1,686 matches
-
în care fecioarele sfinte, prea feminine, privesc din somn cu ochii închiși pe zări. Finețea culorilor, puritatea formelor, lumina delicată, miraculosul creștin inserat cu subtilitate amintește de pictura neoimpresioniștilor. Linia și culoarea lui Andrițoiu dau efecte morale: Presimt zăpezi și prevestesc un alb/ frumos ca de molitvă tipărită/ Madonă albă, pogorând din cer/ ea o să vină, trebuie să vină!/ Cu stele mari și-n stea cu alt mister/ Și-n nevăzut cu slavă și lumină.". Timpul este concretizat într-un joc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui gospodar înstărit și a nevestei care îl luase de bărbat deși îl iubea pe fratele lui, transcede conturul banal al triunghiului adulterin. Deși îmbogățit cu precise sugestii de natură istorică și socială foametea și exasperarea țăranilor spoliați de arendași prevestește pojarul și măcelul răscoalei din 1907, în timp ce personajul invalidului nebun readuce în memorie sacrificiul oștenilor din Războiul de Independență din 1877 povestea nu își pierde fluența, dimpotrivă. Și nici nu nu trădează spiritul textului. Dimpotrivă. Cu rafinată știință a elipsei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ploua în ziua de Moși de vară [sîmbăta dinaintea Rusaliilor], va fi anul mănos. Toamna, cînd găsești în ghinda de stejar vierme arată că anul viitor va fi productiv; dacă îi muscă, va fi mijlociu, iar de va fi paingăn, prevestește foamete. Cînd se ivesc furnici prin casă e semn de belșug. De plouă în Vinerea Seacă, are să fie anul îmbelșugat. Cînd primăvara se văd pe ape spume albe-gălbui care se cheamă „mană“, are să fie mănos anul acela. Cînd de pe pădurile
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
va strica vremea. Cînd vin ciorile de cu toamnă e semn că vine și iarna. Se crede că croncănitul ciorilor anunță vreo nenorocire. Cînd gorăie* cioara e semn că ți se va întîmpla ceva rău. Ciori cînd îți ies noaptea prevestesc moartea. Cînd ți se strîng ciorile pe casă e semn de belșug. Cioarele, pentru că mănîncă din tot felul de semințuri, trebuie să ducă fel de fel de semințuri la o mînăstire cu călugări - toți sfinți - și care se află în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cîntatul gă inii să nu fie de stricăciune pentru casnici. Cînd găina cîntă cucoșește nu e semn bun; trebuie a-i jumuli penele de pe cap, și de vor ieși altele albe, nu ai a te teme; ieșind însă negre, rău prevestește. Cînd cîntă găina ca cucoșul, familia la care a cîntat are să-i meargă bine. Găina care cîntă cucoșește, cînd are ciocul spre apus, vestește moartea; cînd are ciocul spre răsărit e de bine. (Gh.F.C.) Cînd găina se scaldă în praf
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lenea din tine ori dintr-ai tăi. Liliac (arbust) Poporul îngroapă la Paști ciolanele purcelului sfințit și crede că din ele va răsări un liliac. Liliac (animal) Se crede că șoarecele care a ros nafura se preface în liliac. Liliacul prevestește moarte. Dacă-i dai cuiva liliac pisat în mîncare, îl faci să-și piardă cumpătul, umblînd nebunatec. Liliacul prins și uscat e bun de afumat pe cei ce suferă de frică sau bîiguiesc* noaptea. Poporul se ferește de atingerea liliecilor
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de vei vedea miei negri ai să faci pureci. Cînd vezi primăvara miel alb întîi, ai să fii tot anul sănătos. Miel alb văzînd întîi e a noroc și ți se va împlini cel de pe urmă dor. Miel negru îți prevestește supărări peste an. Primăvara cine vede întîi miel negru sau jupuit e rău de moarte sau pagubă; e bine cînd vede miel alb. Cînd ți-a fura mieii, nu ai parte de pripas. Să nu dormi în ziua de Sf.
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și sănătos, sorocind la cîți ani să mai nască nepoata alți copii. Cînd copilul se scoală din albie, se dă jos și-și leagănă covata, mama va mai face copii. Copilul mic, cînd este desfășat și ține picioarele în sus, prevestește că mă-sa va mai face un copil. Se crede că dacă amintește cineva numărul copiilor cuiva și din greșeală zice că respectivul are un copil mai mult, lui i se va mai naște un copil. Cînd un copil se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vine miros de busuioc, semn că un bărbat străin îți va sosi în casă. Cînd cîntă cucoșul în prag, au să-ți vie oaspeți. Cînd țarca cîntă împrejurul casei, au să-ți vie oaspeți. Cînd cîntă cioaca* pe lîngă casă, prevestește venirea unor musafiri. Dacă, spălîndu-se mîța, întinde laba în vreo parte, au să sosească oaspeți sau vreo veste. Cînd în față ți se lasă paingăni mici, îți vine o rudă. Cînd se coboară painjeni cu labele albe, îți vine un
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sfînta și altele, și rămîi pocit ori cazi la boală. Rătăcire Dacă cineva rătăcește noaptea drumul în sat, aproape de sat ori pe hotarul cunoscut, se susține că a călcat în urmă rea. Război întunecimile de lună și stelele cu coadă prevestesc război. Cînd sînt stele multe pe cer e semn de război. Cometa cînd se arată pe cer aduce veste de vreun mare rezbel ori boală. Dacă latră cînii uitîndu-se la lună, va urma război. Război de țesut Războiul de țesut
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
copil se naște, apar ursitoarele la fereastră; de aceea se țin ușile și ferestrele deschise și [e] cea mai mare liniște în timpul facerii. Se crede că a treia zi după nașterea unui copil sosesc pe la mia zănoapte ursitele, care apoi prevestesc viitorul nou-născutului. A treia zi după nașterea unui copil, sara, se pun în casa unde el doar me sare, vin și bani, că ci în acea sară vin ursitoarele copilului să-l urseze - și să găsească ele de băut, de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
promită că, măcar duminica, nu va bea. Și-l trimite la piață, să cumpere o rață, că vroia să gătească rață pe varză. Spăsit, Nuni promite. Și mai promite că-ntr-o oră e acasă, cu rața sub braț. Se prevestea o duminică atipică, pentru conflictu alizantul comedian. N-a fost să fie... Chestia cu rața a mers ușor. După aceea începe burlescul... Căci bietul Nuni trece pe lîngă barul poreclit Acvariu, unde se aduna actorimea între repetiții. Obișnuința-l face
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
șase ani (cînd "alt eveniment straniu îi zgudui sufletul"), respectiv "pierderea" lui Dumnezeu, în criza ce survine șocului prilejuit de moartea tatălui. Trei trepte ale transformării cu profund răsunet interior, în a căror succesivitate trebuie citite nu doar zguduirile care prevestesc maturizarea, ci și reactivitatea exacerbată a copilului, respectiv adolescentului, care trăiește concomitent teroarea și fascinația tutelei (paterne, în ordine mundană, divine, pe calea de consecință a epifaniei). Vizibila motilitate psihică a tînărului este motivată prin postura lui mereu dependentă și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nu era de-ajuns, a mai făcut una, imediat după. Parcă uitase de cea tocmai comisă sau cine știe ce-o fi fost în capul lui. După ce s-a despărțit de băieți, împrăștiați care încotro la sunetul accidentului, ce nu prevestea prea multe lucruri bune, s-a apucat să sune aiurea pe la ușile vecinilor, fugind înainte ca cineva să-și facă apariția. Avea momente cînd îl tentau clapele albe, îl mînca palma și-l frigeau degetele numai cînd le vedea. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a provocat-o cu descântecul său. El crede acum în puterea magică a cuvântului aducător de moarte. Poemul pornește de la o remodelare a imaginației folclorice, a imaginarului fabulos și atenționează că trebuie citit ca o "parabolă a cunoașterii". Nimic nu prevestea finalitatea tragică a ritului de "descântare" a melcului. În limbajul magiei populare, care conservă atmosfera de mister, copilul a exprimat relațiile dintre natură și conștiință: "Melcul prost, încetinel.../ În ungher adânc, un gând/ Îmi șoptea că melcul blând/ Sub mormânt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
O lume, altădată sacralizată, se demitizează, pierde relația, direcția cu cosmicul. Drumul spre "pomul vieții" nu mai e calea spre cunoaștere, ci adevărul refuzat: "Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr". Paradis în destrămare prevestește o vârstă a negării rostului sacru: un univers în declin populat de: "portarul înaripat", serafimii, arhanghelii, "porumbelul Sfântului Duh". Profetul se simte înstrăinat, nefericit, văzând că lumea începuturilor, a mitului, nu mai are eficiența originară. În fântâna cu "apă vie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nume și nu le înfățișează așa cum sunt, ci le prezintă de-a-ndoaselea. Cu o intuiție precisă a lucrurilor, știe de pe acum să schițeze aspectele urbanisticii gloduroase a periferiilor bucureștene, înainte de a trece la înfățișarea mahalagiilor în comedii. Desigur, începuturile lui nu prevestesc pe marele scriitor, dar nici nu-l dezmint. Debuturile sale sunt ca și acordurile sigure ale unui instrumentist stăpân pe sine, care își câștigă măiestria fără grabă. Chiar dacă ținem seama de descoperirile care se mai pot face, putem afirma că
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dat să regăsim ritmul lumii la un ceas de solstițiu, care era totodată și unul crepuscular, de inevitabilă scadență a regimului adus cu forța și menținut, decenii în șir, prin teroare. Impresia de miracol era aproape unanimă, deși atâtea semne prevestiseră o iminentă schimbare. Se va ști, în timp, că rezistența anticomunistă a fost mai fermă decât s-a crezut și că renașterea pe care o trăim azi a fost alimentată, discret și continuu, de sacrificiile acelei rezistențe. O istorie dramatică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
această privință nu sunt destul de mature. Evenimentele mișcă astfel valurile unei mări dezlănțuite și există oameni care cred că revoluția s-a terminat! O, nu! Vom vedea încă destule lucruri etonante. Efervescența grozavă care a pus stăpânire pe spirite le prevestește. Trag perdeaua." (p. 86) Avea 23 de ani, se simțea liber, ca un "cetățean fără griji al universului", ar fi vrut să vadă, ca atâtea spirite curajoase din epocă, "lumea nouă" ce se anunța peste ocean, însă va rămâne în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cocioaba mizera, inundată. Se întreabă Sábato dacă nu se manifestă chiar Dumnezeu în aceste mame și de ce s-ar manifestă doar în poeți că Juan de la Cruz sau în picturile sacre ale lui Rouault? Dacă rezistență pare absurdă când se prevestește sfârșitul, de ce să nu medităm la acesti sfinți? Oare nu sunt ei înșiși dovadă că mai există ceva de cealaltă parte a absurdului? De fiecare dată când am fost pe punctul de a pieri din istorie, spune Sábato, omul s-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
semnele onirice cele mai semnificative. Este asociat forței instinctive, puterii spiritului, dar mai ales excitației sexuale. Este o viziune purificatoare, de aceea Alejandra își da foc, iar Nebunul Barragán (personaje din Sobre héroes y tumbas și Abaddón), ca un profet, prevestește că lumea va arde când va veni apocalipsa. Numai atunci Fernando intuiește că ceea ce trebuie să facă este să intre în statuie, simbol al reîntoarcerii la uterul mamei, început și sfârșit: "EU ȘTIAM că trebuia să fie o intrare care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
susținut impunerea “forței dreptului” în dauna “dreptului forței”, în relațiile internaționale, autor al formulei “indivizibilității păcii” văzută de acesta ca “o stare de spirit”, pronunțându-se pentru respectarea suveranității, egalității în drepturi a tuturor statelor, pentru “spiritualizarea frontierelor”. Titulescu a prevestit declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, cu urmările sale catastrofale pentru umanitate. Perioada de apogeu a carierei diplomatice a lui Nicolae Titulescu este reprezentată de activitatea sa în cadrul Ligii Națiunilor, văzută de acesta ca o apărătoare a tuturor principiilor
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
clica puterii bazate pe teroare polițienească, Domnu va fi trădat până și de felona văduvă a farmacistului. Căderea psihică a ministrului-feudal, acum o penibilă paiață îndoliată, este ireversibilă. Reacționează violent, ca apoi să cadă în prostrație. Sfârșitul despotului este iminent, prevestit de demență senilă și mizeria fiziologică aferentă. Portretele succesive de la azil sunt tot atâtea variante ale alienării. Conștient încă de tot ce i se întâmplă, își retrăiește trecutul și prezentul, ieșind din carcasa propriului trup ("o momâie urât mirositoare"). Închipuirea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
stăpânul exigent al propriei puteri simbolice. Monologul interior, doldora de revoltă teoretică fără plecare, ilustrează o tipologie a potențialului la condițional optativ, împietrită în inacțiune, indecizie, resemnare pe fond discordant. Mecanismul om-marionetă (Jonathan Noel) se speriase de eventualele, presupusele turbulențe prevestite de porumbel, cu care era inapt să se confrunte. Ca să nu mai vorbim de o totală schimbare a vieții. Condamnat pe viață la confortul amniotic al odăii sale în care se internase, încredințat că își oferise maximum de libertate și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dorința de a atinge sfîrșitul și care constituie în același timp negarea acestui sfîrșit. Este forma afirmării necontenite și neobosite a existenței sale și a negării morții. Spiritul vieții, după cum spune Scriptura, «rîurile de apă vie», a căror secare o prevestește amenințător Apocalipsul. Principiul estetic, cum se exprimă filosofii, principiul etic, cum zic aceiași filosofi. «Căutarea lui Dumnezeu», cum o numesc eu mult mai simplu. Scopul întregii mișcări a masei, la oricare popor și în oricare perioadă a existenței sale, constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]