1,380 matches
-
aserții sunt stipulate în mod arbitrar, în timp ce implicaturile conversaționale pot fi "restabilite" printr-un proces de gândire"143. În strânsă legătură cu teoria lui Grice, Catherine Kerbrat-Orecchioni distinge între două tipuri de conținuturi explicite și implicite cele din urmă incluzând presupozițiile și subînțelesul. Pe lângă implicaturile conversaționale, subînțelesul acoperă și: aluziile, insinuările, tropii, conotațiile, actele de limbaj indirect ș.a. Aluzia definește: "enunțări care fac, în mod implicit, referire la unul sau mai multe fapte particulare cunoscute de către anumiți protagoniști ai schimbului verbal
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
considerate separat poartă amprenta ancorării ideologice a interpreților. Lipsa unei situări în context a operei eminesciene determină distanțarea de lumea de sensuri pe care poetul o construiește, iar întoarcerea la texte, din prisma epistemei caracteristice epocii noastre și cu conștientizarea presupozițiilor care domină receptarea, oferă șansa unei reevaluări a semnificatului publicisticii eminesciene. Demersul hermeneutic, înțeles ca dialog productiv al interpretului cu opera, are ca prim obiectiv decelarea întrebărilor fundamentale la care răspund articolele poetului, dincolo de aplicarea unor grile procustiene de lectură
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sintagme sau determinanți enunțați anterior. Între mecanismele de coeziune transfrastică, conectorii textuali (și, deci, dar, prin urmare, tot astfel, de asemenea, când, dacă ș.a.) sunt compliniți de conexiuni implicite, fără expresie la nivelul elementelor de relație și cu ancoră în presupozițiile comune jurnalistului și cititorilor. Aparținând, sub aspect morfologic, clasei adverbelor și conjuncțiilor (incluzând locuțiunile aferente), conectorii textuali contribuie sub raport logico-semantic la stabilirea de relații variate: aditive, comparative, condiționale, concluzive ș.a. La nivelul arhitecturii transfrastice a articolelor eminesciene, remarcăm drept
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
amprenta ancorării ideologice a interpreților și a eludării contextului referențial al epocii. În aceste condiții, întoarcerea la textul eminescian, din prisma epistemei ce caracterizează epoca noastră, cu instrumentarul pe care ni-l pune la dispoziție știința modernă și cu asumarea presupozițiilor care domină receptarea, oferă șansa unei reevaluări a semnificatului publicistic. Demersul hermeneutic, înțeles ca dialog productiv al interpretului cu opera, are ca scop decelarea întrebărilor fundamentale la care răspund articolele poetului și nu aplicarea unor grile procustiene de lectură. O
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ideile cvasiunanim împărtășite fiind aceea că postmodernismul ar fi în primul rând o chestiune de limbaj. Știut este, de altfel, că modalitățile de realizare și tehnicile discursive ale unui curent, oricare ar fi el, oferă "întotdeauna repere valoroase în vederea identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică, societate". Autoarea procedează la descrierea anumitor aspecte ale postmodernismului, eliminând ideea de exhaustivitate în favoarea principiului selecției, aspectele analizate fiind cele recomandate de scopul cercetării: să ofere, pe baza unor teorii "din cele mai relevante", un set
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-l pe Ihab Hassan, este momentul să facem trecerea de la tratarea postmodernismului ca neologism sau clișeu la cercetarea atentă a textualității sale. Modurile de scriere și tehnicile discursive utilizate de către reprezentanții unui curent vor reprezenta întotdeauna repere valoroase în vederea identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică, societate. Studiul își propune să descrie o serie de aspecte ale fenomenului postmodern, dar nu într-un mod exhaustiv, ci selectiv, alegându-le doar pe cele considerate importante din perspectiva scopului urmărit. Astfel, din diversitatea teoriilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
renunțării la totalitate și al valorificării fragmentarității, localului, pluralității și discontinuității, fenomenul postmodern nu se poate autoproclama ca fiind universal, ci, dimpotrivă, reacția pe care dorește să o instituie este aceea de critică și problematizare, de descoperire și ridiculizare a presupozițiilor. Problematica postmodernistă reprezintă o adevărată provocare și pentru istorici, care sunt confruntați cu necesitatea revizuirii răspunsului la întrebarea: "ce este sau ce se mai înțelege prin istorie?" (de altfel, una dintre diferențele clasice dintre postmoderni și antipostmoderni este chiar interpretarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
original în care filosoful francez utilizează termeni precum "enunț", "arhivă", "epistemă", "istorie" etc. Foucault problematizează formele de continuitate (paradigma continuității, a progresului, a cumulului continuu se regăsesc atât în gândirea de tip istoric, cât și în cea filosofică sau literară), presupoziția originii secrete, a discursului latent etc. Una dintre tezele filosofului francez este aceea că, în ultimul timp, în marile domenii ale gândirii își fac simțită prezența fenomenele de ruptură, care încep să "clatine" ideea continuității absolute (un alt exemplu de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mimetism este unul mai general, existând și o serie de metafore revelatoare în acest sens (de genul mintea ca oglindă a naturii), dar oricât de mare ar putea fi convingerea unui cercetător că vorbește despre realitate, există un număr de presupoziții sau categorii cu care acesta operează și care s-ar putea să nu fie în relație de corespondență cu realitatea studiată, ci să reprezinte "intruziuni" subiective care apar din diverse rațiuni, cum ar fi aceea a ordonării evenimentelor în "recipiente
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Saussure, de pildă, sunt considerate în același timp închise și deschise unei gramatologii, contribuind atât la întoarcerea împotriva tradiției metafizice a conceptului de semn, cât și la continuarea acestei tradiții în măsura în care Saussure folosește termenul de semn împreună cu întregul bagaj de presupoziții inoculate în el prin intermediul limbii. Deși detectează primatul semnificatului în înțelegerea occidentală a semnului, Derrida refuză ideea unei doctrine materialiste a semnificantului pe care anumiți comentatori i-au atribuit-o. În viziunea filosofului francez, semnificantul nu este niciodată pur sensibil
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-se în mod singular în arena teoretică și practică, ca o nouă epocă istorică ce o depășește pe cea anterioară. Asumarea unui vocabular comun pare așadar un demers deloc facil, deoarece acceptarea lui ar conduce și la aceea a unor presupoziții și premise care constituie încă un fertil teren al disputelor. Ca o exemplificare a acestor discuții prezentăm câteva linii importante care să sugereze complexitatea acestei demarcații. 2.2.2.1. Proiectul nedesăvârșit al modernității Poate cel mai cunoscut adversar al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ea"131. În susținerea acestui argument este invocat Nietzsche, care, din perspectiva lui Giddens, nu putea să prescrie un fenomen care se întâmplă de abia astăzi în consecință, Nietzsche nu ar fi vorbit de fapt despre postmodernitate, ci despre chiar presupozițiile de bază ale Iluminismului, el nefiind un precursor, ci mai degrabă un gânditor care a radicalizat complet proiectul modernist. Pentru o mai clară demarcație a conceptului de modernitate radicalizată de cel de postmodernitate, Giddens oferă o perspectivă sintetică prin intermediul unui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
incomode, care să "purifice" modernismul, dar nu în înțelesul distrugerii sale. La fel cum unii comentatori considerau că fiecare epocă a avut "postmodernismul" său (un fel de interogativitate radicală pusă la lucru din dorința de a transcende limitele impuse de presupozițiile perioadei respective sau un fel de proces care deține o parte din trăsăturile avangardei), și filosoful francez vede în postmodernism o stare constantă, inițială a modernismului, care îi suspectează principiile, dar care, în același timp, îl face să existe. Astfel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
categoriile postmoderne, nu abandonează nucleul dur al caracteristicilor moderne, ci le regândesc prin intermediul mijloacelor radicalizate. În pofida defectelor poziționării și radicalismului postmodernismului extrem, el are o serie de virtuți care rezidă în special în capacitatea de "a ne forța să regândim presupozițiile de bază, metodele și modalitățile de practică"161, în interogația acidă îndreptată asupra discursurilor moderne, în regândirea teoriei, culturii și politicii moderne. De partea cealaltă, chiar dacă "moderații" oferă de multe ori slabe argumentări teoretice și analize confuze ale fenomenului, virtuțile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Conceptele utilizate de către autorul francez în special în jurul anilor 1980 s-au transformat în repere ale discursivității postmoderne în genere termeni precum simulacru, hiperrealitate, strategie fatală, seducție regăsindu-se în vocabularul curent al postmodernismului. Punând sub semnul întrebării multe dintre presupozițiile marxiste, freudiene și structuraliste, Baudrillard a deschis calea către un discurs radical, astfel încât unii comentatori l-au catalogat drept teoreticianul "sfârșitului modernității". Acest sfârșit va fi urmat de o serie de alte "absențe" consacrate: cea a socialului, a maselor, a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismului din artă, literatură, filosofie, politică, context în care discuția despre avangardă își găsește locul. Deși termenul de avangardă îi displace din cauza conotației sale militare, Lyotard îi recunoaște meritele în ceea ce privește "travaliul" său "lung, obstinat, pe deplin responsabil, orientat către cercetarea presupozițiilor implicate în modernitate"203. Chiar dacă s-a încetățenit ideea morții avangardelor, filosoful francez consideră că ele nu trebuie considerate doar niște mode perimate, expresii ale unei modernități ce trebuie alungate din scenă, ci trebuie privite prin prisma comparației cu anamneza
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care orice schimbare ce intervine în urma decanonizării sau demistificării alteia poate produce, la rândul său, forme noi de gândire, limbaj, cunoaștere cu forță opresiv-dominantă sau totalizatoare, astfel încât aceste mijloace ar trebui utilizate în mod constant pentru a revizui bagajul de presupoziții și seturi de norme ce funcționează într-o anumită perioadă în societate. 4. Lipsa-de-sine. Lipsa-de-adâncime. "Pierderea sinelui" pare a fi o constantă a literaturii postmoderne, pe care Hassan o vede originându-se din gândirea nietzscheană (""Subiectul" nu este ceva dat, ci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
autoreferențialitatea, ironia, parodia caracterizează o parte a modernismului, aceste trăsături nu sunt identice în postmodernism și nu îndeplinesc aceleași funcții discursive. Ironia postmodernă servește instituirii distanței critice și apoi desființării ei, într-un proces complice, duplicitar, ce subminează convențiile și presupozițiile. Nu este vorba despre negarea reprezentărilor și a situațiilor pe care le citează în mod ironic, ci despre instituirea unei "diferențe ironice" care nu caută vreo soluție contradicției instituite, ci doar evidențierea sa. În acest sens, și Umberto Eco vede
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
forță" pe scena discursivă; opoziția dintre cunoașterea adevărată și cunoașterea incompletă și parțială; opoziția dintre sinele care este îndreptat către înțelegerea adevărului și a cunoașterii adevărate, transcendente, exterioare și sinele care este îndreptat către interior, în vederea cercetării propriilor prejudecăți și presupoziții. Fish subliniază că fiecăreia dintre aceste dispuneri opozitive i se poate atașa, în subtext, o opoziție dominantă, între două tipuri de limbaj: "pe de o parte, limbajul care reflectă sau raportează cu exactitate în legătură cu faptele nedisimulate de nici un plan sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
constrânse" să pară a afirma altceva decât au intenționat autorii lor. În acest sens, retorica își arogă o competență de ordin general asupra unei textualități care, privită în cadrele asumate de Derrida, poate îngloba orice. Pornind de la alte considerente și presupoziții, relația logică retorică intervine și în demersul rortyan, pentru care discursul logico-metafizic este unul care pleacă de la niște premise pentru a ajunge la niște concluzii așteptate din interiorul vocabularului respectiv, astfel încât el pare a fi un discurs autoritarist, ce nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
competiția dintre un vocabular încetățenit ce a devenit o pacoste și un nou vocabular, format pe jumătate, ce promite vag lucruri mari"236. Un proiect similar celui descris aici pare a fi însăși filosofia postmodernă, care se axează pe destabilizarea presupozițiilor și limbajului filosofiei moderne, "promițând" uneori modificări masive și uneori înscriindu-și metalimbajul în chiar limbajul obiect canonizat al tradiției filosofice anterioare. Aceste câteva imagini ale relevării importanței retoricii în postmodernitate ne-au conturat și ideea că analizele care țin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unui grad zero sau a unui grad vorbit al scriiturii înseamnă, de fapt, anticiparea unei stări perfect omogene a societății"279. Se observă aici premisa ce subîntinde acest raționament, premisă tradițională conform căreia limbajul oral este originea limbajului scris. Dar presupoziția va fi răsturnată de însuși Barthes în lucrările sale ulterioare; astfel, în Variațiuni pe tema scriiturii, în legătură cu dihotomiile oral/scris, limbă scrisă/limbă vorbită, ni se atrage atenția că "este necesar să amintim, de fiecare dată când este posibil, disparitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
întrerupe privilegierea anumitor concepte. Acest scenariu a fost etichetat fie cu sindromul "uciderii tatălui", fie cu recitirea într-o altă variantă a temei nietzscheene a morții lui Dumnezeu. În postmodernism se consideră că textul conține în sine o serie de presupoziții care depășesc intenția inițială a autorului, la fel cum, de exemplu, o gamă întreagă de efecte stilistice pe care de obicei le atribuim genialității scriitorului pot fi doar consecințe ale înseși limbii folosite. Textul "se face pe sine" și, prin intermediul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale asemănării. Derrida, de o altă manieră, introduce logos-ul în jocul diseminării și al deconstrucției, luându-i proprietatea de centru imuabil. Scriitura va incorpora, desigur, acest termen, dar după ce va fi supus unor operații textual-discursive de "purificare" a prejudecăților, presupozițiilor și credințelor pe care el le aduce cu sine. Ilustrările relației teorie logos au multiple consecințe asupra scriiturii și interpretării. Acestea nu mai pot fi decât plurale, relative, localizate, indecidabile și cvasi-indeterminate. De altfel, jocul de limbaj este o metodă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
precum și înscrierea strictă într-un gen, scriitura postmodernă se bazează pe deconstrucție, ce are drept țel jocul semnificanților care valorizează lipsa granițelor dintre texte sau discipline (intertextualitatea). Discursul modern era în special narativ, prezentând o "grande histoire", conținând ierarhia și presupozițiile profunzimii, ale straturilor de înțeles și ale semnificatului central. Discursul postmodern este în mare măsură anti-narativ, axându-se pe "petites histoires" locale, pe epuizarea și anarhia logos-ului, declarându-se împotriva interpretării și afișând o dispersie, o ironie și o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]