA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377880_a_379209]
-
cheamă marea// Nu vrei să mergem amândoi?!// Chiar de-o fi toamnă, iarnă-n toi// Să-i simt suflarea.” Am iubit și iubesc oamenii, fără niciun fel de discriminare. Chiar și din versul citat, reiese că vreau pe cineva în preajmă. Par un incorijibil, dar asta întră în stilul shakespearian speculat de Mihai Rădulescu în a sa lucrare Shakespeare, un psiholog modern, acceptată pentru doctorat de Marea noastră Bușulenga și respinsă de comisia politică. Ce căuta la doctorat un deținut politic
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
tocmai de aceea, nu am rămas nici măcar o clipă, singură. În special unul dintre invitați, prieten apropiat al Nonei, cum aveam să aflu mai târziu de la ea, nu s-a mai despărțit de mine. Crezând probabil, că fiindu-mi în preajmă, aveam să renunț la aerul meu nenorocit și preocupat, acesta mă invita cu insistență să dansez, îmi adresa cu stângăcie, întrebări la care, din complezență, mă simțeam obligată să răspund corect, îmi istorisea cu de-amănuntul, exagerând în mod voit
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
pe care acesta o transcria din caietul de planuri, cu rezolvare cu tot! -Așa-i! întăriseră la unison cei ce auziseră ghimpoasa remarcă. -Ce-ce-a zis? Ce-a... sărise cercetător Diplomatul, care tocmai dădea explicații privitoare la prenumele său Idu cuiva din preajmă, dar neterminându-le. -Și la C, Piticuța noastră făcea la fel, murmură cu regret nedisimulat Miramoț. Ca profesoară, ar fi vrut să nu se fi găsit hibe dascălilor de la Cantemir, dar... -Dacă v-amintiți, iar eu știu că da, interveni
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
DRUMUL APELOR, 23 ( ROMAN ) Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Catargul acela care țâșnește din mijlocul vasului, de care fusese atârnat Zimmer, mă obsedează și în vis. Nu pot trece prin preajmă fără să nu mă opresc o clipă și să mă întreb cum a fost posibil. Pavilionul sub care navighează „Princess” este la aproape cincizeci de metri înălțime, fiind legat de-o sfoară cu scripete, cu care, probabil, a fost arborat
DRUMUL APELOR, 23 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376321_a_377650]
-
între noi Și totuși încă Dragoste-i destulă! Nu mai avem răbdare s-ascultăm Nici muzică, ori să citim o carte Și gândurile ni le-amanetăm În schimbul altor amăgiri deșarte. Dacă vorbesc de Patrie nu-i bine, Se-aud în preajmă urlete de lupi Și roiurile mele de albine Mi le alungă trântorii din stupi... Ne batem singuri cuie reci în soartă, Nici frații gemeni nu mai sunt la fel, De cele sfinte dacă scriu mă ceartă Cel ce nu crede
URA DINTRE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376418_a_377747]
-
snopilor cu trudă legați peste zi... când, ce să vezi?! În țipăt sfâșiat de păsări, o pălălaie se aprinsese în capătul lotului. I se opri inima și un junghi îl curbă de șale! Copăcelul lui era în flăcări. Iar în preajmă îi bănui pe gealații de la prânz. Alergă înnebunit spre prietenul său, dar era prea târziu. Ca din pământ, răsăriseră o mulțime de oameni cu torțe și furci. În fruntea lor, își juca alde Bogatu’ calul în spume. Parcă era un
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
apropierea bradului de Crăciun, cum să facă zăpada din vată și asternutul animalelor din iesle din fân uscat. Bunicul Gheorghe era cunoscut în sat și pentru priceperea lui în sculptura lemnului care era hobbiul său și tot stându-i prin preajmă, băiețelul era atras de lucrul bătrânului și devenise pentru el un joc preferat. Violeta era topită de admirație pentru iesle și puțin geloasă, se oferise să participe și ea la creație cu figurine din plastilină și cu picturile sale. După
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
nisip ca pe o amintire. Nisip, pe care alte și alte valuri care soseau în urma sa, îl reîntorceau țărmului, înzecit. Pentru puțin timp, copiii au privit nemișcați, parcă ascultând neauzitele cuvinte pe care marea și vântul jucăuș ce trecea prin preajmă le șopteau și înțelegerea acestora, trecând de bariera auzului, le înflorea pe chipuri, bucuria. Undeva, la capătul digului, acea siluetă pe care o văzuseră de atâtea ori de sus, tocmai își făcea rondul și acum se întorcea către mal. Dintr-
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]