1,469 matches
-
să stau cu tine, îmi dai voie? Sigur, sigur! Camelia se întinse pe balansoar, leneșă ca o pisică mare. Înțeleseseră că trebuie să o lase să se odihnească. Plecă de mână cu Ana prin livadă și apoi se așezară pe prispă. Tată, e minunat aici. E minunat tot ce ai făcut. Cât trebuie să fi muncit! Pentru ce, tată? Pentru voi, copiii mei. Ai făcut toate astea singur? Da, dragă mea, singur. De aceea ai lipsit atât de mult timp? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de condițiile examenului de admitere, luă un "caiet" cu "recomandări și tematici", văzu cum arată "mapele cu lucrări" și-i cumpără Anei mai multe materiale necesare pentru pregătirea mapelor. La Bucura fu întâmpinat, în poartă, de "străjerii casei", iar pe prispă îl aștepta Ana, dornică să afle "știrile". Îi dădu achizițiile, Ana era emoționată de atenția ce o acorda tatăl ei pregătirii pentru facultate. Se bucură nespus de aprobarea fondurilor, știind că o așteaptă de acum multă muncă în concretizarea ideilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de gospodărie, de grădină, de bucătărie. Petre descoperi ce meșteră e fata lui în toate și ce bune bucate știe să pregătească, pe care le mânca întotdeauna cu mare poftă, spre încântarea "bucătăresei". Într-o seară, stătea cu Ana pe prispă și discutau ce-ar mai fi de făcut până la plecarea ei la București. Ea lucra, desena, schița. De ziua lui îi făcuse cadou un album cu desenele și schițele ei de la Ateneu, Bușteni și Bucura, frumoase, unele de tot hazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Pic cel mic, ce tot scâncea și lătra trist din coșuleț! Cei de la "Mamaia" erau bronzați și bine dispuși, petrecuseră excelent, dar nici Ana și Petre nu se puteau plânge pădurea, aerul curat, mâncarea sănătoasă, serile lungi de discuții pe prispă le prinseră bine, nu le lipsea nici bronzul, fiind și ei răsfățați de soare la treburile prin livadă, prin grădină... Ana începu școala, ultimul an, cel mai greu, cu bacalaureat, examen de admitere... Alice și Radu mai aveau de așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ar pricinui nimănui vreun disconfort dacă ne-am închipui că suntem Marco Polo, exploratorul care, întors din lungile călătorii ale minții lui, a renunțat la mersul pe jos, pe cămilă sau pe cal, numai ca să stea „seara la răcoare pe prispa casei“ și să-i povestească marelui Kubilai Han despre toate orașele văzute, dar mai ales nevăzute. „Nu știm dacă Kubilai Han credea tot ce-i spunea Marco Polo“, dar asta nu înseamnă că istorisirile noastre ar fi condamnate la zădărnicie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
și nu-i chip să trăiască. Dinu are 37 de ani, a căzut în cap, da’ face treabă... Mâna de mort - Credeți în ursitoare? - Nu prea cred, da’... cine știe... Ionuț și Andreea erau la Șichiva. Au dat deoparte dușumeaua prispei de la ceardac și se jucau cu mașinuțele în pământ. Fata a găsit un capăt de cârpă și-a tras... Era o mână de mort cu păr, ceară, cărbune... înfășurată într-o cârpă de pus pe mort. Fusesem devale după mălai
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
tavanul de grinzi atârnau candelabre cu lumânări de ceară. O vitrină mare conținea pe un rastel numeroase puști de vânătoare. Alături de sală era o cancelarie de moșie, simplă și ordonată. În cealaltă parte se găsea sufrageria. Aceste încăperi dădeau înspre prispa de intrare. Pe o ușă din fundul sălii ieșiră într-un geamlâc ce privea în direcția pătratului cu șuri. Pe acesta se aflau ușile a numeroase alte odăi. Pascalopol le arătă o odaie cu mobilă veche de nuc, care, spunea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de acestea simple, care deținea o curte mare de tot. Scarlat, fiind tâmplar, și-a făcut spre stradă niște case pasabile, care se văd și acum, și le-a închiriat. Terenul l-a tăiat în două prin altă casă cu prispă, pe care la fel o închiria mai ieftin, cu odaia, la studenți. Coridorul acestei case cu pălimar răspundea în fund unde, în plin centru al orașului, dădeai de o priveliște cu desăvârșire țărănească. Acolo, Scarlat avea o casă, ca pe la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
duhul le trece și omul de abia se lasă încercat, că încercarea trece prin el fără urme... — Ei, Doamne, văd eu bine că matale cauți nod în papură... De-aia n-ai intrat în biserică, și ai ațipit aici pe prispă la soare. Te pomenești că ai de gând chiar să mă ispitești, că vrei să-mi întorci gândurile împotriva Duhului? Păi, dacă te ispitesc pe dumneata, poate că e bine așa. Că așa trebuie să apară ispita, ca ceva care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe drum, nu se auzeau loviturile ciocanului ascuțind gura sapei ori a coasei și nici nu mai intra mama în camera în care dormea el să-i spună ce are de făcut peste zi. Tatăl său își lustruia cizmele pe prispă, iar mama aprindea candelele sub icoane. Vaca n-o mai mulgeau; era lăsat vițelul să sugă tot laptele. Mîncarea fusese pregătită de sîmbătă și aștepta în bucătăria de vară, pe masă, acoperită cu ștergare de cînepă. Cînd soarele era sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un spațiu "curățindu-l" după ce înainte și l-a "croit" (räumen) prin hățișuri. Odată curățat, spațiul respectiv devine loc (Ort), și anume loc cu o structură organizată (Ortschaft), determinat de relația lucrurilor care-l populează (pomi, grădină, animale domestice, coliba, prispa etc.). În orice caz, gândesc în limitele unei recuzite heideggeriene și traducând așa nu pot greși, chiar dacă nu traduc "exact"." Deși filologic vorbind sânt în continuare uimit, simt că Noica e singurul la ora actuală care are puterea să domine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
doctori? — Nu mă așteptam la așa ceva, nu se putu abține Lisa când rămase singură cu Oliver. Dar la ce te așteptai? Să mâncăm mazăre și să bem rom, spuse Oliver cu accent specific Caraibelor, și să dansăm de nebuni pe prispă? Exact! Este singurul motiv pentru care am venit. — Nu cred, draga mea, spuse el, de data aceasta cu accent de prezentator BBC din vremea războiului. Pentru că suntem britanici. —Apelativul corect pentru noi, sau cel puțin așa mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încins în ulei! Desigur că sunteți vremelnic departe, dar ne dăm seama că orice realizare notabilă merită un fel de jertfă. Suntem departe unii de alții doar o vreme, pentru că sufletul nu se poate despărți pururea de căldura vetrei, de prispa casei natale. Și de aceea, prețuim eforturile voastre (numai de voi știute și îndurate) și vă iubim pentru că ne purtați țara prin faptele voastre, iscate din sudoare, din asiduă preocupare, din talent ori creativitate. Căci, până la urmă, sunteți constructori de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
și cu alte grupuri minoritare O gospodărie tradițională cuprinde: casa propriu-zisă, bucătăria de vară, magazia pentru unelte agricole, grajdul, cotețul, cuptorul și baia. Casele vechi aveau trei sau patru încăperi înșirate una după alta și erau mărginite, de obicei, de prispă. Camera dinspre stradă era folosită drept cameră de oaspeți, dar avea un rol important și în evenimentele familiei Ănuntă sau înmormântare). După această cameră urma un antreu, camera folosită de membrii familiei și eventual încă o încăpere. În prima cameră
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
furnica cu antene curioase; piciorușe ca niște firicele; furnica negricioasă; greierul mic muiat în tuș și pe-aripi presărat cu brumă. Despre iarbă: iarbă de mătase; iarbă groasă și deasă; covor mătăsos; iarbă de un verde crud; iarbă de catifea; prispe de verdeață. Despre iarnă: văl alb de promoroacă; fulgi ușori și albi ca florile de cireș; fulgi ca niște steluțe sclipitoare; fulgi ca niște fluturi ce plutesc în aer; roi ușor de fluturi; vine cu mantia argintie; pune cușme albe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mama, căci, cu toată timiditatea lor, au surprins părinții prin promisiunile de viitor pe care le-au făcut, prin gândirea lor de adulți. Mihaela Pascu, clasa a V-a C Mama, ființa cea mai dragă Ninge cu fulgi mari pe prispa casei. Leneși și pufoși ei se lipesc de geam. În cameră este cald și liniște. Mama mă învăța cea mai grea lecție: cum să citesc. Să nu uiți nici odată, Ioana! Eu v-am crescut singură pe toți patru copiii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bolnav, intoxicat cu plumb. Și nu voia să meargă la doctor decât cu mine. Așa că, atunci când mi-a dat mama telefon, „Vino să mergi cu taică-tău la doctor!”, m-am dus imediat acasă. Când am ajuns, tata era pe prispă și mi-a zis: „Lasă-mă tu pe mine și vezi de vacă”. M-am dus în grajd și am văzut că avea o reacție alergică, făcuse niște vezicule pe căile respiratorii. La țară îi spune bolii ăsteia „broască năprasnică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
posibile. — O judecată mai dreaptă nici că se putea - încuviință pe dată spătarul - și prevăd, Măria-Ta, și ceea ce voiești a zice mai departe: că neputând îndura gândul ca tremurătoarea domniță Cosette să rabde răcoarea nopții și pișcăturile țânțarilor pe prispă, o vei chema înăuntru în colibă, iar domnia ta, ca om serios și trecut de mult de vârsta zburdălniciilor, vei ieși să dormi cu noi afară. Nu asta am vrut să sugerez! - zise nervos Barzovie-Vodă. Episodul 139 DOAMNA ȘTIUCÎ Deodată, conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unui sat foc din trei părți, cum se săgetează din goana calului, cum se saltă, din aceeași goană, femeia în șa fără s-o vătămi prea tare și câte și mai câte, lucruri care nu se pot învăța șezând pe prispă. Pătrunseră în stepă. Bătrânul, călărind în frunte, își simți nările înfiorate de aerul proaspăt al serii. Sângele începu să i se miște mai iute, trupul parcă-i întinerea. Se aplecă spre oblând, desprinse plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Îmi pleacă de acolo și de atunci, toate mi se Întorc, după largi ocoluri, perfect rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo. I-am spus: galerie, ca să se Înțeleagă despre ce este vorba, În realitate casa avea ce avea: pridvor, prispă, cerdac, verandă, Însă nu i se spunea: prispă, nici pridvor (slavisme țărănești); și nici: cerdac (cu, eventual, geamlâc) - turcism târgoveț. Casa noastră din Mana avea (, domnilor, ) calidor. Deși tata Îmi explicase, doct, ca un Învățător de țară ce era, «de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mi se Întorc, după largi ocoluri, perfect rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo. I-am spus: galerie, ca să se Înțeleagă despre ce este vorba, În realitate casa avea ce avea: pridvor, prispă, cerdac, verandă, Însă nu i se spunea: prispă, nici pridvor (slavisme țărănești); și nici: cerdac (cu, eventual, geamlâc) - turcism târgoveț. Casa noastră din Mana avea (, domnilor, ) calidor. Deși tata Îmi explicase, doct, ca un Învățător de țară ce era, «de unde, pe unde ne-a venit cuvântul» (de la francezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum ai pus pânea: ai scurmat pământul oleacă, să nu-l doară... - arătură ca a ta, cu brazdele ca pișatu-boului, dracu-a mai văzut!; ai zvârlit sămânța peste umăr, ți-ai făcut cruce: Dă, Doamne, ploaie! De-atunci șezi pe prispă! - Păi da’ un’ să șăd? - Păi-da să nu șezi! Să ieși pe ogor! - Păi da ci să fac pi ogor, domțători’, la vremea asta? S’ m-apuc să trag pânea di frunză? De să crească? Păi, dacă dă ’Mnezău on
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
crește la loc, În urmă, mă bate pisti călcâie! Asta mi-i Crucea, domțători’! Da lasă, las’... Vine el, treieratu’: mașâna face taman ca la Scriptură: Alege-se-va grâul de ne-ghinăăăăă..., cântă Ion, cântă și râde, la umbră, pe prispă..., zice tata, cu ciudă și râzând și el. Nu știu cine-i acel Ion, dar știu că putea fi oricine - În afară de Moș Iacob (care nu lucra deloc, el fiind premarele satului) și de Severin - „venetic”, adică venit În Mana dintr-un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vândă - ar fi avut cui, erau niște Ovrei care făceau en-gros... - Atunci? Îi mâncau ei? - Pentru asta le-ar fi ajuns câteva cuiburi, nu atâtea hectare... - Atunci de ce puneau hectare de harbuji? - Ca să aibă de unde-și muta turul izmenelor: de pe prispă În prepeleac! - Cel mai frumos prepeleac era al lui Morcov... - ... ce mai rămăsese din el, după trecerea frontului... N-ai apucat perioada lor de aur. După Ocupație, apoi după Liberare, chiar dacă au continuat să pună harbuji, nu s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acolo sus, În prepeleac? - Cum nu, ți-a spus tata: Înflorau, văpseau susul și când nu mai avea ce-i face aceluia, ridicau, alături, altul - și mai și! - Dar ziceați că le făceau ca să aibă unde-și muta șezutul de pe prispă - nu ședeau ei, tot ca pe prispă, dar mult mai sus? Nu priveau ei lumea de la Înălțime? - Ba da, Însă lumea care-i interesa: trecătorii... La ei răcneau, Întâi, ca la hoți; pe ei Îi rugau, Îi sileau să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]