2,086 matches
-
și-i zice: Ochi închiși mă prăpădiți, Deschiși oare ce mi-ați face? Deschide-vă-ți și mă omorâți Că astfel să fug îmi place. Somnoroasă ea s-au deșteptat din somn și iar îi zice, Norii sunt prea de prisos La astfel de soare frumos. Razelor, când vă-nnorați În mormânt mă aruncați Și iar când vă-nseninați Suflet nou pe loc îmi dați. Norilor, milă n-aveți, Patima mea n-o vedeți, Cum de nu vă depărtați Mai curând ca să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
singur iarăși să va Să-nceap - a lumina Și cu zâmbet dulce, blând, Să mă scoață din mormânt. Vino prea dorit senin, Spal - al norilor venin, Vino dar atât cât poți 429 {EminescuOpVI 430} Risipește norii toți, Că atunci e de prisos Darul soarelui frumos. După ce s-au spălat ea la ochi, iar i-au zis: Cât e ziua de frumoasă Lîng - o noapte-ntunecoasă, Atunci și tu între toate Hotărât și făr-de poate Singură ești numai una, Care ai luat cununa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
atât să te iubesc Și inima pre-ndurare Să nu pot să ți-o pornesc. Legea, firea poruncește Câți ne iubesc, să-i iubim, Iar nu cumplit vrăjmășește Cu ură să-i pedepsim. Eu cât te iubesc pe tine E de prisos să-ți mai spui, Când cu ochii vezi prea bine Că din pricină-ți răpui, Nu mai am cu ce cuvinte Spre - ndurare să te - aduc, Nu știu cu ce rugăminte Iarăși să mă mai apuc, Căci ce mi-au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nici măcar cu o săptămână. Cristescu simulă surpriza în fața serviciului de ceai și a platoului cu fursecuri pregătite pe masă. Melania Lupu îl invită grațioasă să se servească apoi adăugă zîmbind: ― Aștept un musafir drag. ― Atunci desigur că eu sânt de prisos... ― Oh, deloc! Mi-ar face chiar plăcere să-l cunoașteți. Vine din Olanda. Are totdeauna o grămadă de lucruri interesante de povestit. Nu înțeleg însă de ce întîrzie... ― Mi se pare că știu despre cine e vorba, zâmbi Cristescu. Domnul Oscar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vreme întîmplarea îl lăsă perplex pe Hedrock. Părea să se refere la faptul că Dan Neelan venise de pe un meteor îndepărtat pe Pămînt pentru a descoperi de ce s-a întrerupt legătura senzorială cu fratele său Gil. Părea o întrebare aproape de prisos întrurit răspunsul era mai mult decît evident. Erau frați, fuseseră crescuți împreună, legăturile dintre ei erau deosebit de strînse, de o natură ieșită din comun. Înainte ca Hedrock să poată explica elementele simple ale naturii umane implicate aici, tunetul titanic îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mobilizează mințile latino-americane. Contemporană cu biografia grafică a lui Che, Starea de asediu a lui Costa Gavras este saturată de aceeași înclinație escatologică. Moartea, cruzimea, exterminarea inamicului de clasă, abandonarea moderației sunt justificate de această rațiune irațională a revoluționarului - din prisosul său de iubire se naște vocația schimbării la față a lumii însăși. Viața exemplară a lui Che, gândită de Hector Oesterheld și desenată de Breccia, este elogiul închinat acestei arderi purificatoare. Exaltarea intelectuală este, inevitabil, parte din condiția revoluționară. În loc de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
-l poată satisface, adică plăcerea neînfrânată, în brațele ei se zvârlea acum un popor întreg. Deși prețul oricărui lucru urca fără încetare, niciodată nu se cheltuiseră atâția bani și, în vreme ce strictul necesar lipsea celor mai mulți, nicicând nu fusese mai bine risipit prisosul. Se vedeau înmulțindu-se toate formele vesele ale unei trândăvii care nu era de fapt decât șomaj. Tarrou și Cottard urmăreau câteodată, timp de minute întregi, una din acele perechi de îndrăgostiți care mai înainte se străduiau să ascundă ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mine Însumi. Perioada Postului Mare era o perioadă de sacrificiu. Profesorul de religie ne dictase două Întrebări pe care i le-am citit tatei: „SÎnt oare gata să-l ascult mai bine pe Domnul renunțînd, de pildă, la vorbe de prisos și la unele distracții, fie ele și legitime?“. I-am spus că nu-l voi Însoți cînd se va duce să prezinte Hoții de biciclete la cineclubul Prietenilor Ecranului. M-a aprobat, dar s-a lăsat oare păcălit? Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la camera de gardă. În mod ciudat, a Început și el să creadă asta și cînd rusul se duse la culcare, Wakefield rămas treaz, dînd trup ficțiunii sale. A Înțeles că ultrarealitatea faptului că ea avea grijă de trupurile de prisos ale orașului ar putea să apese pe relația lor, că ea nutrea o neîncredere profundă În munca lui, pe care ea o considera și murdară, și lașă. Pentru un doctor, „spațiile ascunse“ erau o adevărată anatemă, căci profesia ei cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-i treacă prin cap să li se alăture la cafea sau să facă altceva la fel de groaznic. Spre veșnica recunoștință a lui Fran, stăteau cu spatele la ea. — De fapt, îi sugeră ea chelnerului, care întinsese brațul cu o afectare oarecum de prisos ca să îi îndrume spre sala restaurantului, aș prefera să o luăm prin grădină. Narcisele galbene arată minunat. Cei doi bărbați ezitară o clipă. Erau în martie și afară era ger. — Sigur, doamnă, zise acesta în timp ce cuvintele nerostite lăsau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu unsoare pentru osie. Toate temerile lui Fran legate de prima întâlnire se risipiră curând. Acel proces de seducție în care fiecare lasă să se vadă doar acele aspecte ale propriei persoane pe care le consideră atrăgătoare se dovedi de prisos în ceea ce-l privea pe Laurence. El își expuse toate calitățile și slăbiciunile de parcă s-ar fi aflat la un interviu pentru o slujbă. — Cuvântul pe care îl folosesc toți la adresa mea este „dedicat“, îi spuse cu seriozitate, și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zece cupe de la Cheltenham. Apoi îngenunche lângă el și îl îmbrățișă. — Te iubesc, tati. De obicei nu își manifesta sentimentele atât de direct. Afecțiunea lor se exprima mai degrabă prin fapte decât prin vorbe, ca și cum vorbele ar fi fost de prisos în comparație cu dovezile de zi cu zi. Dar astăzi i se părea necesar s-o și spună. El o îmbrățișă la fel de strâns, în timp ce pe chip îi revenea expresia confuză. — Știi, Francesca, mi-e greu să spun asta, dar cred că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spună, desigur. După nuntă. Deși era ocupată cu lucrul și-și făcea griji pentru tatăl ei, Fran își dădu seama în curând că, atunci când era vorba de nunți, toată lumea voia să ia parte la agitație. Să opui rezistență părea de prisos. — Nu crezi că ți-ar sta minunat în aia? Henrietta o târâse săptămâna următoare la un magazin de rochii de mireasă de lângă piață unde îmbrăcau „mireasa care știe ce vrea“ de la coroniță până în vârful condurilor. Henrietta îi arăta o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de fapt îi plăcea să fie el cel care aducea bani acasă și să fie centrul în jurul căruia gravita acest univers feminin. Uneori, când avea prea mult de lucru sau era prea stresat, se simțea chiar ca un trântor de prisos. Cum spusese cineva la un moment dat? Bărbații nu sunt altceva decât bănci de spermă cu carnete de cecuri. Ăsta era el. Henrietta, care putea să aprecieze starea de spirit a soțului ei fără cea mai mică greșeală, își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ți-l asumi. Fair Exchange trebuia să dispară din standuri de la primul număr pentru ca distribuitorii să dorească să-l ia în continuare. Dacă nu se întâmpla așa, avea să fie silită să-și petreacă diminețile de duminică adunând exemplarele de prisos și toată afacerea avea să se ducă de râpă, trăgând poate Citizen-ul după ea. N-avea rost să-și facă griji, își repeta ea în van, pentru că peste două zile ziarul urma să fie lansat și avea să știe sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
toți exegeții, între imageria acut modernistă și sensibilitatea simbolistă caracterizează atitudinea poetului Vinea la care, pe lîngă luările de poziție novatoare, există întotdeauna o rezervă, o distanță față de retorica „angajată”. Este, poate, expresia unei inerții „oblomoviene”, estetismul unui „om de prisos”, un temperament scindat, care-l împiedică să se angajeze pînă la capăt în atitudini radicale. Vinea rămîne un „postsimbolist” prins între două lumi, între estetismul fin de siécle de care nu se poate desprinde cu totul și tentația extrem novatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cîteva ore. S-a vorbit de tine. Te-am pomenit în toasturile oficiale”. Avid de a se simți „la putere”, recunoscut de oficialități, autorul „contimporan” se dovedește a fi nu un avangardist autentic, ci un avangardist de provincie și de... prisos, condamnat să vegeteze în minoratul unui loc uitat de lume: „În sfîrșit o săptămînă furăm la putere, solicitați, recunoscuți de oficialitate. Apoi lucrurile și-au reluat sfoara. El a plecat petrecut de flori și noi am rămas să putrezim aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spre norocul lui, n-a murit, însă fața i-a rămas desfigurată pentru totdeauna. Csákány a dat din cap a tăgadă, spunându-mi că nu ăsta-i adevărul, și mai bine-ar fi să nici nu-l aflu, e de prisos să-mi spună ce lucruri oribile a pătimit, căci se vede cu ochiul liber, dar, să-mi închipui numai, că dându-i-se jos bandajele și privindu-se în oglindă, și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
primul - și multă vreme singurul - care a apărat această teză radicală născută din lucrările lui Djerzinski: omenirea trebuia să dispară; omenirea trebuia să dea naștere unei noi specii, asexuate și nemuritoare, care să depășească individualitatea, separarea și devenirea. E de prisos să menționăm ostilitatea pe care un asemenea proiect avea s-o dezlănțuie printre adepții religiilor revelate; iudaismul, creștinismul și islamul s-au pus, măcar o dată, de acord, și Împreună au aruncat anatema asupra acestor lucrări „ce atentează grav la demnitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
eu. Așa mi-au spus și bătrânii. Dar, tot ei mi-au spus că oricine trece brațul ăsta de apă cu luntrele mele, are să-mi dea ceva În schimb. M-am uitat la el. Ce să-i dau? Vânat de prisos n-aveam. Ierburile de leac le știau și ei. Blănurile noastre erau roase și rupte. Sulițe aveau și ei, iar arcul Runei... - Dă-ne un nume, Krog, zise Vindecătorul atunci. Pune-ne un nume! Să fim noi primii care primim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am fost și sunt mereu prins cu treburi și de fapt nici acum nu pot spune că te-am chemat fără un interes, doar așa, de politețe. Asemenea politețe, precum știm, e un lucru cu totul și cu totul de prisos. Îmi închipui că vrei să mă întrebi ceva. Spune, cu ce te pot ajuta? Aurora, am un fel de necaz profesional. Tu ai auzit vreodată de sabia lui Mihai? ─ A arhanghelului? Firește. Desparte pe veci lumea noastră de raiul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
liniște! În lumea poeziei trăită de Tania Nicolescu florile nu pot înflori decât în liniște. Frumusețea denumirii de către-un poet anonim, cine știe când, a unei flori se adaugă paradoxului - de mare finețe: trompeta dăruind liniște. Nimic spus, nimic de prisos, atât: înflorită-n zori/ trompeta-îngerului/ câtă liniște. Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Un poem plin de tristețe și totuși duios! Efemeritate vieții (scoicile goale) se-ngemănează cu speranța păstrării clipei (ultimul tangou). O muzică ciudată se aude din
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
guvernare legionară, au fost eradicate corupția, hoția, cerșetoria și multe alte rele, iar Țara a fost chivernisită mai bine decât sub oricare dintre guvernele dinainte de 6 septembrie 1940 și decât cele de după 21 ianuarie 1941. Astfel, legionarii au dovedit cu prisos că sunt „copiii lui Eminescu”. Așa Îi caracterizase marele savant Simion Mehedinți. O dovadă clară de colaboraționism În numărul din mai 1995 al revistei „Gazeta de Vest” se poate citi, pe a doua jumătate longitudinală a paginii 8, autobiografia cunoscutului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fii Ion și Traian. Deosebit de relevant este faptul esențial că toate cele trei volume sunt nu doar memoriale, ci și romane, fiind scrise cu mult har, exclusiv În duh și În adevăr, la Înalt nivel stilistic, ceea ce ne dovedește cu prisos că autorul stăpânește ca un magistru subtilitățile sintactice ale limbii române. Iar talentul artistic e vădit În numeroase pagini beletristice. De fapt, fiecare pagină emoționează și captivează Într-atât Încât, așa cum se Întâmpla cu orice carte bună, n-am putut
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
penultimul rând). 8) Ca să nu se repete, În cuprinsul aceleiași propoziții dezvoltate, genitivul „gânduri”, opinez c-ar fi mai indicată Întrebuințarea și a unui sinonim (aproximativ, desigur) ca, spre pildă, „cugetării”. De altfel, atributul adjectival „omenești” mi se pare de prisos (sună pleonastic) Întrucât gîndirea nu poate fi decât omenească, iar dacă-i ai În vedere și pe zei, În acest caz n-ai decât să lași În pace determinantul, Însă prima sugestie rămâne pertinentă (pagina 6, alineatul 2). 9) Nu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]