21,274 matches
-
o pecingine, și suferea de acest parazit care nu are amestec cu organismul ei, dar totuși i s-a suprapus”. Aceste rânduri, deși aparțin prozei de început a scriitoarei, anticipează romanul de maturitate Concert din muzică de Bach, în care prințul Maxențiu își analizează starea de boală, chiagurile de sânge din batistă, moartea iminentă, care parcă îl atrăgea ca un spectacol grotesc prin care îi poate impresiona pe ceilalți, sub falsa dorință de a fi lăsat în pace, de a fi
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pornit din comunitățile europene spre România, pe măsură ce numărul satelor adoptate creștea; până la începutul lui mai 1989, 231 de comunități din Belgia, 95 din Franța și 42 din Elveția adoptaseră sate românești, iar campania din Marea Britanie lansată în iunie cu sprijinul Prințului de Wales, asigurase 52 de adopții până în luna septembrie. Chiar dacă, sub presiunile opiniei publice internaționale, Ceaușescu a promis să temporizeze politica de sistematizare, demolările de gospodării țărănești a continuat; astfel, la 24 mai 1989, un număr mare de gospodării particulare
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
Ea a murit în 1892, rămânându-i în urmă patru băieți și trei fete. Dintre aceștia, Eliza, căsătorită cu Ion Filipescu și Grigore Basarab-Brâncoveanu, sunt stăpânii după anul 1892, ai moșiei Breaza. Grigore Basarab-Brâncoveanu, rămas în conștiința brezenilor cu numele „Prințul Brâncoveanu”, a luat de soție pe Colette Cozianu, nepoata haiducului Iancu Jianu. El a schimbat chipul și înfățișarea palatului, azi hotelul „Parc”, adaptându-l la condițiile noi ale timpului. Pe aici avea să treacă din când în când apropiatele lui
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
alte întrebări la care el să nu mai afle un răspuns credibil. A devenit și mai grijuliu după ce a asistat la convorbirea ei cu Tudorel, frățiorul mai mare, pe subiectul unei povești văzute la cinema: „- Vreau să pun mâna pe prințul cel frumos!” „- Nu se poate!” „- De ce?” „- Acolo nu-s decât fotografii care se mișcă pe pânza aceea albă de pe perete. Nu-s oameni adevărați!” „- Dar noi suntem adevărați?” Întrebarea din urmă l-a pus în încurcătură pe băiat, iar pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vizită la cimitir și vă comunic hotărărea mea. Darwvin: Domnule extraterestru, dacă lași viața pe Pămănt, promit că îți organizez o noapte de pomină în cimitir la care vor participa toate sufletele care au corpul îngropat acolo. Avem zei, împărați, prinți, prințese, hoți, criminali, vrăjitoare, ghicitoare, bogați și săraci. Avem și două tarafuri călcate de tren într-o căruță. Muzică la alegere: operă, operetă, ușoară, lăutărească. Toate în onoarea dumitale! Evelin: Acum vă conduc personal la cimitir; am promis sufletului dumneavoastră
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dizarmonie, instituind domnia sacrului transmutant. Exemplificator în acest sens e poemul lui Rimbaud, Poveste, din Iluminări, culegere lirică dezvoltând o suită fabuloasă de metafore cu ambiguități bogate în deschideri interpretative. În poemul la care ne referim este vorba de un Prinț care ucide femeile pe care le-a iubit, ucide poporul, ucide animalele de lux și dă foc palatului. Dar toate și femeile, și supușii și jivinele trăiesc, iar turnurile de aur ale palatului (metaforă a Poeziei, reluată în poemul Cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și dă foc palatului. Dar toate și femeile, și supușii și jivinele trăiesc, iar turnurile de aur ale palatului (metaforă a Poeziei, reluată în poemul Cântec din cel mai înalt turn) strălucesc la fel ca înainte. Galopând, într-o seară, Prințul se întâlnește cu Geniul, "de o frumusețe inefabilă", și se aneantizează unul în celălalt au murit împreună într-o "sănătate esențială". "Prințul era Geniul, Geniul era Prințul". Or, prințul confundat cu Geniul este Poetul care a supus totul transmutației lirice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
reluată în poemul Cântec din cel mai înalt turn) strălucesc la fel ca înainte. Galopând, într-o seară, Prințul se întâlnește cu Geniul, "de o frumusețe inefabilă", și se aneantizează unul în celălalt au murit împreună într-o "sănătate esențială". "Prințul era Geniul, Geniul era Prințul". Or, prințul confundat cu Geniul este Poetul care a supus totul transmutației lirice, adică unei morți inițiatice întru extatică renaștere. S-a spus despre Mozart că este perfect inteligibil și perfect neinteligibil. Ambiguitatea este exprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cel mai înalt turn) strălucesc la fel ca înainte. Galopând, într-o seară, Prințul se întâlnește cu Geniul, "de o frumusețe inefabilă", și se aneantizează unul în celălalt au murit împreună într-o "sănătate esențială". "Prințul era Geniul, Geniul era Prințul". Or, prințul confundat cu Geniul este Poetul care a supus totul transmutației lirice, adică unei morți inițiatice întru extatică renaștere. S-a spus despre Mozart că este perfect inteligibil și perfect neinteligibil. Ambiguitatea este exprimată în primul rând prin opoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înalt turn) strălucesc la fel ca înainte. Galopând, într-o seară, Prințul se întâlnește cu Geniul, "de o frumusețe inefabilă", și se aneantizează unul în celălalt au murit împreună într-o "sănătate esențială". "Prințul era Geniul, Geniul era Prințul". Or, prințul confundat cu Geniul este Poetul care a supus totul transmutației lirice, adică unei morți inițiatice întru extatică renaștere. S-a spus despre Mozart că este perfect inteligibil și perfect neinteligibil. Ambiguitatea este exprimată în primul rând prin opoziția dintre mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
interese în zona de documentar, feature, sound art, sound environment. Dintre emisiu nile produse sau moderate: StoryMania, 5th Avenue, Orașul vorbește, Espresso. A realizat interviuri cu David Lodge, Jonathan Safran Foer, Nicole Krauss, Sarah Dunant, Alain de Botton, Joanna Kavenna, Prințul William Lobkowicz, Mircea Cărtărescu, Filip Flo rian, Roxana Davidescu, Ana Wagner. Expune, de asemenea, instalații audio: Sycorax (obiect virtual în cadrul proiectului de artă contempo rană Contem porary Nightmares, iulie 2010), I Wear My Ego On My Face (la Târgul de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cere să participe la un dialog care nu poate aduce decât nenorocire. Dezastru financiar. Toate economiile lor, pentru că Evgheni nu se sfiește să se erijeze în coproprietar al banilor lui Ivan, chit că nu el gătește de două decenii pentru prinți și actori de cinema, toate vor fi pierdute în proiectul absurd al restau rantului plutitor la care Ivan visează de câteva ierni. Un restaurant care să plutească spre Norvegia și Islanda, cu punți peste punți peste punți și bucătării nesfârșite
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu smochine! Oare îl va întâlni în seara aceasta? Cine știe... Sunt pa sageri care ajung la finalul călătoriei fără să-l fi zărit măcar o singură dată pe acest geniu în ale bucătăriei, fiul unui țar rus, pasămite, un prinț autoexilat, înfricoșat de moștenirea lui (politică? genetică? politică!), de o amantă geloasă, de o soție nebună, de consecințele unui tezaur deturnat și rein vestit într un ciudat restaurant plutitor. Poveștile cu privire la identitatea lui Ivan sunt ca un nor care se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
copilul arab. Un cadou al unui nobil senior, prieten al lui Musa ibn Nusayr, pentru aleasa inimii lui. Cadou de nuntă. Copilul și mama lui. Două suflete. Numai că, atunci când au sosit, nobilul senior a strâmbat din nas. Prietenul lui, prințul arab, își râsese de el, pasămite. Copilul avea buza despicată. Semn rău. Neștiind ce să facă nici cu el, nici cu mama lui, i-a lăsat liberi. Ar fi fost prea mare bătaia de cap să-i trimită înapoi. I-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și unul arab, au fost aduși la curtea lui Musa. Cel creștin, Gisalrico, i-a explicat copilului că numele ales de tatăl lui pentru el, Leovigildo, însemna legământ din dragoste. Era un nume de taină, pe care numai ei trei - prințul arab, bătrânul răsărit în viața lor ca din senin și copilul de-acum creștin îl foloseau, iar el, Leovigildo, a înțeles curând, din încruntătura lui Tayyib, din chipul înghețat al celuilalt dascăl, Aabid, că în el nu se ascundea numai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu știu din ce trăia... nu ne puneam asemenea întrebări, pe vremea aia, la vârsta aia... Câteodată mă lua în brațe, își trecea degetele prin părul meu, îmi mirosea ceafa și-mi șușotea ușor, la ureche... — A fost odată un prinț rus... — Și mama ne spune o poveste cu un prinț rus! — Da? Îmi amintesc privirea ei galbenă, amuzată, brusc stingheră, cumva, aplecată asupra mea, cald și, totuși, din senin, metalic. — Și ce se întâmplă în povestea voastră? — Se întâmplă... mâncare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe vremea aia, la vârsta aia... Câteodată mă lua în brațe, își trecea degetele prin părul meu, îmi mirosea ceafa și-mi șușotea ușor, la ureche... — A fost odată un prinț rus... — Și mama ne spune o poveste cu un prinț rus! — Da? Îmi amintesc privirea ei galbenă, amuzată, brusc stingheră, cumva, aplecată asupra mea, cald și, totuși, din senin, metalic. — Și ce se întâmplă în povestea voastră? — Se întâmplă... mâncare! sărea David dintre camioane de plastic și vagoane desperecheate de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și spunea că nu, nu era o Madonă mama lui, dar era frumoasă și blondă, așa ca el, purta perle în jurul taliei și se îmbrăca în catifea albastră... Dar cum, se minuna copilul, ea o prințesă creștină... ...și eu un prinț arab, continua tatăl, reluând, a nu știu câta oară, firul poveștii lor favorite, al poveștii care-i lega dincolo de ochii verzi ai amândurora și în care, iată, se pierdeau acum, ca în atâtea alte nopți, din nou și din nou
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
jumătate putrezit. Dinte pentru dinte. Un copil ucis pentru altul. E o poveste infectă, crudă, previzibilă și tâmpită, dacă mă întrebi pe mine! De ce ai început-o? Ce câșigi din faptul că-mi arăți un tată care a fost odată prinț și care moare printre cerșetori, cu mințile rătăcite... ... pe treptele unei biserici. Exact, pe treptele unei biserici! Ce prostie e asta? Ți-ai făcut lecțiile. Asta era povestea ta? Marea ta poveste, pentru care aveai nevoie de o muză? De
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să te ovaționăm. „Vezi piatra asta?“ îmi spunea Lea când eram mic și rămâneam, ca un pirat hulpav de comori, cu ochii la cel mai mare și mai neobișnuit dintre inelele ei. „E inelul lui Solomon. A fost al unui prinț arab.“ Te încrunți. Iar s-a-ncurcat povestea. 42. dar și aici Casa din Intrarea Vâlculului nu era ca toate casele. Nu era vorba de camerele înalte, de scara răsucită ca o bulboană, în sfârșit, de aerul de palat în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
despre Leovigildo. Poate pentru că erau prea puțini cei care știau, poate pentru că, în timp, copilul devenit, de-acum, cu mult mai învățat ca dascălii lui înțelesese primejdia tainei și o ținuse pentru sine, o păstrase ferecată sub haina lui de prinț arab, acolo unde se legăna uneori, aproape de inimă, un inel cu safir, neștiut nici măcar de Tariq ibn Ziyad, uneltitorul, și despre care tatăl lui, Musa, îi spusese că era piatra lui Solomon și că fusese a mamei lui, Isabel. Nici
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în care fata cu ochi galbeni simte mireasma de citrice ridicându-se din manuscrisul de secol VIII (opt, și nu nouă) al unui medic arab anonim care nu era, de fapt, un medic, ci o prințesă creștină crescută de un prinț arab, pentru viața căreia Leovigildo plătește cu capul și eu, eu între pernele turcești, pe podeaua bibliotecii, băteam drumul de la Ishbiliya la Damasc și mă prăbușeam, asemeni lui Musa, sub durerea pierderii unicului meu fiu și ceream să fiu ucis
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că inima lui exploda în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui prinț, năruite, apoi, de amintirea ascuțită și fierbinte ca un pumnal a stăpânului său, lovindu-se de pereți, urlând, înecându-se în propria vomă, strigându-l Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-l oarecum în sens invers. Va conduce totul cu eleganță și cu înalt dezinteres, afabil și condescendent ca totdeauna, spre a fi la nivelul acestui joc cu totul genial, pe care, cine știe? l-au clocit generații de regi și prinți, pentru a erupe cu toată strălucirea abia prin ultimul descendent. Bănuia că mulți îl vor fi socotind nebun. Azidimineață a surprins o privire întrebătoare chiar în ochii primului ministru. Dar ce știu ei, în afară de lupta pentru putere? Ce cunosc ei
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de cabinet al ministrului de Externe al Germaniei era un informator al Ambasadei americane, titularul acesteia i-a trimis ministrului o stică cu vin californian, pe care demnitarul german culmea culmilor! a primit-o și a făcut faptul public. Vorba prințului Dimitrie Ghika, fost ministru de Externe în guvernul Iorga (1931-1932), mergem de la aristocrație la mitocanocrație. Jules Cambon a crezut și s-a înșelat că după măcelul din 1914-1918, războaiele vor fi mai rare, a știut însă că, dacă vor avea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]