2,576 matches
-
În linii mari, predicțiile modelului liberal cu privire la strategiile Chinei după Războiul Rece pot fi convingătoare. Aceasta nu înseamnă că China și-a conturat un set în general liberal, de preferințe strategice. În schimb, comportamentul Chinei în politica externă trece dincolo de predicțiile neorealiste și instituționaliste datorită influenței puternice a preferințelor sale strategice asupra comportamentului în plan extern. Comportamentul diplomatic realist al Chinei apare din cauza particularității elitei conducătoare: ea depinde profund de beneficiile interdependenței și, concomitent, se teme de consecințele acesteia. Conceptul de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
asumpții larg răspândite. Perioada tranziției după Războiul Rece prezintă un context istoric pentru testarea și rafinarea teoriilor concurente ale relațiilor internaționale. Precondițiile sunt prezente pentru fiecare dintre cele trei perspective dominante asupra sistemului internațional, astfel încât alcătuiesc un set distinct de predicții privind ordinea internațională emergentă. Potrivit realismului structural sau neorealismului, sfârșitul Războiului Rece a dus la o schimbare majoră a balanței globale de putere. Potrivit instituționalismului, tiparele interdependenței economice și instituționale variază foarte mult între regiuni strategice importante. Potrivit liberalismului, un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prăbușirea sistemului sovietic trebuie să fie privită ca un eveniment cu cauze la nivelul unităților, dar care generează consecințe structurale. Keohane afirmă, în mod similar, că o evoluție de dimensiunile colapsului sovietic depășește pur și simplu sfera teoriei sistemice în ceea ce privește predicțiile sau explicațiile, și aseamănă acest eveniment cu impactul căderii unui meteorit pentru studiul paleontologiei. Însă ironia acestor judecăți ar trebui să reiasă clar din logica argumentelor sistemice. Teoria sistematică ar trebui să fie cea care să identifice tocmai "cele câteva
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu consecința că exclude arii importante de cercetare. De exemplu, realiștii arată că în Asia de Est există candidați la statutul de putere majoră, dar tiparele interdependenței economice și instituționale rămân subdezvoltate. În lipsa precondițiilor pentru schimbări pașnice, identificate de instituționaliști, predicțiile realiste despre instabilitatea în creștere din această regiune după Războiul Rece rămân necontestate. Keohane recunoaște că sfârșitul Războiului Rece a adăugat o dialectică între teorie și practică la dialectica dintre școlile concurente (Keohane, 1993, p. 297). Cu toate acestea, programul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
structuri culturale variate. Astfel, nu există o cale apriorică unică pentru generarea unei mase critice de state liberale. Date fiind dificultățile de cuantificare exactă a preaplinului, o abordare mai atentă ar consta în presupunerea existenței unei mase critice și testarea predicțiilor comportamentale implicate de această prezumție în raport cu datele empirice. Într-adevăr, una dintre trăsăturile distincte și frecvent comentate ale ordinii post-Război Rece este înlocuirea polarității cu o formațiune nucleu-periferie, ca trăsătură structurală dominantă. În multe părți ale lumii, cum ar fi
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
întreg să depășească punctul critic. După acest precedent, devine rațională cercetarea ipotezei potrivit căreia colapsul sovietic reprezintă, într-adevăr, una dintre căile către schimbarea structurală în sistemul internațional. Bineînțeles că această ipoteză este deschisă falsificării. Ea se confirmă numai dacă predicția potrivit căreia pacea democratică a început să genereze efecte de socializare poate fi susținută cu dovezi extrase din tendințele empirice din relațiile internaționale după Războiul Rece. În lucrarea Social Theory of International Politics, Wendt afirmă că este posibil ca sistemul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a studiului de față abordează în mod direct întrebările empirice ale lui Wendt printr-un studiu sistematic al strategiilor unor state importante, între 1989 și 1999. Demararea unui astfel de demers ridică, în mod inevitabil, întrebări metodologice privitoare la măsurarea predicțiilor teoretice oferite de liberalism. Dacă pacea democratică înlocuiește balanța de putere ca traiectorie dominantă a socializării în sistemul internațional, atunci există nevoia de a identifica un set de criterii capabile să localizeze această tendință empirică. Prin urmare, se propune ca
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
presiuni sistemice care le încurajează să adopte schimbarea culturală. Astfel, examinarea atentă a viabilității pe termen lung a ajustărilor de politică externă ale unor state importante în perioada tranziției de la Războiul Rece ar trebui să ofere un indicator pentru evaluarea predicțiilor modelului liberal. În următoarele două secțiuni ale concluziilor vom rezuma descoperirile empirice ale celor trei cazuri examinate în studiul de față, în termenii celor doi indicatori comportamentali precizați. Tipare generale ale activității instituționalizate Războiul Rece s-a încheiat de peste un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
rezuma descoperirile empirice ale celor trei cazuri examinate în studiul de față, în termenii celor doi indicatori comportamentali precizați. Tipare generale ale activității instituționalizate Războiul Rece s-a încheiat de peste un deceniu, oferind un interval de timp extins pentru testarea predicțiilor teoriilor generale ale sistemului internațional. Dacă mediul în care principalele puteri interacționează cu altele le afectează cu adevărat comportamentul, atunci tendințele generate de acest fapt ar trebui să poată fi identificate. Într-adevăr, fiecare dintre cele trei cadre teoretice evaluate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
poată fi identificate. Într-adevăr, fiecare dintre cele trei cadre teoretice evaluate este util pentru explicarea dinamicii relațiilor dintre marile puteri din timpul perioadei examinate. Totuși, și tiparele generale ale activității instituționalizate dintre state importante prezintă dileme semnificative atât pentru predicțiile neorealiste, cât și pentru cele instituționaliste. Cele ce reprezintă anomalii pentru neorealism și instituționalism oferă dovezi ale tipului de schimbare calitativă în structura relațiilor dintre marilor puteri, prevăzut de teoria liberală. În tabelul 6.1 sunt rezumate concluziile lucrării de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la principalele regimuri economice și de securitate. China Implicarea Chinei pe baza egalității în creștere între statutul ei și cel al SUA și al Japoniei. Totuși, tiparul general al activității instituționalizate care a apărut nu se potrivește în totalitate cu predicțiile neorealiste și instituționaliste. În această dezbatere, neorealiștii au prezis discontinuitatea unor cadre multilaterale esențiale, și interpretează semnele discontinuității ca favorizând apariția unei structuri internaționale multipolare conflictuale. Instituționaliștii au răspuns la afirmațiile neorealiste anticipând continuitatea structurii postbelice a aranjamentelor multilaterale dintre
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
apariția unei structuri internaționale multipolare conflictuale. Instituționaliștii au răspuns la afirmațiile neorealiste anticipând continuitatea structurii postbelice a aranjamentelor multilaterale dintre principalele puteri. Vor apărea schimbări, dar acestea vor avea un caracter gradual. Asia de Est este un caz dificil pentru predicțiile instituționaliste, în lipsa unor tipare bine dezvoltate ale interdependenței economice și instituționale. Totuși, urmând evaluarea făcută de Nye asupra considerațiilor privitoare la securitatea în regiune, instituționaliștii au afirmat că, dacă SUA acționează ca un hegemon blând, atunci acest lucru poate reprezenta
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statele de rangul doi din aceste regiuni sunt presate să-și aducă la zi contribuțiile la securitatea multilaterală și instituțiile economice, și, de asemenea, își exercită propria influență în termeni mai autonomi decât în trecut. Aceste discontinuități reprezintă anomalii pentru predicțiile instituționaliste privind continuitatea în structura acordurilor multilaterale postbelice, după Războiul Rece. Totuși, ele nu se potrivesc nici cu ipotezele neorealiste. În timp ce în ordinea internațională emergentă sunt prezente elemente ale competiției poziționale dintre marile puteri, de fapt, tendința dominantă pare să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
schimbare paralelă în domeniul economic, datorită dependențelor încurajate de hegemonia militară a Americii. Astfel, calitatea sau tipul instituționalizării din sistemul internațional este tot mai simetric. Împreună, aceste două tendințe evidențiază faptul că anomaliile pentru neorealism și instituționalism sunt compatibile cu predicțiile teoriei liberale. Mecanismele cauzale din spatele acestui tipar sunt vaste și variază pe o axă între nucleu și periferie. Există o serie puternică de stimulente materiale pentru ca principalele state să își stabilească relațiile cu alte mari puteri pe un fundament pașnic
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
crescut șansele schimbării pașnice la scară globală și funcționează în favoarea unei structuri mai egale a drepturilor și responsabilităților în cadrul ordinii internaționale emergente. Tendința generală observată este asociată cu un amestec complex între continuitate și schimbare, care prezintă anomalii majore pentru predicțiile teoriei neorealiste și teoriei instituționaliste. Prin contrast, acest amestec este compatibil cu marjele de comportament asociate cu modelul liberal. Ajustări ale politicii externe În primii zece ani ai perioadei post-Război Rece, Germania, Japonia și China au urmărit strategii ce reflectă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sub aspect economic cu state asiatice care au structuri industriale complementare (mai ales China), în timp ce balansează împotriva statelor industrializate avansate. Astfel, la fel ca în cazul Germaniei, preferințele distincte exprimate de Japonia pe parcursul anilor 1990 nu sunt compatibile nici cu predicțiile neorealiste, și nici cu cele instituționaliste. În schimb, ele reflectă puternic influența coalițiilor economice și politice interne formate după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Potrivit lui Johnston, preferințele Chinei după 1989 pot fi caracterizate drept realiste identitare. Realismul identității
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în sistemul internațional. Preferințele lor strategice distincte ies din limitele prevăzute de neorealism și de instituționalism. Aceasta se datorează influenței identităților sociale interne în combinație cu influența intereselor economice și a instituțiilor politice asupra politicii externe. Această descoperire se potrivește predicțiilor oferite de un model liberal al sistemului internațional. După cum s-a subliniat, o explicație liberală a socializării anticipează o perioadă de ajustare decalată, în timpul căreia statele dobândesc o marjă mare de acțiune independentă. Aceasta le reflectă capacitatea crescută de a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interdependenței. Astfel, deși presiunile pentru schimbare au existat înainte de sfârșitul Războiului Rece în fiecare dintre cazurile examinate, perioada 1989-1991 le-a cristalizat crizele de tranziție a identității. Bineînțeles că discontinuitățile cauzate de aceste presiuni ar putea fi interpretate ca reflectând predicțiile neorealiste. Din această perspectivă, presiunile reflectă tendințe latente către o ordine multipolară mai conflictuală, în care statele de rangul doi adoptă o orientare mai asertivă decât s-a întâmplat în perioada analizată. Totuși, în fiecare dintre cele trei cazuri pare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
evoluțiile recente reflectă o revenire la instabilitatea internațională și la balansarea marilor puteri, care au fost anticipate de multă vreme de neorealiști. Așadar, vom examina măsura în care aparenta disoluție a alinierii la marile puteri poate fi înțeleasă ca reflectând predicțiile neorealiste despre ordinea emergentă post-Război Rece. Imediat după 11 septembrie 2001 comentatorii s-au grăbit să afirme că era vorba de primul atac direct, la scară mare asupra teritoriului Statelor Unite după bombardamentele japoneze de la Pearl Harbor din 1941. Fie și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Războiului Rece, în sensul că numai cauzele atacurilor teroriste sunt în linii mari compatibile cu descrierile convenționale ale sistemului internațional. Mai mult, la o analiză mai atentă, 11 septembrie 2001 nu reprezintă în nici un caz o situație de eșec al predicțiilor, precum în cazul colapsului sovietic. Chiar dacă evenimentele de la 11 septembrie au fost dramatice, întrebarea reală pe care au generat-o este cum și de ce atât de mulți analiști nu au reușit să aplice unul dintre principiile fundamentale ale istoriei în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un atac terorist de tipul celui de la 11 septembrie era posibil asupra teritoriului SUA. Prin contrast, sfârșitul Războiului Rece a fost într-adevăr neanticipat. Chiar și cea mai atentă cercetare a literaturii disponibile înainte de sfârșitul anilor 1980 nu dezvăluie nicio predicție cu privire la dispariția iminentă a imperiului sovietic. Astfel, în timp ce este un truism să afirmăm că atât 11 septembrie, cât și sfârșitul Războiului Rece au însemnat eșecuri majore ale majorității analiștilor și comentatorilor, din punct de vedere predictiv, chestiunea mai profundă și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Kagan avea ca țintă mai curând un public alcătuit din mediile în care se iau decizii politice, și nu un public din lumea academică. Totuși, chiar și cititorii cu cunoștințe teoretice superficiale vor recunoaște imediat că analiza lui Kagan corespunde predicțiilor neorealiste. Asemenea neorealiștilor, Kagan recunoaște faptul că unipolaritatea generează conflicte structurale de interese între SUA și alte state importante. Astfel, în prezent circulă o evaluare neorealistă a naturii ordinii emergente post-Război Rece, ca o consecință a principalelor evoluții apărute în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
William Wohlforth, cu privire la stabilitatea unei lumi unipolare, și, într-adevăr, această perspectivă se întâlnește tot mai des (Wohlforth, 1999). Totuși, în timp ce această poziție teoretică circulă tot mai mult după ultimele evoluții, este important să recunoaștem, măcar, că ea prezintă o predicție empirică extrem de curajoasă. Din punct de vedere istoric, nici un hegemon nu s-a dovedit vreodată capabil să își mențină la nesfârșit poziția dominantă în sistemul internațional. Mai mult, este o ironie că argumentul lui Wohlforth despre unipolaritate a devenit tot
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nu pe părerea bună a celorlalți despre puterea americană. Dacă această strategie are succes, atunci probabil că poziția teoretică adoptată de Wohlforth se va dovedi solidă. În mod alternativ, se poate ca neorealiștii să fi avut dreptate când au făcut predicții pesimiste referitoare la viitorul sistemului internațional, la începutul perioadei ce a urmat euforiei de după căderea Zidului Berlinului. Dată fiind natura totalmente conflictuală a istoriei internaționale și tendința demonstrată a sistemului westfalic modern de a se prăbuși într-o multipolaritate instabilă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
devină mai robustă și mai matură, ca urmare a acestui proces de schimbare. Nimeni nu poate fi sigur ce anume se va întâmpla în viitor. Ca oameni de știință, specialiștii în relații internaționale au responsabilitatea de a aplica modelele și predicțiile lor teoretice în cazul tiparelor ce apar în prezent. De asemenea, ei trebuie să rămână deschiși la modul în care dovezile se potrivesc cadrelor lor teoretice. Cercetătorii vor fi capabili cu adevărat să profite de oportunitățile majore oferite de provocările
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]