1,599 matches
-
întrunire literară a "Junimii" în casa onor d. Titu Maiorescu... Și iată cum s-a întîmplat să merg: eram prieten cu Eminescu de mult; întîlnindu-ne, mi-a propus să-l însoțesc la o adunare literară; am primit bucuros, fără să presimt ce avea să mi se întîmple. A fost o perfidie din partea amicului meu să mă atragă acolo. De atunci n-am mai avut nici o atingere cu acea societate literară." S-ar putea zice însă că atingeri a mai avut: în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sunt leagănul care înflorește spre rod bogat viața noastră. Degetele ei fermecate ne mângâie obrazul când suntem triști. Zâmbetul ei ne șterge lacrimile. Mama ne aude de aproape și de departe. Cu sufletul ei de mamă ne urmărește pașii, ne presimte durerea, se află în tainic dialog cu inima noastră. Aleargă la noi când inima-i spune că suntem îndurerați. De ne este frig, ea ne aduce căldură, de ne este teamă, ne încurajează și ne întărește prin cuvinte dătătoare de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
iubim, pentru că uneori o facem mult prea târziu și regretele devin răni adânci în sufletul nostru, urme pe care nimic nu le va putea șterge. Mama reușește să devină atemporală și aspațială: „Pentru mame nu există spațiu: o adevărată mamă presimte și-și vede copilul de la un pol al pământului la altul.” (Honoré de Balzac) Mama evadează din constrângătoarea limitare a trecerii timpului: „Mamele au o vârstă unică; nu există mame tinere, mame bătrâne, mame frumoase sau urâte: există doar mame
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
afle. Din păcate, primul gest "independent" al eroinei este acela de a se mira de Lică. Având în vedere această stranie coincidență (manifestarea libertății și întâlnirea cu Lică) înțelegem cum s-a născut interpretarea critică de mai jos: "Ana își presimte o vocație a marii pasiuni, a aceleia care angajează integral ființa și o mistuie. "Înțelepciunea", "cumințenia" eroinei nu e decât un gen de refulare purcezând din buna cuviință nativă, sau mai curând somnul daimonului din ea. [...] (La apariția lui Lică
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
detaliile lor. Această armonie este, totodată, și o satisfacție pentru nevoile noastre estetice și un ajutor pentru spirit, pe care îl susține și-l ghidează. Și, în același timp, punând sub ochii noștri un întreg bine ordonat, ne ajută să presimțim o lege matematică. Dar, așa cum am spus-o deja mai înainte, singurele fapte matematice demne să ne rețină atenția și susceptibile să ne fie utile sunt cele care pot să ne facă să cunoaștem o lege matematică. În așa fel
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
parte faptul că niciun eveniment nu este relatat, am putea considera că în propozițiile [a], [b] și [c] se conturează o situație inițială (Pn1) și observăm în [d] și [e] o formă de complicație (Pn2). Urmarea ridică anumite probleme, dar presimțim că utilizarea lui Mir Rose [q] ar putea să reprezinte o rezolvare (Pn4) a problemei arătate în [d] și [e] care aduc cu sine, în [h] și [i], un fel de situație finală (Pn5). Am putea merge până la a acorda
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
gândeam chiar să te strig, dar nu am realizat efectiv că efectul a fost chiar atât de puternic și am renunțat... Dorin Popa: Tocmai pentru că erai unul dintre puținii care nu se arăta suferind din cauza regimului, parcă mereu aveai, știai, presimțeai o ieșire, o scăpare, o supapă, erai, pentru mine cel puțin, mai liber. Și, în momentul în care și tu mi-ai spus acele cuvinte, totul părea pierdut. Gata, nu se mai poate face nimic voi fi gândit! Acum, având
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
priveliștea orașului se simplifică"), cauzat însă tot de trăirea retrospectivă, culeasă din cărți: "și așa cum șed la fereastră, mă apucă taina sfântă a lucrurilor ce nu mai sunt (s.n.). În fâșii luminoase se perindează istoria Veronei, și pentru fiecare epocă, presimt mai mult decât văd (s.n.), în noapte, urma întipărită în piatră". Ochiul se închide din nou lumii din afară, trăgând peste lucruri cortina entuziasmului factice și a expresiilor lemnoase, ca în următorul fragment plasat strategic la final de text: "Privești
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de melancolie"39. Sensibil în grad maxim la chemarea "eternului feminin", Lovinescu nu-și găsește cuvintele nici în aceste împrejurări delicate și sfârșește, ca întotdeauna, prin a vorbi în citate. Dar impresia nu mai pare așa artificială. Dincolo de vocabula moartă presimțim sâmburele unei emoții cu adevărat autentice, ca atunci când îi apare în față "o spălătoreasă viguroasă, tăiată din marmură albă ca o cibelă frigiană"40. Comparația ne îndreptățește să presupunem existența unui fior strict estetic, care condiționează aprecierea. Însă analogia acceptă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cald, iluziile naufragiate în căsătorie, neexperiența care nu știe ce e bine și ce e rău". Realitatea e totuși alta, și, chiar dacă optează pentru respectarea îndatoririlor materne față de cei trei copii (doi ai lui Iorgu și unul al lui Sandi), presimte că greșala ei e mai gravă decât o naivă rătăcire de tinerețe și că reclamă, cumva, meritata pedeapsă. Trebuie reținută deocamdată disperata tentativa a Anei de a găsi un țap ispășitor, care s-o absolve de vină, ceea ce o determină
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu instrumental propriu și cu rezulatate pe măsură. A. Dumnezeu cioban Unde s-a mai pomenit? Acolo unde chiar s-a întîmplat: pe-un picior de plai și sub o zare de mit, adică nicăieri și peste tot unde se presimte că „moartea strigă la fereastră”. Se cunoaște un text de colind în care Dumnezeu își ceartă turma ca orice păstor pe pajiște. Este vorba de un text din colecția lui Sabin Drăgoi, cel mai important, mai sigur și mai valoros
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bea cam des, nu zbiera decât acest început de cântec. Am plecat de acasă cu gustul amărui al cafelei băute și cu un fel de lehamite, ca de un om care știe că mai are de trăit doar câteva zile. Presimțeam că ziua va fi nefastă, așa că am început-o ca atare. Tramvaiul așteptat a venit peste o jumătate de oră, se întâmplase o deraiere pe undeva. Pardesiul meu era aproape leoarcă, iar de pe borul pălărie picura apa jur împrejur. În
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ocupației ruse s-au făcut încercări de a-i pune sub ascultarea Moscovei, și în acest scop au fost răspândite cadouri bogate în principalele biserici și mănăstiri. În ciuda susținerii boierilor și a înaltului cler, acest plan eșuă; bunul-simț național a presimțit că era vorba de o alipire anticipată 87. N-am putea deplânge prea mult starea de sărăcie și de neștiință a clerului mirean. Popa satului e un țăran ca toți ceilalți, cu excepția îmbrăcăminții; cultivă pământul, e supus impozitului și îngrijește
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
înțelesul... Vino, draga mea-n grădină... Cu dorul care suspină... cuvinte ridicule, dar ce văitături fermecătoare cu care parcă se elibera de un blestem al clipei, care totuși o subjuga, dar o și înspăimînta de suferințele viitoaie pe care le presimțea... Un cântec aduce altul, de la sine, țâșnea imediat după o tăcere de o clipă, cânta cu întreaga ei ființă și se consuma ca o flacără pe un rug... Pe urmă deodată își înclină capul, se opri și îmi spuse cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Oricum, nimeni nu le băga în seamă. Bătrânele de lângă ele vorbeau la fel de tare. Lumea toată era o forfotă. Zeci de glasuri adunate într-o singură voce. Nici un secret nu rămânea nespus și disecat de gura muierilor și a bărbaților deopotrivă. Presimțeam că așa va fi, și totuși am urcat. Afară era cald. O zi călduroasă, caniculară de august. Unul dintre cei mai fierbinți ani. Așteptam cuminte în stație. Cuminte și curios. Urcam după atâta amar de vreme în autobuz. În acel
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ei sau nici măcar ale ei ! Dacă s-ar reconstitui această serie următoare de desene și picturi, nu s-ar mai putea reface conturul nici măcar imaginar al clădirii. Un fiu excentric ar încerca, însă, tocmai în asemenea hârtii fără înțeles, să presimtă sufletul și gândurile și puterea și împotrivirea față de natură a femeii de atunci. Mai întâi, față de natura proprie, firește. Ceea ce însemna, în acea perioadă, și față de natura care se năștea, atunci, într-însa ? Fiul nedorit, nenăscut. Deja stearpă ? „Stearpă-stearpă-stearpă“, repeta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-o și experimenteze ?... Aproape de ora închiderii, ar simți, dintr-odată, în sala înaltă și goală, o răsuflare apropiată. Parchetul scârțâise. Apăsat, brusc, de neliniștea cuiva care nu mai poate sta locului. Abia acum vede cu-adevărat Cupidonul, așa cum îl presimțise Cosimo. Cupidonul speriat, surprinzător, de un iepure ! Citise de-atâtea ori despre acest tablou... Cupidon, înfricoșat de un iepure !... Armonia, perfecta liniște la care ajunsese pânza îl bucuraseră, dar îl și ascunseseră pe Cosimo. Înspăimântat, în fața unui iepure ! Gata să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
institutului, au văzut-o pe Vera Manole, venită să-și conducă soțul sau pur și simplu să mai sporovăiască cu unul sau altul înainte de încolonarea manifestanților. Lucian se bâlbâi, crispat, când o văzu ; înțelese că ea pricepuse pericolul, poate și presimțise. Nu venise să-și conducă soțul, încerca doar ultima săritură în fața primejdiei și ajunsese prea târziu, înțepenită acum și învinsă, ca și cei doi care nu mai reușeau să parcurgă ultimul pas până în dreptul ei. Vera intră înapoi, în institut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apropiaseră de punctul fierbinte, îl trata ca pe un copil, un nebun, un clovn. Exclus, tolerat ? Întrebări pe care și le punea fiecare și le pusese și Lucian, desigur, de prea multe ori. Voia să evite discuții fără finalitate sau presimțea că întrebările vor deveni tot mai insistente, somația tot mai violentă ? ... Deschide larg ochii, îi închide, orbit de lumina puternică a zilei. Chipuri de-o clipă, pulsații ale aerului, benzi volatile, fosforescente, scurte vibrații scânteiază sub pleoape. Ochii deschiși ; îndârjit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-mă la un regiment care rămâne aici!... Ori trimiteți-mă înapoi în Italia, oriunde, numai acolo nu!... Voi lupta ca și până azi, jur! Voi... Am trei medalii de vitejie, toate trei dobândite cu... Numai acolo nu pot merge... Acolo presimt că am să mor... Și nu vreau să mor! Trebuie să trăiesc! Căzu pe pat, cu obrajii în palme, biruit de lacrimi. Căpitanul era înduioșat și simțea că, dacă ar deschide gura, l-ar năpădi plânsul și pe el. In
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tristețe ciudată. Peste câteva minute veni Petre, aprinse lumina și-i întinse o scrisoare, întrebînd: ― Oare nu-i de-acasă, don' locotenent? Bologa se aruncă asupra plicului, dar văzând că-i de la Klapka, nu se mai grăbi să-l deschidă. Presimțea ce cuprinde și, într-adevăr, citind, dădu peste trei rânduri încurcate, din care înțelese cu o claritate tăioasă că, de o săptămână, în locul rușilor, au apărut românii. Se uită un răstimp la Petre, gânditor, și apoi zise: ― Nu-i de-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
într-o afacere care-i privește numai pe ei doi, pe Marta și pe el? Peste câteva zile doamna Bologa se așeză la masă cu ochii roșii de lacrimi și cu atâta spaimă în priviri, că Apostol se tulbură și, presimțind ceva rău, uită s-o întrebe de ce a plâns, încît doamna Bologa fu nevoită să-i povestească neîntrebată cum a aflat de la oameni ce primejdie îl paște, cum toată Parva spune c-a făcut de rușine pe Marta numai fiindcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Gicule, așa ar fi normal. Beau! Apropo de ce ziceai. N-am fost În iad, m-a trimis nevastă-mea doar la bila, după ulei și cereale, mănâncă dimineața, cu activia, e cu tranzit intestinal de cea mai bună calitate, dar presimt. Am un filing aparte despre iadul ăsta, cum se spune. Gore Își face vânt cu ziarul libertatea, iar Gicu (În timp ce vorbește) Încearcă să studieze - fără a reuși - prima pagină. Nu mai rezistă și izbucnește: Gore, mai ușor, fratele meu, mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
o făcuse alungat de o teribilă profeție: "O, inimă, ce-nseamnă mări de sînge..." Nu-mi pot reprima sentimentul că, în felul lor, toți acești mari artiști știau ce avea să fie, în secolul următor, la Ypres și la Verdun, presimțeau Stalingradul și coasta Normandiei, visaseră înfruntările de tancuri din stepa rusă, îngrozitoarea vânătoare de submarine, raderea de pe fața pământului a orașe întregi, a mii de monumente istorice străvechi, biblioteci și catedrale. Știau, în felul lor, căci le cunoscuseră in nuce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un convoi de asini și de robi spre liman. Auta și Nefert amuțiră. Auta alergă după ocheane și se întoarse să privească, apoi strigă uluit: - E Marele Preot!... Marele Preot cu toți ai lui. Unde se duce? - Cine știe cum de a presimțit! zise Hor. Sau pleacă fără să știe nimic! Auta nu înțelese decât că Marele Preot pleca cu toate corăbiile sale și că Tefnaht prăbușise luntrea în gura Muntelui de Foc. Dar ce putea fi în toate acestea atât de cumplit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]