1,457 matches
-
foc spre o vale unde curgea un râu subțire și leneș. Orele șase după amiază. Un drum destul de lat ducea spre locul de destinație, tăind în două un deal de lut galben de unde se aprovizionau sătenii pentru lipit case și prispe. Un călător ajunge în dreptul nostru, ne salută și curios întreabă: - De unde sunteți și la cine vă duceți, dacă nu vă e cu supărare? - La Ilie Comănescu. - Apoi, el stă chiar în marginea satului și până acolo mai aveți cinci minute
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
era deja sacrificată. Amândoi am intrat în beci, am scos un vin alb cu miros îmbietor. Apoi am mai gustat din alte două butoaie pântecoase, dar ne-am hotărât că cel mai bun este vinul nohan. Au început discuțiile, pe prispă tronând cana de vin și pahare mari cu picior. Au început să apără și neamurile din sat. Discuții, snoave, povestiri, mâncare și băutură. Târziu în noapte, oaspeții au început să plece. Ne-am aciuat în camera mare și, obosiți de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
singurătății ne aduc, surprinse În scene bine regizate, prezența solitară și hieratică a sperietoarei sau sublimarea lucrurilor și Întîmplărilor aievea În litanie nesfîrșită a greierilor. Totul s-a cules - doar sperietoarea așteaptă noul an Atât a rămas din poveștile verii: prispa cu greieri Cel mai pregnant este semnalată absența prin adjectivele pronominale negative niciun, nicio. Lipsa este acum categorică, iar lucrurile absente sînt aproape mereu cele care dădeau viață locului și, prin dispariția lor, locul Își pierde identitatea, se denaturează, devine
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
alegorie și metaforă Tehnica scrierii haiku-ului poate fi observată mai ales cînd citești poemele unui autor bun. Cele două poeme de mai jos, aparținînd lui Dumitru Radu, ne pot prilejui cîteva observații pilduitoare. Atât a rămas din poveștile verii: prispa cu greieri Toamnă de aur. În mâna care cere doar o monedă În cele două texte se pot lesne observa două metafore. După gustul liricii occidentale ele sînt banale și obosite. Dar pentru habotnicii regulilor haiku-ului ele ar fi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Dar pentru habotnicii regulilor haiku-ului ele ar fi de-a dreptul afurisite. Și totuși, cine are gustul format pentru micul poem nipon va sesiza că ele nu sînt nici vreun ornament expirat și nici vreo păcătoasă și frivolă podoabă. Prispa cu greieri În toamnă vara fiind desigur trecută este locul În care s-a pripășit nostalgia, locul unde o ființă tomnatecă Își petrece serile. Exuberanța verii s-a restrîns acum la acest cîntec fragil, sfielnic, cu mici izbucniri degrabă pierite
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ceea ce se adresează direct simțurilor, poemul s-ar putea rezuma la o structură simplă și scheletică, din două cuvinte: atît... poveștile. Poemul are Însă nevoie de toată forța, amplitudinea și subtilitatea cuvintelor, de fapt, a lucrurilor vii și autentice vară, prispă, greieri. Doar prin urzeala lor simbolică, țese suveica, din firele concretului, pînza Închipuirii, a meditației și-a reveriilor. Toamna de aur este și ea o metaforă sadea. Aurul ei nu este Însă acel clișeu decorativ care exaltă trăirile noastre satisfăcute
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Despre toate acestea, ele tac. Cuvintele conturează doar, cu o anume acribie aproape chirurgicală, numindu-le foarte lapidar, cîteva imagini: "aurul" (frunzarul galben al toamnei), palma În care e o monedă, "poveștile" (petrecerea zilelor fabuloase ale celui mai exuberant anotimp), prispa cu greieri. Atunci, despre aceste lucruri să fie vorba-n poeme? Și da, și nu. Simțurile noastre au nevoie de aceste oglinzi obiective În care razele poemului să se răsfrîngă pentru a lumina, sporite de concretul lor, un alt orizontsimbolic
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
căzut În reverie)... i-ar fi scăpat printre degete celelalte monede aruncate de trecători cu degajarea pomilor care-și leapădă frunza nevolnică. Și În celălalt poem, alegoria este ușor de sesizat. Poveștile verii sînt cele ale omului În floarea vîrstei. Prispa este restrîngerea orizontului vieții, retragerea din lume Întro intimitate la care te constrînge anotimpul. De pe ea mai vezi doar, ca prin ceață, scene dintr-un vis trecut. Greierii sînt corul antic care deplînge monoton destinul tragic. Dacă dădeau adîncime verii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
șiruri de imagini, sensuri, idei se Împletesc. Fiecare este sprijin pentru celălalt și viața omului este altoită pe cea a anotimpului. Dar, dincolo de cele două, se strecoară și un alt fir al nostalgiei: Îmbătrînirea și pieirea iremediabilă a satului cu prispa lui, de pe care, ca o consolare, mai puteai asculta o vreme greierii. Merită remarcată și funcționarea ireproșabilă a celor două adverbe: atît și doar. Ele sînt de fapt cele care surdinizează și prin asta amorsează implozia poemelor. Sensul lor este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Prin discursul autoreferențial, Arghezi își mărturisește, nu fără un disimulat orgoliu, singularitatea eului poetic: "Când alții ajungeau la țintă și se odihneau de un efort sfârșit sau renunțau să mai fie, eu de-abia ridicam traista și mă uitam, din prispă, încotro să apuc". Sau: "sunt incapabil să rostesc un gând dacă nu țin de vârf un băț de cerneală. Față de scriitorii care lucrează un subiect întreg întâi cu capul, și după ce l-au isprăvit mental îl aștern pe hârtie, trebuie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tipuri de case (argea, bordei, bojdeucă, cocioabă, colibă, magherniță, palat etc., împreună cu derivatele fiecăruia, ca bordeiaș, bordeian etc.), cuvintele care denumesc părți ale casei (talpa casei, stâlp, temelie, acoperiș, căpriori, streașină, burlane, dușumea, zid, perete, ușă, fereastră) sau încăperile (pivniță, prispă, cerdac, pod, odaie, cameră, iatac, sobă, cămară, salon), la orașe casele au și subsol, parter, terasă. Dacă ținem seama de sensurile figurate ale lui casă, cuvântul are legături cu soț, soție, căsătorie, a (se) însura, mire, mireasă, burlac, becher etc.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ridicătură, estradă; suport, postament, soclu; altar, pristol”; sl. melĭ „limbă de nisip, banc, vad”; alb. mall „munte”; oset. mal „apă stătătoare adâncă, loc adânc în lac, abisul apelor, vâltoare, bulboană”; -mol din podmol „aluviune, mal înalt, abrupt, ros de ape; prispă, vatră de lut; cantitate mare, grămadă”; nămol; olat „provincie, ținut, moșie, teritoriu”, comparabil cu vgr. βωλος etc. Identificarea și explicarea celui de al treilea component al cuvântului Zamolxis/Gebeleizis rezultă din compararea zeităților formate din două componente: Semele și Žemyna
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dinte a vârcolacului, se ridică strălucitoare deasupra vârfurilor pomilor mirositori, de departe, tot văzduhul fără margini închipuite al lui Dumnezeu, albastru și străveziu de parcă-i cleștarul mai curat ca apa limpede, și valea întreagă adâncită într-o tăcere vrăjită și prispa pe care ședeau mama Ilinca cu copila ei Smărăndița se umplură de o lumină vie și bălaie de semăna că ți s-ar fi deschis fundul sufletului ca să prinză tainele firii, din adâncul căreia se varsă în gândurile noastre crâmpeie-crâmpeie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stuf. O poartă din dârjele de salcie, încrucișate, închidea la drum ograda largă... În celelalte părți nu avea garduri. Spre apus, începea țarina în care hlujii tăiați toamna trecută, erau rezemați de copaci în glugi rare. Un câine flocos, pe prispă, doarme nestingherit de străini, dar care, odată cu lăsarea întunericului, picior de om nu se mai apropia de portiță. Casă veche, cu tindă între două odăițe, lipite pe jos cu lut galben, în capăt un iatac cu un ochi de geam
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întunericului, picior de om nu se mai apropia de portiță. Casă veche, cu tindă între două odăițe, lipite pe jos cu lut galben, în capăt un iatac cu un ochi de geam ce dă în livadă, pereții și bagdaliile albe, prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două laițe pe colț, cu așternuturi, oglinda veche, tocmai de când s-a jucat nunta Săfticăi la poartă, după obicei -, cu apele îmbătrânite... o sobă cu ocniță albă, ușor coșcovită, cotruța și strachina
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
merg încet pe lângă ei fără să-i silească. În satul de la marginea pădurii, casele mici și albe, aidoma unui cuibar cu ouă, stau ascunse între grădini și livezi, cu mușcate și zorele la ferestre, cu ghivece de micsandre pe marginea prispei... Pe la vremea amiezii, când Anuca a fost la mătușa Domnica, a găsit-o plângând... Fănuță, cel mai mare dintre cei trei copii, zace de-o săptămână la pat. Cât ar fi vrut s-o ajute... cât!... Anuca se transforma de la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru a lua animalele și a le duce să primească hrană și apă. Boierul se opinti și coborî din trăsură, pășind pe prispa acoperită a conacului, fiind întâmpinat de soția lui, Irina, o moldoveancă frumoasă din ținutul Putnei: Ce vești ne-aduci, clucere? Vești bune, jupâneasă, se veseli clucerul, prinzând-o de mijlocul din ce în ce mai îngroșat. De mîine, Ilie va fi noul sluger! Sulger
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tremurată urcă iarăși spre creștetul capului meu binecuvântându-mă, Fiul meu! ultimele lui cuvinte ajunse la mine, e timpul să ies, rămâne cu fratele Nicolae, care se pregătește să-i citească rugăciunea, ceilalți căluigări sunt toți în așteptare afară pe prispă, și lumina aceea pură mă întâmpină din pragul casei, lasă-ți inima să vorbească! îl văd pe Theo intrând în biserica cea nouă, se duce să picteze oare?! Iar eu nu pot să scap de vraja acestei lumini ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în vechea casă de primire pe un pat imens de scânduri și acoperit cu paie, pe atunci eu locuiam în casă cu părintele Ioan, abia după ce a venit Theo la mănăstire m-am mutat lângă odaia lui în casa cu prispă, se vede deja Crucea, ridicată la ieșirea din sat, la întretăierea vechilor drumuri, drumul ce ducea la Carieră, demult închisă, și drumul cel lung către mănăstire, drumul forestier, mă opresc lângă Crucea înaltă numai cât să spun în sinea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mulțumindu-ne de a fi venit să căutăm cheile la ușile Domnului, Amin! lumea se înghesuie la prescură, se calcă în picioare, un țiuit ascuțit în difuzoare, microfonul e demontat, eu caut din ochi casa veche cu ferestre joase și prispă de lemn în care mi-am petrecut, n-o văd de aici și încep să cobor făcându-mi loc printre oamenii grăbiți să-și recupereze darurile sfințite pe masă, mă așez și eu la rând la prescură, preoții în odăjdii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Astăzi după plecarea înaltelor fețe bisericești părintele Varava mă plimbă prin noua clădire de oaspeți a mănăstirii, Îți pot da și ție o cameră aici pe toată perioada șederii tale, ai văzut că a trebuit să demolăm vechea casă cu prispă, abia se mai ținea în bârne, un perete întreg de tencuială i-a căzut în primăvară după multele ploi, trecem prin camerele frumos mobilate, cu tot confortul necesar, inclusiv toalete, cu rezervorul alb smălțuit din care se trage apa, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tulburătoarele cuvinte, ești un ales! ar fi trebuit să-mi spună, Te ispitesc cu geniu! Și nici măcar nu mi-a deschis Cartea! Mi-a dat trei zile de post, de reculegere, dezbracă-ți pielea culturală! Fă-ți operație estetică! Pe prispa casei de oaspeți în noaptea de vară îmi fumez tot pachetul de țigări, cu lăcomie, cu încrâncenare, cu trufie, hrănindu-mi din plin fiara satisfăcută din viscerele mele întinate, Mâine voi pleca! Și fiara rânjește de plăcere nerușinată, rumeg ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dimineața mă trezesc devreme și-mi adun lucrurile în rucsac cu gândul netulburat să părăsesc mănăstirea, încă nu sunt pregătit pentru întâlnirea cu mine însumi, cobor, cu teamă să nu mă vadă cineva, treptele de piatră ale casei bătrânești cu prispă, dar îl zăresc pe părintele Ioan de vorbă în pragul bisericii cu pelerini și rușinea soldatului care întoarce spatele câmpului de luptă mă cuprinde năvalnic, am s-o iau pe alt drum să nu mă observe și cotesc spre pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trei de ani, luni începem zugrăveala! Nu-i o treabă ușoară, băiete! E treabă de bărbat, nu de muiere! Fii pregătit! Bine, meștere! Ești călugăr sau novice? Nu! Sunt student! Student?! se miră meșterul Luca prin întuneric, întorcându-și în prispă capul la mine, Unde? La Arte Plastice! La pictură?! tot mai uimit meșterul, Auzi, Janos, tânărul nostru are pregătire, Și vă învață cineva acoloc cum se pictează fresca, cum se pictează o biserică, v-a spus cineva la școală cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un ceas bun, Theo! Buzele mele ar trebui să rostească Aminul de cuviință, dar sunt pecetluite de, 29 august, sărbătoare astăzi și-am încetat de ieri, de când a bătut clopotul de vecernie lucrul în biserică, stau cu Janos afară pe prispă, el își fumează țigara și tăcutul Janos începe să vorbească cu imperceptibilul său accent unguresc, îl întrebasem despre Dumnezeu și Janos îmi răspunde, Pe mine nu mă interesează din punct de vedere filosofic religia, meseria mea e să pictez, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]