1,958 matches
-
Mi-am propus să-l întreb pe tata. Asta a fost tot. Mă aflam acum de cealaltă parte a ușii, tot nelogodit. Am coborât scara, fără să mă opresc. Anna tocmai se dădea jos de pe motocicletă, în fața casei. Avea pulpe prelungi, frumoase, și glezne subțiri. După glezne se cunoaște când o femeie are clasă, zicea tata. Ce nu se cunoaște acolo poți să cauți mai sus, ziceau colegii noștri mai mari. Anna s-a îndreptat spre mine și s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să mai ascult, dar timpul însemna bani, apoi cine știe dacă n-aș fi zis și ceva greșit. Ce ne rezervă viitorul. Din vorbele astea, mama putea să afle dacă drumul spre America ni se deschisese ori nu. Plicul era prelung și îngust, iar în dreapta jos avea o mică fereastră, unde se putea citi numele tatei și cel al familiei Flumian. Scrisoarea stătea în cutie încă de dimineață devreme, o ochisem eu prin deschizătură. Signora Maria ținuse un timp plicul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
deranjezi cu întrebările tale, tu crezi că mie îmi este ușor? Legat de pat ca un câine, dacă m-ar vedea mama acum, ar muri pe loc; părea că întreg trupul îi este zguduit de un tremur puternic, mușchii lui prelungi zvâcneau convulsiv, încercând să se elibereze din cătușe, și numai la apariția polițistului, cu burta lui proeminentă, se liniștește, stă culcat cuminte, asemenea unui copil ascultător, aruncându-mi din când în când câte o privire ursuză. Udi este cufundat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
batistă albă pe care o primisem în dar de la un vecin, iar ea mă umplea de o fericire greu de descris, o fluturam iar și iar emoționată, ca și când aș fi fost la bordul unui vapor, luându-mi rămas-bun în zgomotul prelung și plin de aburi al sirenei, neștiind cât de periculoasă va fi călătoria. Acum mă întind sub pomul de zi de naștere, frunzele lui taie soarele în bucăți mici, legănându-se ca algele, schimbându-și forma încontinuu. Cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu știi cum Îl cheamă? Nu, domnule. — PĂi, l-ai strigat pe nume: Harry. — Nu eu. — Te-am auzit cînd i-ai zis Harry. CĂpitanul Willie Adams Îl privi atent pe cel care-i vorbea. Avea În față un chip prelung, osos, cu buze subțiri, ușor buhăit, cu ochi cenușii adînciți În orbite și o expresie disprețuitoare pe buze, un chip care-l privea de sub pălĂria de pînză. CĂpitanul Willie Adams n-avea de unde să știe că acest bărbat era considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
studiu atent, să știe totul. Învăța foarte ușor și foarte repede. Jake se întoarce pe burtă. Acum, că am ocazia, mă uit la el îndelung și cu atenție; nu-i văd fața, dar îi admir părul des și blond, spinarea prelungă și zveltă. Pielea netedă, picioarele bine croite, cu firele de păr tot mai deschise la culoare, până devin aurii ca și părul. O mână îi e întinsă spre mine și privesc cu nesaț palma care m-a mângâiat. În fundal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Finn a ieșit din casă și tocmai îngenunchează lângă Daisy și Davey. O mângâie pe păr, iar ea îi zâmbește. Le stă bine împreună. Finn, ca și Daisy, în ciuda tenului foarte blond, se bronzează foarte ușor (deși brațele și picioarele prelungi ale lui Daisy sunt mult mai închise la culoare, grație cremei autobronzante). Este zvelt și nu poți vedea pe corpul lui nici un gram de grăsime în plus. Poartă un slip îndrăzneț, mult mai strâns pe corp decât se poartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Îi restitui obiectul. „Uite, Îmi veți confirma dacă rezultatul meu e corect”. Se așeză la birou, băgă mâna În buzunarul vestei, scoase acea cutiuță pentru pilule pe care i-o văzusem În Brazilia, o Învârti Între degetele lui subțiri și prelungi care, cu puțin timp Înainte, mângâiaseră cărțile lui preferate, Își ridică ochii către decorațiunile din tavan, și mi se păru că recită un text pe care-l cunoștea de mult timp. „Autorul acestei cărți ar trebui să amintească faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îl înșfăcă de gât pe numitul Siegfried, îl masă scurt și nervos de sus în jos. Numitului i se umflară venele din zona capului și începu să plângă. Văzându-l așa smiorcăit și în pragul apoplexiei, palma cu degete osoase, prelungi, făcu un ocol de 180 de grade, acolo unde se afla fermoarul fustei negre, mulate. Fusta alunecă lent în josul coapselor nervoase. Așa se dovedi că, în seara aceea, Pepita se ascundea după o pereche de bikini albastru-deschis. Pe pieptul bikinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea a luat-o pe drumul ei, eu pe-al meu, ne vedem tot mai rar. Nu vă mai iubiți? — Ne iubim la fel de mult, sau chiar mai mult, dar ce folos că nu ne putem împărtăși sentimentele. „Doar chipul tău prelung, iubito, Lasă-l așa cum este, răzimat Între două bătăi ale inimii mele, Ca între Tigru și Eufrat” Recită ca pentru el, Cezar. — Îți place Nichita Stănescu, matematicianule, i se adresează Doina. Crezi că dacă noi lucrăm cu binoame, polinoame, funcții
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
proaspătă, murdară pe gambe și pe pulpe, cu sandalele dezlipite și înnoroiate (de unde, Dumnezeu, noroi, acuma, pe arșiță?) și cu cocoloașe mărunte de mizerie, din praf amestecat cu transpirație, etalate inocent și promiscuu între degetele de la picioare, ale căror unghii prelungi sunt date cu un lac ieftin, sidefiu. Adie, dinspre ea, un fâs de parpangică! Vin problemele! vorba lui Dănuț. Coco (Cău-Cău, Prințesa Danemarcei, precum o alintă, gingaș, Poetul) zâmbește provocator, obscen și, totodată, în zeflemea, către careul de juveți din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
malign. Apoi, mobilul Poetului emite un semnal sonor, un țiuit, pentru primire de mesaj. Neidentificabil, ca sursă de proveniență. Un mesaj scurt, în versuri, cam bizar și, sigur, neinteresant. Apoi, de-afară, dinspre stradă, erupe un urlet! Un urlet ascuțit, prelung, jălalnic! Animalic! Un hăulit respingător, chinuitor de câine! Peste care se suprapune, dinspre curte, un al doilea urlet... Un zbieret gros, spăimos, grăbit și cutremurător! Sfredelitor, sfâșietor și izbitor! Uman! E Nae...! Nae...! E Năică...! L-a prins Criminalul! L-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
clătinând-o: De echilibrată, e echilibrată, ce să zic! comentează el. Chiar atunci, o umbră rotofeie se năpustește de-afară, în salturi mici și înfundate, până la mijlocul holului. Urmată de îndată, de o alta, dotată cu o pereche de urechi prelungi! Unde naiba fuseserăți?! se stropșește Dan, la Iepure și la Bursuc. Ce vrei, am prins stopurile alea tâmpite, de la Tribunal! replică Viezurele. Boss, să fii atent! Atinge-ne cu sabia! Pe mine și pe Alb! Acum...! Vierme se supune poruncii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dă-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba!" suspină Fratele. Declanșate de interferențele și descărcările de câmp și de vârfurile de potențial, alarmele electronice de securitate din muzeu, încep să mugească și să țiuie! Furibund, prelung, perforant, alternant, făcându-i pe Avocat și pe Poet să se ia efectiv cu mânile de cap, într-un acces sincer de stupefacție și de groază. Ambele lampadare electrice, susținute de sculpturile alegorice din hol pocnesc, pornind să fumege! Va-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
câinele jigărit și flămând. Văzîndu-l, fu cuprins de o furie prostească, parcă odihna câinelui I-ar fi sfidat. Îi trânti brusc un picior, rostogolindu-1 la câțiva pași: ― Mai du-te dracului și tu, nu-mi sta-n picioare! Câinele chelălăi prelung și jalnic. Chelălăiala îi făcea bine lui Ignat, ca o mângâiere. Murmură răcorit într-un târziu, reluîndu-și meremetiseala: ― Fire-ai al dracului să fii! ― Alo!... Alo!... Da, da, postul Amara!... Aici șeful postului, plutonier Boiangiu!... Poftim?... Tu ești, Popescule? Bată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plutonierul răspunseră deodată, grăbiți: ― Bună seara! O clipă fluieratul încetă, ca și cum ar mai fi așteptat vreo întrebare sau chiar o dojană. Apoi câțiva reluară melodia în vreme ce alții bufniră în râsete, iar după ce se mai depărtară puțin, unul dădu un chiot prelung și ascuțit, parcă să ridice toată lumea în picioare. În același moment noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic, parcă glasul omenesc de aici ar fi scormonit temeliile jăraticului de acolo. O vâltoare de scântei se ridică în văzduh
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gălăgia mai contenise, ca și când le-ar fi fost rușine și s-ar fi simțit vinovați că au intrat prin parc, pe unde țăranii n-aveau voie să umble. Numai lângă rondul din fața castelului Trifon Guju îndrăzni să chiuiască gros și prelung, parc-ar fi vrut să-și încerce curajul și să spargă liniștea care-i amorțea pe toți... Cei mai mulți, intrați pe dincolo, prin curtea conacului, erau mai gălăgioși. Dinaintea lor porumbeii se ridicară în văzduh, iar orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strident, sfărîmîndu-se. Mulțimea, frământată ca o baltă răscolită de o furtună năprasnică, se îndoia când încoace, când încolo, căutând parcă să-și descarce mai repede furia ce o sugruma. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbăiate se încrucișau într-un vuiet prelung, care înăbușea strigătele desperate ale celor câteva slujitoare de la curte... În izbucnirea de furie, descătușată într-o singură clipire, ca un trăsnet clocit mult între nori și căzut fără obișnuitele tunete și fulgere pregătitoare, țăranii se năpustiră și asupra argaților
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
simțea înșelat și pălmuit. Izbucni deodată răgușit: ― Uite drăcoaica asta cum ne batjocorește! Își aminti numai atunci că și-a luat barda. O învîrti deasupra capului, sări pe pat și izbi cu toată puterea. Zgomotul sticlei zdrobite păru o tânguire prelungă și înțepătoare. Cioburile împroșcau din locul loviturii ca stropii de sânge dintr-o rană. Câteva țăndări îl plesniră peste obraji, zgîriindu-l ca niște gheare de pisică. Petre lovea repede, gâfâind lacom. Trupul Nadinei, ciopârțit, se scoroji în zdrențe de carton
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
peste tavanul etajului. Un nour uriaș de scântei răbufni brusc și se împrăștie în văzduhul roșu, urmat de un cârd de flăcări proaspete, desprinse din mormanul de jăratic. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. Apoi, ca și când numai acest semn de izbândă deplină I-ar mai fi așteptat, țăranii se risipiră încetul cu încetul. Doar câțiva se încăpățînară a rămânea de teamă să nu se mai întîmple ceva și ei să lipsească. Astfel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe buze și-i ardea gura ca o năvală de sânge fierbinte. Cravașa maiorului se înălță iarăși în aer, glasul lui tăios se sfredeli iar printre sunetele trâmbiței, armele făcură iarăși câteva mișcări scurte și împușcăturile trosniră cu același pârâit prelung. ― Domnule maior, domnule maior! strigă prefectul fără să-și poată dezmorți picioarele. Baia de sânge... Se opri amărât că iar i-a venit sângele pe limbă. Ba acuma parcă și mirosul îi gâdila nările. Tănăsescu întoarse capul spre el, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe poarta cea mare cu columbarul. Perechi de porumbei albi se drăgosteau gângurind melancolic. Parcul cu aleile erau răvășite, ca și când ar fi trecut cirezi de vite sălbăticite. Altfel, însă, liniștea era așa de mare, că din uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței a unui cal care-și destindea osteneala. Zidurile rămase în picioare din castelul cel nou se profilau mai negre pe cerul albastru-vînăt al înserării. Grigore privea cu băgare de seamă, ca un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înspăimîntat lumea și că numai prin pocăință și mărturisiri sincere își vor putea ușura soarta... Ca la comandă, sutele de oameni ridicară capetele cu o mișcare, parc-ar fi vrut să se scoale în picioare, bâiguind într-un singur glas prelung ca murmurul unei furtuni trecute: ― Iertați-ne... Baloleanu încremeni de groază, ca și când mișcarea și glasul mulțimii ar fi fost începutul unei noi răzvrătiri. Aceeași frică subită cuprinse și pe procuror, și pe maior, ca și pe toți ofițerii, și chiar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
instrucția rebelilor cât vor lipsi anchetatorii.) ― Să mă ierți și să ne ierți, Grigoriță dragă, că n-am știut nimic, altfel lăsam toate și veneam să aduc ultimul omagiu venerabilului tău părinte! murmură Baloleanu cu o mutră întristată, strîngîndu-i mâna prelung. Ceilalți, luîndu-și fiecare înfățișarea îndoliată potrivită, îi strânseră de asemenea mâna pe rând, cu clipiri din ochi care voiau să spună că durerea lor nu găsește cuvinte să o exprime destul de elocvent. Grigore Iuga voi să ceară el scuze prietenului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca o aură nu ar putea exista dacă n-ar trebui ca eu s-o cunosc în întregime, s-o posed, să fiu ea. Azi-noapte, ghemuit sub plapumă, am avut un fel de viziune. Abia mă născusem dintr-o burtă prelungă, sângerie, nespus de obscenă, care-mi dăduse o ciudată mișcare rotitoare. Cu o viteză infinită, lăsând în urmă dâre de lacrimi, limfă și sânge, mă înșurubam în noapte. Și deodată, de la marginea nopții, îmi ieși în față un uriaș Dumnezeu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]