1,946 matches
-
delir...” (p. 25) „Definitoriu” pentru „acea” generație pare a fi conceptul de „experiment”, de căutare a unei „noi morale”, numită de Mircea Eliade drept: „huliganism” (p. 27), la care se adaugă fascinația crescândă pentru „idolul” lor, Nae Ionescu, profesorul care „predica libertatea, autenticitatea și îndrăzneala creatoare” (p. 29) sau „impactul notabil” exercitat de un Nichifor Crainic, cel care a „preconizat” „împletirea ideii creștine cu ideea națională”. (p. 31) Vizibil pentru generația ’30 - apreciază istoricul - este refuzul, categoric, față de “modelele străine”, printr-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
italian se conturează abia după 1872, ca urmare a Congresului de la Rimini, o dată cu formarea Federației Italiene a Asociației Internaționale a Muncitorilor, de inspirație bakuninistă și anarhistă. În 1874, ea numără cca. 32.000 de afiliați. Activă pînă în 1876, ea predică acțiunea violentă și directă, dar în curînd această orientare va fi pusă în discuție printre membrii săi și, în 1880, în momentul în care dificultățile economice ale Italiei se înmulțesc, Federația "explodează". Anarhiștii și socialiștii se separă unii de alții
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și oamenii să ia mai puțin nutriment În acest timp; este deci foarte bine de a așeza posturile În iarnă, În realitate Însă, adesea se face Împotrivă, Întrebuințăm odihna de iarnă pentru Întocmirea de mese mari și școala medicală ne predică chiar că frigul iernii reclamă un consum mai mare de nutriment, o eroare, ce are consecințe foarte triste. O privire asupra animalelor, cari trăiesc În libertate, ar trebui de fapt să deschidă ochii oricui. Pădurarii știu foarte exact că animalele
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
personale -, actul de pocăință ar trebui să asume, ideal, o dimensiune vizibilă, in forma Crucis. Numai prefațându-și discursul public cu un asemenea gest de smerenie colectivă și individuală Biserica va putea avea un adevărat ascendent față de liderii societății românești, predicând prin pacea lăuntrică atât perfecțiunea morală, cât și împăcarea cu semenii. Epistola unui păstortc "Epistola unui păstor" Tuturor celor pe care i-am trădat, smintit, dezamăgit: le cer iertare. Mă lepăd abia acum, la sfârșitul vieții, de vechile legături cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
supt vremi”, am crezut și eu în veșnicia comunismului. Nu i-am demascat minciuna în miezul său putred și bolnav. Nu i-am condamnat erezia și nici inumana plăsmuire a „omului nou”. Ca ales al Domnului, n-am știut să predic prin vorbe și fapte speranța și curajul. În felul acesta, am semănat îndoiala față de credință. Deși creștinii venerabili făcuseră temniță grea pentru împotrivire față de bolșevism - din Banat până în Ucraina și din landul branderburgic până în Vorkuta sau Kamciatka -, tinerețele mele s-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
desigur, nu pot fi aici detaliate în chip satisfăcător? Istorici importanți ai teologiei, spiritualității și artei occidentale sugerează importanța acestor schimbări de paradigmă. Scolastica a modificat paradigma ontologică, epistemologică și sociologică a cunoașterii: Dumnezeu devine ființarea supremă despre care se predică atributele perfecțiunii; cunoscătorul prin excelență este filozoful exersat în arta dialecticii; mediul cunoașterii eminente încetează să mai fie templul sau mănăstirea și devine, prin excelență, universitatea. Imaginea structurilor adânci ale lumii se modifică, subiectul epistemic se transformă (din ascet în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îngerul este un dublu agent hermeneutic: mijlocește atât „întruparea” revelației în textele prorocilor și ale apostolilor, cât și interpretarea acesteia în mâinile teologilor inspirați. Slujitor al lucrării Pedagogului, îngerul este și un logoped nevăzut, venit în ajutorul celor chemați să predice Cuvântul divin. Angelus Silesius nu este, așadar, departe de această înțelegere. Teologia sa are inflexiuni apofatice atunci când caută să dezlege taina prin „multe și neobișnuite paradoxuri”: Dumnezeu este necuprins (Gott ergreifft man nicht, s. 25, s. 43), dar se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Didim cel Orb). Nu există nici un impediment canonic pentru angajarea laicilor cu pregătire teologică și viață duhovnicească (în rândurile cărora Sf. Dionisie Areopagitul îi număra și pe călugări) în munca de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu. De ce oare să fie predica sau cateheza rezervate doar membrilor clerului? Pe scurt, separația între Scriptură, Biserică și tradiție - deplânsă de numeroși teologi contemporani - nu poate începe fără reinserția lecționarului (ale cărui origini se ascund undeva în secolul al IV-lea) în corpul Scripturii. La
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întregului secol VII. Sînt înălțate numeroase abații, care devin tot atîtea centre de salvare a culturii antice. Această convertire este o astfel de reușită încît de-acum înainte călugării anglo-saxoni, cărora li se alătură irlandezii, vor fi cei care vor predica Evanghelia pe continent. Cel mai activ dintre acești misionari de dincolo de Marea Mînecii a fost Wynifrid, canonizat sub numele de Sf. Bonifaciu care, începînd cu 715, va duce, dincolo de Rin, o operă intensă de convertire a barbarilor. Sprijinit de majordomii
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Occident în timpul secolului al XII-lea, pălește repede la nivelul principatelor din Pămîntul Sfînt. Începînd cu 1150, odată cu apariția lui Nur al-Din, se afirmă, în plus, si contra-ofensiva musulmană. Aceasta îl determină pe Sf. Bernard, pierderea comitatului de Edessa, să predice la Vézelay, apoi în Flandra și în Germania, a doua cruciadă pe care o conduc, din 1149, Împăratul Conrad III și regele Franței Ludovic VI. Rău pregătită, slăbită de trădarea bizantinilor și a divergențelor dintre baroni, ea suferă o primă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
după o grea boală, el hotărăște să ia crucea și să se îmbarce, în august 1248, la Aiques-Mortes, port depinzînd de contele de Provența, a cărui moștenitoare s-a căsătorit cu fratele regelui, Carol, conte de Atjoi A șaptea cruciadă, predicată pentru a veni în ajutorul ultimelor așezări latine amenințate de turcii horezmieni, cunoaște cîteva succese în Egipt, înainte de a fi complet distrusă de către musulmani. Făcut prizonier, apoi eliberat în contul unei foarte mari răscumpărări, Ludovic IX va petrece patru ani
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Frederic II începe să pună orașele din nordul și centrul peninsulei sub autoritatea agenților săi. Din nou excomunicat de Papă în 1239, el trebuie să țină piept revoltei orașelor toscane și mai ales Ligii Lombarde, susținută de suveranul pontif, care predică împotriva Împăratului o adevărată cruciadă. Un război aproape permanent și de o cumplită cruzime se instalează astfel în peninsulă, opunîndu-l pe Frederic și partizanii săi ghibelini cetăților guelfe și Statului pontifical pe care-1 domină parțial suveranul Hohenstaufen. În 1241, Grigore
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de altfel, ace leași dificultăți ca și omoloagele lor laice în privința dotării cu o fiscalitate permanentă. Ceea ce-i îndeamnă la a recurge la tot felul de expediente imaginate de clericii Curiei pentru a umple trezoreria Sf. Petru, expediente precum "cruciada", predicată pentru acoperirea afacerilor politice fără nici o legătură cu cele spirituale și uneori îndreptate împotriva creștinilor (Frederic II sau regele Aragonului). Bisericii în asamblul său și marii mase a fidelilor, miraculoasa îmbogățire a societății occidentale, sub efectele combinate ale marilor defrișări
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
care sînt opera mai multor concilii, mai ales al celui de la Lateran, în 1215. Apoi prin represiune, Contele de Toulouse permițînd ereziei cathare să se dezvolte pe pămînturile sale, unde un legat pontifical este asasinat în 1208, Papa Inocențiu III predică o cruciadă împotriva catharilor. Condusă de Simon de Montfort, o armată de mici seniori ai Franței de Nord invadează Languedoc-ul și-1 pradă, masacrîndu-1. Războiul durează mulți ani și nu ia sfirșit decît la intervenția regelui Franței, Ludovic al VIII
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
epic al vechilor mituri se volatilizează în parfumul și grația formei și dicțiunii poetice exterioare, în timp ce, pe de altă parte, imaginația, care se plimbă visător printre miracole, devine înțelepciune de fabulă, primind ca cea mai nobilă sarcină a ei să predice "morala și înțelepciunea vieții"" [148], [20 td]. La p. 243 din aceeași lucrare, avem părerea lui Hegel despre opera dramatică índică: "De exemplu, din lirica índică multe ne pot apărea și azi ca foarte grațioase, delicate și de o dulceață
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
al cosmosului. De aceea, are perfectă dreptate C. Formichi (Apologia del Buddhismo, ed. cit.), cînd afirma cu privire specială la budism: Nimic nu e atît de străin de doctrina lui Buddhă ca fatalismul. Hotărît, din punctul de vedere etic, este predicat în mod constant omului că a voi e a putea. Credința în sforțarea umană este nelimitată. Dacă e o putere în univers, liberă și irezistibilă, aceea e psyché umană. Buddha a murit pronunțînd aceste cuvinte: "nu încetați o clipă de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
însă texte și secvențe abundente, dar izolate, precum și folosirea unui vocabular care fac referință la păcat, mereu asociat cu iertarea și cu posibilitatea de convertire a omului. În Evanghelia după Sfântul Marcu, inițial este înfățișat Ioan Botezătorul în ambient deșertic, predicând oamenilor „un botez spre iertarea păcatelor” (Mc 1,4). Ulterior, Isus ia locul protagonistului, fiind singurul care poate spune cu adevărat: „ți se iartă păcatele” (Mc 2,4). Pentru ca să aibă parte de această iertare, omul este îndemnat în mod constant
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
divine oferite omului. Prin reconciliere, omul devine sfânt și își redobândește viziunea primară asupra lucrurilor din jur așa cum au fost ele percepute în starea de sfințenie. Acest dar al reconcilierii este primit de comunitatea Bisericii, care îl celebrează și îl predică cu sfințenie. Aceasta ia forma unui sacrament, care, în circumstanțe istorice și culturale diferite, urmând logica unui plan divin, se va actualiza în maniere diferite, dar fără a denatura valoarea darurilor sale, ci oferindu-le în mod original, prin lucrarea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
că Biserica anunță vestea mântuirii și celor care încă nu cred, pentru ca toți oamenii să se convertească și să îl cunoască pe unicul Dumnezeu prin faptul de a face penitență. De aceea în fața creștinilor, Biserica are datoria permanentă de a predica credința și penitența. Preoților le este adresată invitația de „a se arăta mereu dispuși și gata pentru a asculta mărturisirea credincioșilor” pentru ca, prin același sacrament al reconcilierii, să li se anunțe tuturor vestea cea bună. Perioada imediat următoare Conciliului s-
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mai mult atunci când omul este convins că Dumnezeu e milostiv, iar el trebuie să rămână păcătos, pentru că doar astfel va primi harul de la Dumnezeu. Se observă și altceva: o tendință de „erezie mascată” care se strecoară în conținutul de credință predicat de unii „oameni ai Bisericii”. Această predicare nu mai are formele explicite pe care le avea în Biserica primelor secole, dar se înfiripează ușor bazându-se pe ignoranță și pe toleranță superficială. Plasate sub tutela unui „drept la libertate”, astfel
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sincer cu cuvântul lui Dumnezeu. În vederea unei cercetări corecte a cugetului, este util ca penitentul să acorde timp suficient rugăciunii, reflecției și meditației Sfintei Scripturi, chiar înainte de celebrarea sacramentală, pentru ca, astfel, să își privească viața în mod constant în raport cu mesajul predicat de Cristos. 3.1.3 Mărturisirea păcatelor și acceptarea pocăinței După parcurgerea ritului introductiv și după citirea cuvântului lui Dumnezeu, penitentul se întoarce cu privirea către sine și începe să își mărturisească păcatele, fiind conștient că se află atât înaintea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în fața penitentului în ipostaza unui ucenic al lui Cristos, confesorul își menține identitatea de martor al adevărului lui Cristos. Celebrând sacramentul reconcilierii, în dialogul său cu penitentul, el nu își etalează propriul său punct de vedere față de mărturisirea acestuia, nu predică o doctrină proprie și nu este indiferent la cuvintele pe care le transmite celui care se reconciliază, ci apelează la un criteriu mai înalt în a discerne, analiza și judeca dispoziția și gravitatea păcatelor, și anume la adevărul predicat de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
nu predică o doctrină proprie și nu este indiferent la cuvintele pe care le transmite celui care se reconciliază, ci apelează la un criteriu mai înalt în a discerne, analiza și judeca dispoziția și gravitatea păcatelor, și anume la adevărul predicat de Cristos. Evaluarea mărturisirii și a dispoziției penitentului este împlinită prin apelul la învățătura divină. Penitentul tocmai de acest lucru are nevoie. Sufletul său este atras de Adevărul suprem, de Dumnezeu, care se proclamă el însuși „Calea, Adevărul și Viața
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Calea, Adevărul și Viața” (In 14,6). În acest sens, relația și procesul dialogic dintre penitent și confesor poate fi conturată de această paradigmă, în care penitentul își exprimă dorința de a afla Adevărul, iar confesorul își împlinește datoria sa predicându-L. De fapt, dacă păcatele penitentului sunt o opțiune contrară voinței divine și o acțiune împotriva acesteia, atunci ele indică o înlocuire a ceea ce este adevărat cu ceea ce este fals. Însă, prin mărturisirea lor, penitentul recunoaște această eroare, cerând ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
presupune ca preotul-confesor chiar să fie martor, adică el însuși să fi trăit experiența întâlnirii cu Cristos și a cunoașterii Adevărului. Doar cu această experiență el se poate lăsa condus de sinceritate în cuvintele pe care i le adresează penitentului, predicându-i mesajul și persoana lui Cristos. Confesorul este însă chemat la responsabilitate și la fidelitate față de adevăr. El nu are voie să se rezume la a-i transmite penitentului idei modificate, sau „adaptate”, cu privire la credință, sau la alte noțiuni de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]