1,978 matches
-
preponderent statice și se desfășoară în interiorul spațiului de învățare, când ar trebui asigurat un echilibru între activitățile statice și cele dinamice; activitatea opțională se derulează predominant în grupuri mici; în privința metodelor folosite se constată uneori: necunoașterea metodelor noi, folosirea cu predilecție a strategiilor didactice tradiționale, a verbalismului excesiv, lipsa de stimulare a copiilor în participarea directă și activă în învățare, datorită folosirii metodelor expozitive; materialele și echipamentele care însoțesc explicațiile educatoarei și procesul de învățare al copiilor variază de la insuficiente, vechi
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
scurtă vreme în termenii umani ai unei libertăți relative, nu putea duce decât la o asemenea alegere, singura compatibilă cu ordinea libertății ca ordine inefabilă. În afara cuvintelor, care reprezintă în ultimă analiză o metodă rațională de influențare, Ariel recurge cu predilecție la metode acustice. Cea mai năprasnică dintre toate este folosirea simulacrului de tunet. Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer. Apoi, cu o conotație mai mult ludică, atunci când vrea să-i dea lui Trinculo impresia că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
scurtă vreme în termenii umani ai unei libertăți relative, nu putea duce decât la o asemenea alegere, singura compatibilă cu ordinea libertății ca ordine inefabilă. În afara cuvintelor, care reprezintă în ultimă analiză o metodă rațională de influențare, Ariel recurge cu predilecție la metode acustice. Cea mai năprasnică dintre toate este folosirea simulacrului de tunet. Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer. Apoi, cu o conotație mai mult ludică, atunci când vrea să-i dea lui Trinculo impresia că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a Întreprinderilor apare a fi deosebit de importantă nevoia de capital permanent, cu o alocare mai mare de un an, deoarece acesta este destinat În cea mai mare măsură ciclului de investiții. Spre diferențiere, capitalurile pe termen scurt sunt destinate cu predilecție ciclului de exploatare și, În parte, se constituie gratuit pe termene rezonabile, determinate de nevoile Întreprinderii. Cu toate acestea, dacă necesarul de finanțat pentru formarea activelor 207 Toma M., Alexandru F., Finanțe și gestiune financiară de Întreprinderi, Ed. Economică, București
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
mistică a luminii<footnote H. Crouzel, Origen: The Life and Thought of the First Great Theologian, traducere A. Worrall (New York: Harper & Row, 1989), p. 121. Völker a observat că Sfântul Grigorie împărtășește cu Origen, și chiar cu alți alexandrieni, o predilecție pentru simbolismul luminii: „Mai există un punct în care el (Sfântul Grigorie) este de acord cu Origen și mai ales cu alexandrienii, și anume preferința sa pentru simbolistica luminii” (op. cit., p. 206). footnote>. Sfântul Grigorie mai poate fi asemănat lui
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
prin V. Pl. Pentru că este singura democrație veche în care s-a adoptat această combinație, ar putea fi denumită varianta americană. A fost de asemenea adoptată de șase democrații recente. Varianta Americii Latine: guvernare prezidențială cu sistem electoral RP. Prin predilecția puternică pentru sistemul de guvernare prezidențială, țările Americii Latine au urmat aceeași modalitate constituțională ca și Statele Unite. Dar în privința alegerii unui sistem electoral, au imitat în ultimii ani ai secolului al XX-lea variantele europene. În consecință în cele cincisprezece
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
a otomanilor a păstrat multă vreme gustul pentru unt. Există și o departajare culturală între grăsimi, bucătăria aristocratică a fiecărei țări preferând varianta mai greu accesibilă, mai scumpă. Astfel se explică faptul aparent paradoxal că în sudul Italiei, zonă cu predilecție pentru uleiul de măsline, majoritatea manuscriselor gastronomice din vremea Renașterii recomandă folosirea untului. țările române au preferat untul și, bineînțeles, untura. Bucătăria aristocratică a prezentat o atracție vădită pentru unt, deși nenumăratele zile de post au impus, în aproape două
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
printr-un canal excretor. La rândul său, travaliul glandelor este influențat de o serie de factori ca: irigația, compoziția chimică a sângelui și inervația. II.4.5.1. Sucul gastric Ca principal produs de secreție a stomacului, este elaborat cu predilecție de glandele fundice, formate din celule principale și marginale sau oxintice. Cantitatea totală secretată în 24 de ore este de 1500 ml. Primul și cel mai important constituent al sucului gastric este acidul clorhidric. Acesta se găsește în proporție de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale contemporanilor săi, cea a fiului său Louis în special, în Memorii despre viața și operele lui Jean Racine (Mémoires sur la vie et les ouvrages de Jean Racine 52), că teatrul grec a figurat totdeauna printre lecturile sale de predilecție. Această dragoste îi este transmisă, încă din adolescența la Port-Royal des Champs, unde îi are ca maeștri pe cei mai străluciți eleniști ai timpului. "Cea mai mare plăcere a sa era să meargă în străfundurile pădurilor abației cu Sofocle și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dacă focurile indignării nu-i ard inima, când Narcisse reușește să-l corupă pe Nero, este, cu siguranță, un om de nimic; nu-și va putea salva reputația decât mărturisindu-și imbecilitatea." Model oferit spectatorilor, omul virtuos este personajul de predilecție al dramei. Diderot îl aduce în scenă chiar de la prima sa piesă, Fiul nelegitim (Le Fils naturel), jucată în 1756. El zugrăvește aici nefericirile lui Dorval, acest "om rar, care a avut în aceeași zi bucuria de a-și expune
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de sfaturi." Mulți romantici, în special cu ocazia Restaurației și a Monarhiei din Iulie, s-au angajat într-o acțiune politică 81. Trăind cu descumpănire o perioadă haotică, ei își pun întrebări asupra istoriei, acordând dramei istorice un loc de predilecție, căci ea le permite, în cadrul bilanțului pe care îl fac asupra evenimentelor trecute, să reflecteze asupra situației contemporane. Astfel realizează ei dorința lui Stendhal 82, care proslăvește tragedia istorică sub influența Doamnei de Staël, care scrie, în 1814, în Despre
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
obiceiurile spectatorului de astăzi. 32 Mademoiselle Clairon (1723-1803), după ce a jucat la Paris la Comedia Italiană, după ce și-a realizat turneele în provincie, intră la Comedia-Franceză în 1743, unde se face remarcată în rolul din Fedra. Ea este actrița de predilecție a lui Voltaire, pentru care încarnează majoritatea rolurilor tragice principale, producându-se chiar uneori la teatrul său din Ferney. Când părăsește scena în 1766, se consacră formării de actori și reflectă asupra artei sale, după cum dovedește o prețioasă lucrare pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vorba de o conferință de-a lui Arrabal, rostită în 1963 la Universitatea din Sidney și publicată în revista Indice, nr. 205, 1966. 36 Mihail Scepkin, cel mai mare actor rus din secolul al XIX-lea, a fost interpretul de predilecție al lui Gogol din care a creat toate rolurile principale. El a fondat, pe scena rusă, jocul realist, tradiție de care ține Stanislavski. 37 Thomas Richards, Travailler avec Grotowski sur les actions physiques, Actes Sud, 1995, coll. Le Temps du
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
marelui dramaturg. Florin Manolescu identifica în pătrunzătorul studiu Caragiale și Caragiale, Jocuri cu mai multe strategii, astfel de trăsături în pledoaria caragialiană pentru genurile minore, în interesul pentru tipologia și gustul publicului, în amestecul de stiluri, forme și registre, în predilecția pentru parodie, oximoron, supralicitare și ironie. La rândul său, Valentin Silvestru interpretează drept elemente de caragialeologie cinci motive ale operei, deopotrivă "chei spectacologice": scrisoarea, presa, semidoctismul, personajul care nu apare.26 Într-un articol pătrunzător, Alexandru George reafirmă 27 importanța
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
panteonul marilor noștri clasici, ci pentru că a deschis mai multe filoane ce au putut fi exploatate pe rând de foarte mulți scriitori care au mers pe intuiția sa. Așa se explică de ce anumite componente ale caragialismului au fost cultivate cu predilecție în diferite perioade literare: contaminări de la nivelul expresiei artistice sunt mai frecvente la autori de la începutul secolului trecut, recurențe tipologice și tematice sunt identificabile cu deosebire în perioada interbelică, scriitorii târgovișteni și apoi poeții și prozatorii optzeciști valorifică elementele de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Alții însă adevărații creatori își duc povara cu trufașă resemnare. Ea le veghează elanul condeiului, le decantează fervorile, depunând în ele zațul nobil al melancoliei"47. În cazul acestora din urmă, se disting mai multe situații: cei care abordează cu predilecție comicul și sunt inevitabil legați de numele înaintașului, cum este cazul lui Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, Ion Băieșu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, dar și Mircea Horia Simionescu sau Costache Olăreanu, apoi o serie de scriitori pentru care o raportare la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în literatura decadenților de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru a se instaura semnificativ în suprarealism și în teatrul avangardei postbelice. Dacă în țările aflate în comunism în secolul trecut, satira era modalitatea tradițională a comicului, impusă și cultivată cu predilecție atât ca armă ideologică anticapitalistă, cât și, prin ricoșeu, ca bumerang critic al realităților glorificate, în restul lumii deriziunea care "constă mai cu seamă în a te distra pe seama lumii, în maniera ținerii ei la distanță"11, devine soluția pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
izbucnirile de "profet mânios"36 ale lui Eminescu de la Timpul, în calitate de "castrator lingvistic"37 al liberalilor radicali, al greco-bulgărimii și al evreilor, la Caragiale, care sancționează viciile nației prin "înghimpare"38, la autorul Florilor de mucegai care se folosește cu predilecție de registrul "putrefact-excremențial"39, până la "fratricidul lingvistic"40 concretizat atât în revistele extremei drepte, cât și în cele prin care comuniștii apelau la imaginarul "castrator și violator" împotriva așa-numiților "dușmani ai poporului". În afara disputelor pamfletare cu substrat politic, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întâi prin virulența pamfletară din tablete sau "bilete de papagal". Pe linia inaugurată de "Moftul român" și uzând de aproximativ aceleași dimensiuni care subliniază o comună repulsie pentru "spanacografie", Arghezi trece de la simpla "înghimpare" a viciilor nației, la folosirea cu predilecție a registrului "putrefact-excremențial"46 în efuziuni sarcastice pentru sancționarea acelorași vicii. Constatăm, de pildă, aceeași atitudine critică necruțătoare față de parazitismul și impostura literară în De vorbă cu mine însumi de I. Minulescu și aceeași repulsie față de poezia modernă și simbolistă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca procedeu retoric, ci și ca mod de contemplare a existenței, ca viziune estetică și chiar ca filosofie. Atitudinea detașată, discret semnificativă adoptată de Caragiale este, așa cum am subliniat deja, de sorginte socratică. La maieutica de tip socratic trimite și predilecția sa pentru organizarea dialogică din textele în proză, în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat prin ironie. Concludent în acest sens este textul Cronicii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu prosperă prea mult. În timpul din urmă, prețioasa legumă a luat în adevăr o extensiune colosală. Câmpul publicității avea nevoie numaidecât de plivit"154. În privința posibilităților concrete de expresie, putem spune că la Caragiale ironia apare în toate ipostazele, cu predilecție sub forma antifrazei, așa cum observa și Șerban Cioculescu 155, dar și a anticatastazei, sau în cea redată în formula de ironie a sorții, atunci când ilustrează acele cazuri extreme, în care un Destin "care seamănă a voință răutăcioasă"156 inversează ludic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noroc nici un cuvânt al autorului nu indică direct că ceea ce asigură un confort material are un suport imoral, ambiguitățile și aluziile permițând interpretări multiple și menținerea în suspensie a sensului real. Celelalte procedee ale ironiei sunt, de asemenea, folosite cu predilecție în publicistică. Cel mai frecvent este antiparastaza, care stă la baza argumentațiilor din Economii, Liga, Cronica literară. Cea din urmă este celebră pentru caricaturizarea lui "Popnedea" (N. D. Popescu), mascată de apologia și indignarea cauzată de presupusele obiecții față de talentul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în operele umoriștilor postcaragialieni. 3.13. Caragiale și umorul Este oare detronat Caragiale de Ion Creangă în privința acestui mod al comicului? Într-adevăr, aspecte ale umoristicului se întâlnesc mai rar în opera lui Caragiale, fapt explicabil, dacă avem în vedere predilecția pentru ironie, remarcată și comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele mărturii biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autori care au abordat comicul în perioadele postcaragialiene. Capitolul IV Un veac de... caragialism În funcție de criteriul cronologic, am observat pătrunderea comicului pe o arie literară vastă și diversă, prin contribuțiile scriitorilor cu vocație comică, dar și a celor afirmați cu predilecție datorită altor formule estetice. Dacă vedem însă în termenul de "postcaragialian" nu o simplă precizare temporală, ci o noțiune calitativă care ar cumula primul sens (reductibil la cel de "ulterior momentului Caragiale") cu cel de "continuator și în maniera lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
preferințelor sale artistice explicabile și prin descendența dintr-o "dinastie de oameni cu geniul râsului"14 și prin excepționalul său "simț al comicului ca instinct fundamental"15, Zarifopol aduce o contribuție crucială și în problema esenței personajului comic caragialian: "Potrivit predilecțiilor pentru vechi metode dramatice ori narative, Caragiale a dat adeseori figurilor lui mecanism de marionete, dar excepționala lui capacitate de observare le-a făcut să fie păpuși de caracter, dotate, printr-o strictă îngrijire artistică, cu o minunată putere de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]