2,032 matches
-
măgura târzie năpădită de stele arzându-și ursita burată de lacrimi de-a lungul vremii fără capăt izvorăște un fluture magnetic de foșniri miresmate deasupra apei pești zburători cu solzi de cositor zboară văzduhul Stea fără sclipăt pășind pe lespezi prelungi de fum cristalizat își petrece umbra strigoiul fugit din șovăiala oarbă a labirintului uitat steaua în neguri pierdută zadarnic își mai caută sclipătul Așteptări cocori buimaci rătăcitori în umbrele cerești crestează norii țintuiți uitării o apă ascunzând adânc mistere și
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
Florin Costinescu Mareea amurgului Nimic nu mai este la fel, numai gongul, același, cu sunetul lui prelung , ca un strigăt de om rătăcit într-o peșteră părăsită de ultimul dinozaur... Pe scenă alți actori jucând în piese nescrise, se-nclină plini de respect în fața publicului absent aplaudând în picioare... Nu poți privi nici înapoi, nici înainte- captiv
Poeme by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/2471_a_3796]
-
sticlă Să n-ai în minte decât lumina rece a stelelor. Atotiertătoare. Formele norilor Structuri care se repetă la dimensiuni tot mai mici Norul împurpurat în somnul cerului se ramifică tot mai mult, rarefiindu-și plasma albă în două trame prelungi Noaptea în locul lui răsare Șarpele cu cap triunghiular însă laturile acestui triunghi pleacă în trei direcții din același punct Unele numere sunt mai răspândite: 3, 5, 8, 13, 21, 34, ... Iar formele spațiului diferă de formele planului Nori albi în
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
de îngrijitori sau după inițiative proprii, maidanezii își manifestară încântarea pe mai multe voci, în mijlocul cărora până și hingherii cei mai versați și-ar fi pierdut pofta să-i aresteze. Când toate pregătirile se apropiau de sfârșit, un urlet intens, prelung și lugubru tăie respirația multor participanți, temători în semne. Rămasă în planul secund al manifestării, fiindcă ea era doar omul negru al Gildei, Salma Simona Malinovschi se aplecă înspre Alida Durbacă și așteptă oracolul. - Nimic nu mi-e clar în
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
în timpul ședințelor, când doarme pe săturatelea. Când bănui că spectatorii văd altceva decât era în realitate, Gilda anunță obținerea Marelui premiu ex aequo. Stimulați în secret, câinii azilului intrară iarăși într-un lătrat general, oprit doar de același sunet intens, prelung și lugubru. De această dată, nu mai părea să fie al unui dulău, nemulțumit de confortul ce i se oferea, ci al unui aparat ascuns, plasat în vecinătatea stabilimentului. Constatarea aparținu fostei ziariste, bruiată în demersurile sale. Se apropie de
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
tinere care, pe trei pernițe, aduceau foarfece triumviratului. Împreună cu Globescu și Cervina, Gilda urma să taie panglica inaugurală a Azilului canin: ceea ce se și întâmplă imediat. În acest moment nu mai lătrară câinii și nu se mai auzi urletul intens, prelung și lugubru al dulăului. Nici aplauzele nu mai veniră în ropot, participanții fiind marcați de semnele lansate în urmă cu puțină vreme. Indispoziția Gildei fu pusă tot în seama acestora. Când șefa , supranumită B.B.-ul de pe malurile Dâmboviței, cercetă atentă
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
să se ghiftuiască la praznicul comunitar. - Dragă Alida, ceva nu-i în regulă aici! Ați dat vreun comunicat de presă, fără să mă consultați în prealabil? - La pomeni și la parastase, vine cine poftește! După ce-i stricase cheful urletul intens, prelung și lugubru al dulăului, venea și această precizare. Nu mai suporta. - Mă tem că tu confunzi ritualurile. Despre parastasul cui vorbești? Alida vru să-și împingă în altă parte căruciorul, dar, amintindu-și că noua ei slujbă depindea de Gilda
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
civilizată. Îngrijitorii loviră și întărâtară câinii, ca pledoaria Gildei să primească aplauzele binevenite. Indiferenți la discursul ei, cei mai mulți oameni continuau să se ghiftuiască și să-și umple sarsanalele, gândindu-se numai la ziua următoare. Mărit pe măsură ce trecea timpul, urletul intens, prelung și lugubru reveni. Îl urmă un val alb și înspumat, ieșit vijelios din lacul de acumulare, amenințând să măture totul în cale. Participanții la sărbătoare intrată în panică, urlară, țipară, împletindu-și glasurile cu schelălăielile și lătrăturile câinilor, până când un
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
tabere, fiindcă și a curioșilor înaintase, dotată acum cu ocheane - de unde apăruseră și cine le adusese? - făcu primele pregătiri să riposteze namilei. Sunetele ei fură însă acoperite de scâncetele, lătrăturile și urletele câinilor, în ele strecurându-se și acela intens, prelung și lugubru. Pe chipul lui Cervina spori încântarea, pe a lui Globescu, întunecarea. Când, în sfârșit, Gilda găsi tonul potrivit să se adreseze, deopotrivă, fronturilor rivale, zăgazurile se sparseră în altă parte, în , astfel că în urma lor țarcurile rămâneau goale
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
ca acum!, țipa dînsa, iluminată, pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subțire și tandră... și pe podea, în iarba catifelată a covorului, se rotunjeau izvoare limpezi, scorburi adînci căsca dulapul, masa se clătina în valuri moi de pîrîu, cu peștii prelungi țîșnind din sertare, cu gîngănii cu picioroange crăcănate traversînd în iuțeala și-n zig-zagul fulgerului superficia tăbliei lucioase... vazele desfoliau în aer nuferi globulari, suav atingîndu-se, spre suferință, unul de altul... paturi cu frunza groasă, cărnoasă, suculentă, se scuturau lîngă
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
corpului cum deschizi un fermuar și-ți arăți organele cînd fac o pauză las pleoapele să-mi cadă peste ochi sînt o păpușă bătrînă atunci vine un sfînt pe care nu-l cunosc și-mi scoate din gură un dinte prelung și ascuțit dar olimpul ce-o fi și aceste șiruri de paturi albe în care zeii chiar crezi vedenia asta cu un copil înotînd pe spinarea unui pește acolo la stăvilar du-ți mîna la gură caut-o de cuvinte
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
îndelung, - blocurile cilindrice spectaculoase de pe strada Petah Tikva cu centrele lor comerciale rivalizând cu cele americane, faleza elegantă cu varietatea ei de hoteluri fastuoase între care Hotelul "Hilton", reședința tel-aviviană a lui Bernstein, unde acesta îi cercetase cu atenție degetele prelungi și subțiri, în timp ce sorbea visător din păhărelul cu whiski, clădirea (neocubistă?) a Noii Opere israeliene de pe bulevardul Shaul Hameleh, după părerea lui cel mai nobil și aristocratic cartier din centrul metropolei, de vreme ce grupează într-un perimetru atât de restrâns două
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Căci dulcea otravă-mi plăcea S-o iau fiind alături de tine ßi-atunci oh atunci de abia Simțeai că îți este rușine ßi-n grabă un crin îți trăgeai Pe trup sau un fluture mare Pitindu-ți cu chiu și cu vai Prelungile albe picioare În roua sfărmată în preajmă Paingilor pănzele moi Furai sî te-acoperi cu caznă ßi iarăși plecam amăndoi De mîini ne țineam și mergeam Prin locuri atăt de ciudate Tu spuneai cî e-n rai eu spuneam Că
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
zărește Gara și întunericul înaintând pe picioarele lui de miriapod paralitic. Semne particulare Încet, sub pojghița visului în subsolul realului răsar comorile nopții. Trupul de fum doarme alături câinele latră abulic pisica veghează calea dreaptă a unor șoareci de pluș. Prelungi, degetele tale pipăie vertebrele iubitei dar nimic nu e de ajuns spre a reduce la tăcere pulsul febril, halucinanta coborâre în abis a sevelor. Ziuă, ziuă din nou, lumina învârte morișca uzată a timpului pe zidul alb se decupează umbrele
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
statornicit a fi arhipelagul Shetland. Astfel aproximată, ori mai încolo, proiectîndu-și himera asupra pămînturilor vulcanice din Islanda, Ultima Thule n-a încetat să-și pîlpîie licărul amețitor în mințile de cea mai vastă anvergură, în imaginații ale unor poeți de prelung și neînfrînt răsunet, de la Vergilius la Goethe. În răspăr cu geografiile cazaniere, saltul oricît de riscat, peste genuni ce pironesc privirea, nu tinde numaidecît să ne despartă de un aici primordial, ci mai degrabă să-l dilate pînă a deveni
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
îți dădeau senzația pătrunderii într-un spațiu aparte, pecetluit de un regim eminamente spiritual. Iar senzația de efect cultural acaparator era sporită de statura înaltă, subțire pînă la deșirare, a unui amfitrion cu chip de vates grec, a cărui fața prelungă, încadrată de o barbă albă, lăsa să-i izbucnească pe fizionomie o fire emotivă și pătimașă, pe care o simțeai de îndată ce, vorbind despre un autor sau altul, Ion Papuc se ridica în picioare și să ducea la raft spre a
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
participe la aceste bilanțuri gregare, rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și de alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
spațiul public este una discretă și eterică pînă la imponderabil. Într-un anume fel, prezența lui nemijlocită se dematerializează și se resoarbe în turbionul propriei sale creații. În al treilea rînd și, de fapt, aici stă întreaga explicație a acestui prelung paradox, structura sa însăși se sprijină pe o realitate polară. Inteligent și reflexiv ca orice grafician care nu-și contrazice definiția, cu o puternică vocație de geometru și cu o aspirație continuă spre limbajul concis și spre mesajul clar, el
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
încearcă diverse plăceri, de la alcool la hașiș. Punctul culminant este o expresie a perfectei gratuități: un el și o ea taie cu un briceag prepuțul unui om al străzii. Mda, grozav climax, n-am ce zice. Urmat apoi de o prelungă halucinație a protagonistului care își închipuie cum dezgroapă rămășițele lui Kafka, îi pisează bine de tot oasele și din praful rezultat își prepară un nechezol clasa- ntâi. Cea de-a doua povestire este ceva mai închegată, cuprinzând un lung (dar
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
de luciditate și de senzualism, de calcul rece și de erupții prin supraîncălzire, de austeritate geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină, întotdeauna, pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
pare mai gol cel din oglindă,/ în care-s mai puțin, tot mai puțin”. O descripție melancolică a unei case pe acoperișul căreia „au înfrunzit țiglele”, ale cărei ferestre prăfuite „nu se mai uită nicăieri”, emanînd „un miros de singurătate prelungă”, în rafturile căreia „dorm biografii și războaie”, nu face decît să extrapoleze simțămîntul auctorial al autoinsatisfacției. Avem a face cu o penitență. Atracția lui Vasile Ponea către materiile cotidiene, „prozaice” ori vag poetice, are o dublă semnificație. E vorba de
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
scenei, dar în provincie. L-am văzut în Lakmé de Leo Delibes. Un zumzet general, care exprima surpriza sălii, a întâmpinat apariția sa în vârful unei scări monumentale, căci arăta ca o statuie de bonz, ușor coclit pe alocuri: forme prelungi, nude, aurii, cu pete de verde. Doar un cachesex lăsa mișcarea întregului corp să cuprindă spațiul, în desfășurări preponderent unghiuloase, de o concentrată valoare expresivă. Nu știu câți alți spectatori erau conștienți că au în fața ochilor pe unul dintre cei mai mari
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
și fără un dram de nebunie frumoasă. 18 aprilie, ora 10:45, 2010. Sun la ușa apartamentului în care locuiește domnul Pienescu. Îmi deschide un bărbat nu prea înalt, elegant, cu părul, mustața și barba albe, aranjate impecabil, cu obrazul prelung. Pentru o clipă am impresia că stau față în față cu eroul lui Cervantes, ajuns octogenar. Afișează o noblețe discretă, luminoasă. Cu mâna stângă se sprijină într-un baston. Mă întâmpină reverențios și mă poftește înăuntru. Din vestibulul îngust, intru
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
mai retras. Nu se băga la școală cu copiii“ (Cutieru Ilie, croitorul satului); „era totdeauna absent și, de cele mai multe ori, pleca pe neașteptate tocmai când vorbeai cu el...“ (Stela Enache, prima iubire) ; „era tăcut și meditativ“ (Sânziana Pop) ; „tăcerile lui prelungi“ (Georgeta Dimisianu, fost redactor la Cartea Românească); „tăcerile lui“, „singurul om a cărui tăcere nu deranja“ (Nicolae, fiul cel mare) „un om rușinos, timid, politicos“ (Eugen Simion); „Marin Preda vorbea foarte puțin“, (Petre Anghel). Revelator în sensul acesta este și
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
pluteau în beznă pe firul rîului. A doua zi dimineață celălalt mal al apei ieșise din ceață scăldat în soare. Era mai înalt, dedesubt scăldat de ape, deasupra năpădit de ierburi, care se aplecau peste apă aidoma spumei unui val prelung, tăcut și verde. Cînd caravana o porni, tînărul Opujić încălecă pe mînza lui mai mult gol, așa cum îi plăcea lui să călărească de cînd lepădase sabia, își ajunse din urmă tatăl și-l întrebă dacă fusese plătită consumația de la cină
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]