12,837 matches
-
se transformară în limbi de foc pentru sufletul puiandrului. Nu, Hana nu va mai fi, niciodată, poate, lîngă el. Durerosul adevăr îi puse sîngele în mișcare. Simți că i s-ar rupe inima în bucăți dacă nu i-ar împărtăși prietenei lui radicala hotărîre. Era, poate, ultima confidență pe care avea să i-o facă vreodată. Și, decis, Lupino rupse tăcerea. Mă voi destăinui ție, minunată prietenă a mea. Îmi încalc promisiunea făcută lui Arus, dar prietenia noastră merită acest sacrificiu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Simți că i s-ar rupe inima în bucăți dacă nu i-ar împărtăși prietenei lui radicala hotărîre. Era, poate, ultima confidență pe care avea să i-o facă vreodată. Și, decis, Lupino rupse tăcerea. Mă voi destăinui ție, minunată prietenă a mea. Îmi încalc promisiunea făcută lui Arus, dar prietenia noastră merită acest sacrificiu. Tu, Hana, ai dreptul să știi, trebuie să știi. Voi pleca departe, în lume, să-mi caut familia. Trecutul meu nu începe aici, și trebuie să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
hotărît. Îmi voi căuta familia, chiar de-ar fi să străbat lumea toată pentru asta. Dar, oriunde aș ajunge, și oricît de bine mi-ar fi acolo, voi veți fi mereu prima mea casă; tu vei rămîne mereu singura mea prietenă adevărată. Și, oricît de departe aș fi, mă voi întoarce, Hana. Să nu uiți asta! Promiți, Lupino? Pe sufletul meu, promit! Cei doi prieteni își plecară ușor capetele, în semn de jurămînt, apoi se ridicară. Era și timpul. Ceata de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
echilibrul. Nu-i era deloc clar: cine-i străinul care a apărut din pădure?, dar pricepu, din tonul vocii lui, că n-are a se teme. Și se chinui să culce la pămînt ierburile înalte, așa cum văzuse că fac toate prietenele mamei lui, căprioarele. N-ar strica să te mai auzim puțin. Mămica ta ar putea să-ți depisteze vocea și am avea mai multe șanse să vă regăsiți. Nu-nțelegi. Nu-nțelegi nici asta... Puiul n-avea de gînd acum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îți faci bagajul, da? - Bine. Ana aduse o pătură roșie, groasă, pufoasă și o înveli pe Karina, care tremura în fotoliul mare și rece în care se cuibărise de când venise în grabă Ana, îngrijorată de starea deplorabilă în care ajunsese prietena sa. Trebuia să o ajute să depășească acest moment delicat, dar se simțea neputincioasă în încercările timide de a-i veni în ajutor, iar Karina refuza ajutorul unui medic specialist în probleme psihice. Îi era aproape ori de câte ori avea nevoie, îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ajutor? Locul tău nu e aici, ci în bucătărie.” Se ridică sprintenă, având grijă să nu păteze lenjeria cu sângele care continua să iasă prin tăietura de la mână, se încălță cu papucii pufoși și călduroși pe care-i primise de la prietena ei când împlinise treizeci de ani și se îndreptă spre bucătărie. Aruncă cuțitul în chiuvetă, deschizând în același timp apa. Băgă mâna sub jetul rece spălând sângele care se prelinsese până la încheietura mâinii. Sângerarea se opri repede, rana fiind superficială
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în momentul în care avusese nevoie de el. Și doar îi ceruse să rămână, dar nu o ascultase, parcă nici nu o auzise. Se descurcase și singură în pădurea necunoscută și întunecată să găsească drumul de întoarcere spre căsuța bunicilor prietenei ei, dar nu pentru asta avea nevoie de el. Avea nevoie de îmbrățișarea aceea care-i insuflase siguranță, în care trăise ceea ce nu mai simțise în brațele altui bărbat. Și nu era vorba de dorința pe care reușise să o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care să-și ocupe timpul. Nu mai voia să meargă în explorarea pădurii care o ademenea la fiecare căutătură. Florăria zâmbea veselă scăpată de buruieni, iar alte treburi nu prea erau de făcut în căsuța micuță în care o adusese prietena ei. Nu o sunase pe Ana, care probabil era îngrijorată că nu dăduse nici un semn de când ajunsese acolo. Se întoarse în cameră căutând în geantă telefonul mobil. Îl deschise, dar telefonul nu reacționă. Bateria era descărcată. Căută prin bagaj încărcătorul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și mai nerăbdătoare să vină Ana pentru a se întoarce acasă. În timp ce se plimba dintr-un capăt al altuia al încăperii, fără o țintă anume, auzi motorul unei mașini. „- Ana!” exclamă bucuroasă Karina, impresionată de puterea gândului care îi adusese prietena mai repede decât prevăzuse și ieși în grabă afară. Îndreptându-se spre poartă văzu o mașină albă cu geamuri fumurii trecând pe drum. Mașina Anei nu era albă. Pașii îi încetineau, picioarele nu o mai ascultau și se opriră înainte de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ce ți s-a întâmplat. Mai întâi nu mi-ai răspuns, apoi îmi intra mesageria. Bine că ești bine, dar să nu-mi mai dai emoții de genul acesta că te bat cu mâna mea! Ana răsuflă ușurată îmbrățișându-și prietena. Karina se gândea dacă să-i mărturisească Anei despre întâlnirea din pădure, sau să păstreze secretul până va afla cine e acel bărbat. Era mai bine să nu-i spună nimic deocamdată, să nu se îngrijoreze și mai mult decât
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prin traficul care nu era foarte aglomerat la ora aceea și ajunseră repede la apartamentul Karinei. Ana o ajută pe Karina să despacheteze, îi pregăti un ceai cât acesta făcu un duș, se asigură că totul este în regulă cu prietena ei și plecă liniștită acasă. Karina își luă cănița din care ceaiul împrăștia o aromă acrișoară de fructe de pădure prin aburii care se ridicau ca într-un dans senzual spre nările ei. Nu-i plăcea ceaiul, îi amintea de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu nimic de la planul inițial. Fiecare zi era la fel, nimic nu tulbura plictiseala care se instalase comod în brațele ei. Și ca meniul să fie complet, nu era zi în care tristețea să nu-i țină companie, ca o prietenă de nădejde ce se dovedea a fi. Erau zile în care lacrimile veneau în vizită neinvitate, iar ea era atât de politicoasă încât nu îndrăznea să le alunge ca pe niște intruși nedoriți ce erau. Trebuia să facă niște schimbări
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
era atât de politicoasă încât nu îndrăznea să le alunge ca pe niște intruși nedoriți ce erau. Trebuia să facă niște schimbări în această privință. Să nu mai accepte vizite neanunțate, care nu erau binevenite. Doar tristețea și lacrimile erau prietenele ei de-o viață, nedespărțite. În dimineața aceea era veselă și își propusese să nu lase nimic să-i tulbure bucuria, starea de bine. Trebuia să reușească, mai ales că din ce în ce mai mulți oameni susțineau cu tărie, că atragi ceea ce gândești
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
corp. Inima pulsa sângele în vene cu o viteză nebună. Pieptul părea mult prea mic pentru forța ei, de parcă ar fi vrut să evadeze din închisoarea aceea incomodă. Lacrimile își făcură brusc apariția în ochii care-și pierduseră imediat veselia. Prietenele ei veniseră în cel mai prost moment posibil, bineînțeles nepoftite. Cât de false se dovedeau a fi acele afirmații în legătură cu puterea gândului. Un simplu eveniment neprevăzut îți poate schimba starea doar într-o secundă. Se întoarse în casă urcând cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Covorul, la fel de gri ca și perdeaua de care scăpase atât de ușor. Dacă ar fi reușit să arunce și tristețea pe fereastră la fel de ușor cum aruncase perdeaua, tare bine ar mai fi fost. Dar stăruia sa-i fie mereu aproape, prietenă fidelă, să o urmeze pretutindeni, să nu o slăbească nici o secundă cu prezența ei. Rarele momente în care reușea să evadeze erau adevărate oaze de lumină, de bucurie și răsfăț. Și cât de scurte erau aceste momente... Îi venea să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
va găsi cineva să-ți dea o mână de ajutor, că nu ești chiar singură pe lume. Dar abia după ce încerci și eșuezi trebuie să te gândești la un posibil ajutor. - Ana! - Of, ai și găsit deja.” Ana era o prietenă extraordinară, dar avea propria viață, nu putea sta mereu la dispoziția ei. Nu putea să-i întindă mâna de fiecare dată când se împiedica și cădea din diverse motive. Iar ea cădea atât de des. Învățase să se ridice singură
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
reușea uneori să le găsească, evenimente neprevăzute veneau să-i strice planurile și să o întoarcă la starea inițială, de parcă totul complota împotriva ei. Adoptase neputința ca pe starea ei naturală, firească și continua să conviețuiască împreună ca două bune prietene. Proastă companie își alesese. Și cât de bine se simțise când, în florăria din fața casei bunicilor Anei, reușise să se elibereze de toate poverile care îi sufocau sufletul la fel cum și buruienile fuseseră înlăturate. Apoi Străinul. Nu, el nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prea bine. Băiatul era foarte serios dându-i sfaturi Karinei care-și scutura praful de pe pantaloni, ascultându-l totuși cu atenție. O amuza că un copil îi oferea sfaturi, dar se abținu să râdă. - Se pare că mâncarea nu e prietena noastră cea mai bună. Mă voi gândi la sfatul tău, dar să știi că uneori îmi place pericolul. Mulțumesc! - Eu am plecat. Vă rog să mă... - Fără scuze. Ți le-ai cerut deja. - Pot să vă îmbrățișez? spuse timid copilul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
îmi voi reveni pe deplin. - Ai reușit să mănânci ceva? - Da, am mâncat puțin, am băut și un ceai. Sunt bine Ana, fii liniștită. Te sun când mă trezesc. Minți Karina pentru a nu o îngrijora și mai tare pe prietena sa. - Bine, atunci te las să te odihnești. Dar, vrei nu vrei, să știi că mâine trec pe la tine. Trebuie să văd cu ochii mei cum te simți. „Sunt bine” la tine poate însemna „mai am puțin și mor, dar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o rezervă mai mare în fața cuvântului și a construcției narative. Aceeași Karina, victimă iremediabilă a himerei sale erotice, amestecând realul și ficționalul (mai ales pe finalul cărții), introspectivă până la limita suportabilului. De această dată cu un reazem necesar în Ana, prietena sa, personaj creat mai mult din nevoia de a așeza un punct de echilibru, un reper la care să se întoarcă în acea mișcare browniană de tristeți și abandonuri, de hiperbolizare excesivă a trăirilor. Acțiunea este schematică și aproape că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pentru unii, îi ajută pe alții să ia o hotărâre bine gândită... Sunt unii pentru care „impactul,” lovitura de trăsnet, șocul, ori „lovitura de teatru” au efecte binevenite îi trezește la realitate; pentru alții însă efectele sunt distrugătoare, devastatoare! Ciocârlia - prietena lucrătorilor de pe ogoare: ea îi cheamă la masa de prânz și tot ea are grijă să-i trimită acasă la sfârșitul soarelui! Dacă te sperie fapta rea pe care ai comis-o, înseamnă că ți-ai recunoscut cumva vinovăția! Tot
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Eu vă mulțumesc dumneavoastră! Dumneavoastră? Ție... Ție, și intră triumfător și hotărât. Intră în viață. Atacurile amoroase au încetat, convertindu-se în permanente și usturătoare mâncărimi cronice. În ceea ce o privește pe Clarita, ea are logodnic, cum au cele mai multe dintre prietenele sale, și vrea să știe ce e asta și despre ce vorbesc logodnicii și ce își spun. Are deja logodnic, este femeie. Amorul, ca un copil ce este, îl învață pe Apolodoro o șiretenie, și se împrietenește cu Emilio, fratele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de ce te-ai dus la Zahana? — M-a amenințat că o să dea În vileag legătura noastră. — Ce să dea În vileag? Legătura?... Ha! Păi vă omor pe amândoi! Dacă află tata ai belit-o. — Lucian, tu știi că eu sunt prietena ta și că alți prieteni tu nu ai. — I-auzi... Ce știi tu?... Dar dacă tatăl tău va afla cumva... putem face ca totul să se Întoarcă Împotriva lui Siboiu. O asemenea calomnie pusă În cârca tovarășului Parolică nu va
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
trăind fiecare În sinea lui Binele, singurul bine tăcut, discret și vindecător. — Nu-ți dai seama că numai așa te pot ajuta? a zis Într-un sfârșit Vasile, epuizat. Ionela Însă adormise. Vasile a zâmbit, a zâmbit la gândul că prietena lui adormise ea În locul lui, de oboseala confuziei, de mizeria zilei, de greul unei adolescențe obligate, constrânse la angajamentul disperat al viitorului. S-a ridicat Încet de lângă ea, atent să nu o trezească, și a vrut să o sărute ușor
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o notă care spune: Constatarea mea e că nu poți fi diplomat în pielea goală. Cel ignorat a fost familia ei. Era o familie de comuniști, soacră-mea, învățătoare gr. I, fusese propusă pentru CC, o soră a ei era prietena intimă cu Maria Bobu, iar alta era profesoară la Balta-Albă și în anii săi primise spor de canal. O tânți era secretara de partid pe direcție și soțul activist în grupă CSP a județenei. Eu nu am spus ce origine
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]