12,874 matches
-
muncitori. Mai știu și că ai o casă de copii. Eu aș avea nevoie de un om de Încredere, la mașina automată de muls vacile dar, asta Înseamnă că fie vară fie iarnă, trebuie să fii prezent. Am un om priceput acolo dar este mult de muncă. Apoi laptele trebuie dus la centru, omul nu le poate face singur pe toate. Pentru muncitorii permanenți, am construit niște barăci, te poți muta cu toată familia. Vă pun la dispoziție două camere și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și-a luat munca În serios și În scurt timp știa exact ce are de făcut și unde erau puse cele necesare. Nu trecea o zi În care să nu-I trimită Bunului Dumnezeu un gând de mulțumire așa cum se pricepea el, că-l ajutase să-și poată crește copiii. Așa au intrat ei În rândul familiilor ce munceau la fermă, câștigându-și cinstit traiul de zi cu zi. Crăciunul i-a găsit pe toți adunați la o ceașcă de țuică
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
creație proprie. Au mai făcut Încă două colege același model pentru fiicele lor, care au banchetul de sfârșit de liceu. Au ales alte nuanțe. Eu am preferat asta, să se asorteze cu albastrul mării, al cerului...hai că tu te pricepi mai bine la treburi poetice, decât mine. Vei arăta ca o sirenă abia ieșită din mare și ce de cuceriri vei face...mai spusese Teia cu prosopul pe mână intrând la duș. În mintea Andreei se contura din ce În ce mai bine o
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
dar, Pavel chiar nu știuse nimic, avea să afle ea mai târziu. Între timp Silviu se apropiase de mama Andreei și-i pusese o mână pe umăr, la fel și pe umărul tatălui său și spusese: Noi asta ne-am priceput, asta am făcut, de aici depinde numai de voi. Apasă pe aceelerație tată... Noi ne ducem să dansăm. O luase de mână pe Andreea și plecaseră râzând amândoi de Încurcătura În care-i puseseră pe cei doi părinți și ștergând
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Am plecat fuguța, apa era fiartă și, repede, am turnat-o peste făină. Mestec eu mestec, și mi se părea că apa trebuia să fie călduță. Și încep repede să strig la sora mea. Ea era mai mică, dar se pricepea mai bine la asemenea lucruri. Dar strigam, de parcă ar fi căzut casa peste mine. Vine ea fuga din drum și mă întreabă ce s-a întâmplat. Îi povestesc și a început să râdă. Ce să facem? Iau o pungă și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
știu să se joace la telefon, la calculator. Poate este ceva bun. Dar mai bine ar fi ca să le oferim și lor amintirile pe care le-am avut noi. Mă uit la sora mea, are 10 ani, dar ea se pricepe mai bine în unele cazuri de tehnică. Jocurile ei sunt luptele online. Rareori o văd să se joace cu copiii, așa cum făceam noi. Jocul copiilor de azi este bătaia. Ies afară, îi aud cum strigă, cum se bat, de la nimica
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
pe educație și convingeri formate într-un parcurs de durată. * * * Ce mi se pare demn de remarcat (mie, ca „simplu cititor”) este faptul că meditațiile de mai sus, aparținând Profesorului, comentate de scriitor și rezumate de subsemnatul pe cât m-am priceput mai bine, nu au rămas un secret al personajului. De la începutul poveștii lor, Domnul R. a gândit mereu cu voce tare în prezența iubitei sale, mai ales în acele după-amieze lungi în care Teodora uită pentru o vreme să mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pescuiască cu adevărat, nu să prindă asemenea arătări. Dar mai era un fapt peste care n-aș vrea să trec așa ușor: Bărzăunul era și un neîntrecut pescar, însă nu cu undița, cum poate cred cei mai mulți, ci cu mîna. Se pricepea de minune la prins păstrăvi de sub stînci, din pîrîul ce curgea printre munți. Numai că în acea zi ținta sa principală nu erau păstrăvii, ci tritonii. Iată deci cauza plecării sale spre pădure. Cine și-ar fi putut închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mirare, apoi, strecurînd o privire molfăită spre Bărzăun, îi spuse la fel de serios: Mda... sînt sigur că-i așa. Numai află tu de la mine că ei nu rîd de ce le spui, ci de moaca ta de harbuz murat! Șopîrluțele alea se pricep grozav la proști și cum văd cîte unul pe mal, se adună în turmă, ca la circ. Bărzăunul schiță un început de rîs, dezvelindu-și doi dinți din partea stîngă, apoi propuse: În cazul ăsta hai și tu cu mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
draci?... Ce taine să ascundă?... Eu, pînă nu văd exact despre ce-i vorba, nu zic nimic. Ce-s copil?!... Ce-ar fi însă dacă... dacă noi... Și tăcu uitîndu-se cu coada ochiului la Virgil. Acesta se făcu a nu pricepe unde vrea să bată Bărzăunul și întrebă încrețind sprîncenele: Dacă ce? Dacă... Și Bărzăunul făcu iar o pauză, lovind cu piciorul într-o rădăcină putredă. Dacă ce, mă?! strigă Virgil iritat de tărăgănarea Bărzăunului. Zi odată și nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ptiu, că sec mai ești! se arătă iar superior Bărzăunul. Eu credeam că dacă ai terminat clasa cu premiul I ești măcar cu un centimetru mai deștept ca mine. Dar zău că judeci ca un triton!... Ce, adică tu nu pricepi ce vreau eu să zic? Trebuie neapărat să-ți spun cuvînt cu cuvînt ca la copiii de țîță? Virgil pufni fără să mai răspundă nimic și aruncă un bolovan mare în apa liniștită a lacului. Apoi se apropie de Bărzăun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Chiar dacă ești sau nu ești de acord, Ilinca se întoarce-n sat în seara asta!... Sîc! Ura!... Ura!... începu să strige Bărzăunul țopăind pe trunchiul sălciei. Te-am prins!... Te-am prins!... Te-ai dat singur de gol fără să pricepi manevra mea! Ha, ha, ha !... Deci tu vrei să mergi în această expediție numai pentru a fi împreună cu Ilinca!... Zi că nu-i așa și mănînc zece fluturi cu tot cu aripi! Virgil se înroși pînă-n vîrful urechilor și se opuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu părea deloc dispus să se amestece în astfel de "copilării". Totuși, găsind momentul potrivit, prinse o șopîrlă și o strecură pe nesimțite în plasa Bărzăunului. Ilinca începu să țipe așa de tare, uitîndu-se la plasa cu pricina, încît Bărzăunul pricepu repede că a devenit victimă și aruncă plasa cu tot cu mîncare și cu șopîrlă într-o rîpă. Prima întrebare mai la obiect, care a stîrnit o discuție destul de aprinsă, a fost pusă de Nuțu: Și e d-departe pîn' la peș-peș-peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am auzit pentru prima dată de ea. Ilinca ridică din umeri și se uită la Vlad. Iaca, na, ce întrebare și la tine! răspunse Vlad plin de sine. Cum, de ce-i spune așa?... Pentru că așa-i spune. Mare greu de priceput? Dealului Ursului de ce-i zice Dealul Ursului? Ție de ce-ți zice Virgil? Lui Ticu de ce-i zice Bărzăun? Hă, hă, hă, ce răspuns formidabil! rîse cu răutate Bărzăunul, găsind momentul potrivit pentru a-i plăti lui Vlad o poliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întrebarea, mai ales din partea Iui Virgil. Zîmbi cu înțeles spre Ilinca și răspunse imediat: Ca să nu te-adoarmă mirosul de pește fript și să te trezești cu el făcut scrum. Și trase un hohot de rîs cum numai el se pricepea, stîrnind ecouri prelungi în toate părțile. Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se mulțumi doar să-i tragă o pleasna Bărzăunului peste scăfîrlie. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de tot ce auzea. Încruntă din sprîncene, ca și cum ar fi vrut să-și amintească ceva petrecut cu foarte mult timp în urmă, dar, nereușind un asemenea lucru, ridică din umeri și dădu din cap cu cea mai inocentă înfățișare. Nu pricep nimic, zău! Nu știu la ce te referi. Du-te dracului! țipă Matei scos din sărite și n-o mai fă pe novicele cu mine! Știm cu toții ce-ai vrut și ți-a mers figura! Dar află tu căă... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
creangă de măr, se dădu de cîteva ori peste cap, ca la trapez, bineînțeles cu scopul de a vedea Ilinca ce bun sportiv este, și întrebă tare, cu ochii țintă la Nuțu: Dar de ce nu-i conduce Nuțu?... Poate se pricepe mai bine. Eu p-plec la mare, răspunse acesta cu gura plină de vișine. Dar de mers, zău c-c-c-aș mai merge o dată, că-i tare frumos! I-am spus domnului Ni-c-canor că numai tu știi drumul bine. Bărzăunul se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
apoi răspunse ca și cum ar fi fost în totală cunoștință de cauză: Aha, văd!... Acolo, bre Ticule, dorm Muma Pădurii și cu Statu-Palmă-Barbă-Cot. Au mare nevoie de cineva care să le facă ventilație și să-i apere de muște. Tot te pricepi tu la toate, așa că n-ar strica să te urci pînă acolo și să-i ajuți... Bărzăunul rămase puțin descumpănit. Era prieten bun cu nea Petrică, dar nu se așteptase la un asemenea răspuns. Însă nu era el omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
despre poezia ta? Adică mă crezi pe mine fără caracter? Bărzăunul se uită la ea pe de o parte înfiorat de tonul cu care-i vorbea și, pe de altă parte, bucuros c-o vede lîngă el. Dar nu se pricepu să-i dea nici un răspuns. Ilinca mai continuă să-l ferchezuiască pe același ton cîteva secunde, apoi se apropie de el și, privindu-1 pînă în adîncul ochilor, îi spuse încet, ca și cum i-ar fi încredințat cea mai mare taină: Prostule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul vrea să rîdă de ei. Foarte bine, răspunse Bărzăunul cu ochi de văpaie. Nu trebuie să urcăm peretele, ci, pe ocolite, pînă-n vîrful stîncii și, de-acolo, cu ajutorul frînghiilor coborîm doar cîțiva metri pînă la cele două intrări. Acum pricepeți?... Nu va fi greu deloc. Mai ales, dacă reușim s-ajungem la brîul acela tăiat în piatră, după aceea totu-i ușor. Mergem pe el în voia cea bună pînă intrăm în cele două tainițe... Iar acolo... Măi fraților, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
c-ai putea cădea în prăpastie. Ce sîntem noi, alpiniști? Dă-le-ncolo de comori și alte născociri! Nu ți-i de-ajuns c-am văzut toate minunățiile astea?... Las' c-or să vină să caute comorile cei ce se pricep să se urce pe firul de păianjen. Îi spun eu lui Nicanor și n-are rost să ne mai chinuim noi. Hai mai bine jos, să mai prindem cîțiva păstrăvi și să-i punem la afumat. Iar mîine ne întîlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
toți!... Locul marii descoperiri visate fusese luat de gîndul la mîncare, de aruncatul pietrelor după păsări, ori de molfăit vorbe despre frumusețea împrejurimilor. E oare cu putință ca unii oameni să renunțe așa de ușor la un vis drag? Ilinca pricepu, probabil, frămîntarea Bărzăunului și se apropie de el căutîndu-i privirile. Dar ochii Bărzăunului erau deschiși doar în întunericul sufletului său, în care nu mai putea pătrunde atunci nici măcar Ilinca. Vrei să mai rămînem aici, Bărzăune? îl întrebă fata punîndu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăune? îl întrebă fata punîndu-i o mînă pe umăr. Eu rămîn! răspunse hotărît Bărzăunul, uitîndu-se cu totul în altă parte decît la Ilinca. Cine vrea să plece, drum bun! Ilinca dădu din cap nedumerită și ridică din umeri. Nu putea pricepe de ce-i Bărzăunul așa de bosumflat și nici nu se strădui să priceapă. Se întoarse spre ceilalți și spuse cu destulă autoritate, pentru a nu fi contrazisă: Eu zic să mai rămînem o vreme aici, că tare-i frumos! Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul, uitîndu-se cu totul în altă parte decît la Ilinca. Cine vrea să plece, drum bun! Ilinca dădu din cap nedumerită și ridică din umeri. Nu putea pricepe de ce-i Bărzăunul așa de bosumflat și nici nu se strădui să priceapă. Se întoarse spre ceilalți și spuse cu destulă autoritate, pentru a nu fi contrazisă: Eu zic să mai rămînem o vreme aici, că tare-i frumos! Apoi strigă spre Bărzăun, ca și cum ar fi primit adeziunea tuturor: Mai rămînem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lumi posibile. Natura creează omul ales geniul care devine intermediarul ei neocreator. Astfel, prin mijlocirea geniului, Primordialitatea rostește al doilea cuvânt al Genezei. Acel cuvânt nerostit în ziua întâia, este șoptit poetului: "Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin.../ Sublimul adevăr...noi l-avem din cer afirmă Eminescu (Preot și filozof). În aceste versuri este exprimată esența originii și fenomenologiei creației poetice. Opera geniului este o stare de grație a conștiinței axiologice-martor. Astfel, a doua Facere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]