1,676 matches
-
talentului său, adaptându-și cu măiestrie mijloacele expresive la proiecția acestei fidele redimensionări a atmosferei mediteraneene. Prin efervescența și strălucirea viziunii, piesa aduce o pată de culoare inedită imaginilor anterioare, fapt ce solicită la nivel interpretativ delimitarea de cele patru preludii ce o preced. Această strategie va sublinia, în mod adițional, unitatea de atmosferă a creațiilor premergătoare, precum și caracterul complet diferit al acestui preludiu ce produce o evidentă schimbare de dispoziție. Preludiul Les Collines d’Anacapri ne introduce în peisajul strălucitor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o pată de culoare inedită imaginilor anterioare, fapt ce solicită la nivel interpretativ delimitarea de cele patru preludii ce o preced. Această strategie va sublinia, în mod adițional, unitatea de atmosferă a creațiilor premergătoare, precum și caracterul complet diferit al acestui preludiu ce produce o evidentă schimbare de dispoziție. Preludiul Les Collines d’Anacapri ne introduce în peisajul strălucitor al ținutului Neapole, de pe ale cărui coline abrupte se poate contempla întinderea mării prin fumul îndepărtat al Vezuviului. Spiritul vesel al locurilor invocate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ce solicită la nivel interpretativ delimitarea de cele patru preludii ce o preced. Această strategie va sublinia, în mod adițional, unitatea de atmosferă a creațiilor premergătoare, precum și caracterul complet diferit al acestui preludiu ce produce o evidentă schimbare de dispoziție. Preludiul Les Collines d’Anacapri ne introduce în peisajul strălucitor al ținutului Neapole, de pe ale cărui coline abrupte se poate contempla întinderea mării prin fumul îndepărtat al Vezuviului. Spiritul vesel al locurilor invocate pare să te însoțească pretutindeni, printr-o imagine
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
apei. Iar, peste toate minunile acestui tablou feeric, auzul ne este atras de rezonanțele tamburinelor ce acompaniază cu înflăcărare celebra tarantella, cântecul tradițional al napolitanilor. Conceput într-o structură formală mai extinsă - introducere, A, B, C, introducere, A, B, coda - preludiul debutează cu alternarea celor două motive tematice ale secțiunii introductive, metaforă sonoră a unor ecouri îndepărtate ale clopotelor de sărbătoare, care par să anunțe viitoarea tarantella, prin frânturile ce răzbat odată cu apropierea alaiului de dansatori. Expresia rezonantă a sunetelor de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
unui motiv pentatonic-anhemitonic, proiectat într-un efect prelungit de vibrație - quittez, en laissant vibrer (părăsiți, lăsând să vibreze), aspect care va trebui marcat corespunzător printro amplă folosire a pedalei de rezonanță. Nuanța de mister va fi surprinsă încă din debutul preludiului prin evitarea difuzării tonalității de bază (si major), configurația modal-pentatonică a afirmației introductive constituind, mai degrabă, o excepție ce se abate de la tradiționalul caracter diatonic și relațiile sale tonale, trăsături specifice creațiilor de natură folclorică. În pofida acestui „anunț” straniu al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tonalității de bază (si major), configurația modal-pentatonică a afirmației introductive constituind, mai degrabă, o excepție ce se abate de la tradiționalul caracter diatonic și relațiile sale tonale, trăsături specifice creațiilor de natură folclorică. În pofida acestui „anunț” straniu al introducerii, întreg parcursul preludiului va transmite un climat de căldură estivală și intensă luminozitate prin valorificarea culorii strălucitoare deținute de si major. Același spațiu tonal, deși adesea îmbogățit de numeroase armonizări cu trepte alterate, se va înscrie într-o sferă de stabilitate armonică, în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o nouă tranziție prin transformarea sa într-o formulă ostinato, care își atenuează ulterior pregnanța într-un plan secund al discursului general. Această nouă intervenție îi confirmă rolul crucial de liant îndeplinit pe întreg parcursul lucrării. Secțiunea de Aur a preludiului readuce în prim plan expresia tarantella-ei, proiectată, de această dată, pe o pedală armonică prelungită a tonului de bază si major. Luând în considerare investirea acestui fragment cu semnificații profunde la nivel conceptual, plasarea acestei formule inedite de configurare a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și mișcare frenetică, proiectată corespunzător prin atingerea unui nivel dinamic cu totul surprinzător limbajului debussyist ( ff, fff ), raportându-ne la particularitățile mijloacelor sale de expresie identificate pe parcursul întregii creații componistice. III.6. Des pas sur la neige (Pași pe zăpadă) Preludiul Des pas sur la neige reprezintă o mărturie edificatoare în demersul artei debussyiste de a introduce concepția analogiei simboliste în muzică. Prin straniile urme repetate obsesiv asistăm la o atmosferă enigmatică, ce destăinuie o formă de solitudine depersonalizată. „Pașii” și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mi-fa, integrate în mod succesiv unor multiple structuri armonice, care oferă proba conceptului de polifuncționalitate sau armonie polivalentă. Configurația supraetajată a scriiturii, cu cele trei evoluții contrapunctice, ce îndeplinesc funcții diferite la nivelul ansamblului, se distinge încă din debutul preludiului: motivul ostinato al „pașilor”, cu o puternică încărcătură psihologică; melodia, o melopee tânguitoare cu un evident caracter modal - eolian pe re; pedala sonoră, stabilind disonanțe sau relaxări armonice în raport cu evoluțiile celorlalte două planuri. Ritmul iambic al motivului ostinato, metafora „pașilor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
care rezultă din aglomerarea pregnantă a discursului, amplificat până la evoluția pe 5 sau 6 voci, cu linii desfășurate în mod independent, și marcat deopotrivă de lanțurile mixturale de cvinte perfecte plasate în planul inferior, semnalează atingerea punctului maxim tensional al preludiului. De asemenea, se evidențiază contribuția parametrului agogic prin recursul său la animarea și sublinierea expresivă a aceluiași moment esențial din contextul construcției arhitecturale (En animant surtout dans l’expression - animând mai ales în expresie). În cazul măsurilor 22 - 24 (o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
conduc în final la ipostaza celei mai simple configurații de tratare polifonică. III.7. Ce qu’a vu le Vent d’Ouest (Ce a văzut Vântul de Vest) Aflat la antipodul laconismului glacial afirmat în Des pas sur la neige, preludiul Ce qu’a vu le Vent d’Ouest surprinde prin violența cu care se dezvăluie scena unei naturi răscolite de forța nestăvilită a furtunii. Asistăm parcă la strigătele de disperare ale omenirii în fața uraganului ce dezlănțuie furia apelor și îneacă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a treia mișcare din suita orchestrală La mer (1905) recunoaștem aici rumoarea murmurată, dar și amenințătoare a introducerii, urletul oceanului răscolit de valuri, dar și grandioasele sonorități orchestrale ale acestei creații premergătoare. Deși expune o manieră de virtuozitate pur lisztiană, preludiul Ce qu’a vu le Vent d’Ouest se plasează departe de semnificațiile romantice ce antrenează imaginația la audierea Furtunii din Anii de pelerinaj. Eroul lui Byron, în lupta sa cu forțele supranaturale, este înlocuit de această dată de personajul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și marcată, prin același ritm dublu punctat, de puternice acorduri de septimă, amplificând disonanța prin plasarea secundei mari în vârful dispunerii acordice. Aglomerarea semnificativă a discursului pregătește apariția motivului tematic secund, moment ce corespunde cu atingerea primului punct culminant al preludiului o violentă izbucnire de „fanfară” care copleșește auzul prin încărcătura sonoră. Densitatea scriiturii (acorduri masive de 8 sunete alternate cu figurații rapide desfășurate la interval de octavă) generează lărgirea ambitusului de discurs (fa# contraoctavă - ), atribuind astfel dimensiunii timbrale un rol
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de rezonanță, care să coincidă cu spațiul metric descris de afirmația motivului tematic. Acest fapt este permis, în același timp, și de sfera armonică a articulației motivice, respectiv scara hexatonală fa - sol - la - si - do# re# . Secțiunea de Aur a preludiului, corespondentă celui de-al treilea moment tensional, readuce expresia acordică a materialului tematic secund, proiectată într-o ipostază transpusă re# major și având o configurație modificată a aspectului de discurs. Frecventa plasare a secundei mari în vârful dispunerii acordice, precum și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
la care aspectul repetitiv al evoluției motivice va contribui în mod semnificativ. Sarcasmul și violența expresiei rezultate din omniprezența secundelor mari, a căror stridență apare amplificată considerabil prin nivelul dinamic puternic ( ff ), adaugă o nuanță de mister replicii finale a preludiului. „Imprevizibilul” îmbracă forme dintre cele mai stranii, pline de incisivitate (sff sec), invocându-l parcă pe Zefir ce avea să-și curme brusc povestirea, creând suspans în șirul rememorării peripețiilor sale. III.8. La fille aux cheveux de lin (Fata
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fără rigoare) necesită o ușoară flexibilitate în redarea interpretativă, alături de fluiditatea mișcării ce o presupune în mod implicit natura specifică a discursului în arabesc. În fapt, aceste aspecte privitoare la calitatea interpretării își găsesc „resortul” semantic în viziunea conceptuală a preludiului, ce ne reamintește de acea dezinvoltură a copilăriei care nu cunoaște granițe restrictive. De asemenea, același parametru agogic va contribui semnificativ la procesul circumscrierii segmentelor constitutive ale structurii macro formale prin animarea subtilă ce se produce exclusiv la nivelul părții
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al scării pentatonice ca „centru gravitațional” este asimilat ca un fenomen sonor înrudit celui manifestat cu prioritate în armonia tonal-funcțională. În mod adițional, formula clasică de armonizare în acorduri, precum și prezența constantă a cadențelor în finalul articulațiilor tematice ale acestui preludiu accentuează corespondența ce se stabilește în raport cu sfera tonalității. Debutul preludiului aduce în prim-plan articulația primei structuri pentatonic anhemitonice , având ca punct central sunetul . Evoluția armonică ulterioară va opera un prim transfer de centre sonore prin intermediul cadenței autentice (măsurile 6
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fenomen sonor înrudit celui manifestat cu prioritate în armonia tonal-funcțională. În mod adițional, formula clasică de armonizare în acorduri, precum și prezența constantă a cadențelor în finalul articulațiilor tematice ale acestui preludiu accentuează corespondența ce se stabilește în raport cu sfera tonalității. Debutul preludiului aduce în prim-plan articulația primei structuri pentatonic anhemitonice , având ca punct central sunetul . Evoluția armonică ulterioară va opera un prim transfer de centre sonore prin intermediul cadenței autentice (măsurile 6 - 7), care conduce în finalul articulației tematice la acordul de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
inițiale. Indicația Mouvt sans lourdeur (mișcare fără greutate) previne asupra unei eventuale tendințe de trenare a tempo-ului, fapt ce ar denatura imaginea sonoră concepută într-o atitudine interpretativă ce vizează menținerea nealterată a fluidității de discurs. Secțiunea finală a preludiului proiectează expresia pentatonică a introducerii pe o armonie prelungită a acordului de subdominantă a tonalității de . Menținerea acordului larg spațiat într-o suprapunere de rezonanță cu articulația pentatonică marchează momentul decisiv al incidenței dintre cele două spații armonice distincte tonal
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Risipirea sonoră progresivă (perdendo - stingându se) ce se topește până la evanescență odată cu stabilirea pe acordul final de lasă impresia unei „nesfârșiri”, ce îndeamnă auditorul la aflarea propriei echivalențe semantice. III.9. La sérénade interrompue (Serenada întreruptă) Tabloul unei parodii galante, preludiul La sérénade interrompue satirizează serenada unui Don Juan, victimă nefericită a frecventelor întreruperi cauzate de miile de incidente ale străzii, după cum își imagina Marguerite Long. Ineditul acestei viziuni conceptuale pare să-și fi găsit forma ideală în discontinuitatea compozițională la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de îmbinare specifică clișeelor cinematografice, a căror apariție fascinase, de altfel, întreg mediul cultural de la sfârșitul secolului XIX. Sarcasmul, cu o ușoară nuanță de umor ce alunecă adeseori întrun sentimentalism pasional, determină un contrast evident de atmosferă în contextul înlănțuirii preludiilor. Astfel, La sérénade interrompue necesită, la nivel interpretativ, o demarcare de cele trei preludii anterioare (pauză intermediară). În pofida acestei schimbări de stare, remarcăm relația „intimă” ce se stabilește în plan armonic prin transferul aceluiași centru tonal; din La fille aux
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de la sfârșitul secolului XIX. Sarcasmul, cu o ușoară nuanță de umor ce alunecă adeseori întrun sentimentalism pasional, determină un contrast evident de atmosferă în contextul înlănțuirii preludiilor. Astfel, La sérénade interrompue necesită, la nivel interpretativ, o demarcare de cele trei preludii anterioare (pauză intermediară). În pofida acestei schimbări de stare, remarcăm relația „intimă” ce se stabilește în plan armonic prin transferul aceluiași centru tonal; din La fille aux cheveux de lin este reamintit cu insistență în apelurile introductive ale Serenadei. Evoluția sonoră
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
își vede întrerupt la nesfârșit șirul serenadei sale apare surprinsă cu plasticitate în secțiunea notată cu rageur - furios, iar revenirea ulterioară a aceluiași fragment asigură terenul propice unei amplificări semnificative a expresiei, moment ce corespunde cu Secțiunea de Aur a preludiului. Narațiunea își continuă fazele tradiționale ale desfășurării sale, finalul proiectând îndepărtarea eroului și un ultim gest ce ironizează dragostea neîmpărtășită a acestuia. Interesant de remarcat este modalitatea de finalizare a preludiului ce evită de această dată una dintre strategiile consacrate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
expresiei, moment ce corespunde cu Secțiunea de Aur a preludiului. Narațiunea își continuă fazele tradiționale ale desfășurării sale, finalul proiectând îndepărtarea eroului și un ultim gest ce ironizează dragostea neîmpărtășită a acestuia. Interesant de remarcat este modalitatea de finalizare a preludiului ce evită de această dată una dintre strategiile consacrate ale limbajului debussyist, cea a recursului la diminuarea indicelui agogic, prezenta ipostază făcând apel, în mod exclusiv, la diminuarea nivelului dinamic. III.10. La cathédrale engloutie (Catedrala scufundată) Cu un conținut
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de această dată una dintre strategiile consacrate ale limbajului debussyist, cea a recursului la diminuarea indicelui agogic, prezenta ipostază făcând apel, în mod exclusiv, la diminuarea nivelului dinamic. III.10. La cathédrale engloutie (Catedrala scufundată) Cu un conținut profund mistic, preludiul La cathédrale engloutie își află sursa inspirației sale într-una din străvechile legende bretone ce povestește despre istoria orașului Ys. Înecată de ape în urma blestemului abătut asupra locuitorilor, catedrala acestuia nu mai poate fi văzută decât o singură dată, la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]