1,290,302 matches
-
al curților regale extrase direct din Budai-Deleanu, este stereotipul nostru, în speță al instituțiilor publice, de a percepe etnia țigănescă într-o altă perspectivă decît aceea umană. Urmăriți doar ca infractori, țiganii sînt ignorați cu totul atunci cînd ar trebui priviți pur și simplu ca niște cetățeni normali, care beneficiază de toate drepturile și se supun tuturor obligațiilor care derivă din această calitate. A-i abandona, așadar, pe proprii tăi cetățeni și a ignora faptul că ei trăiesc, într-o țară
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
cîmp deschis, tensiunea, nemulțumirile și reproșurile îmi alimentează desfășurarea existenței în cotidian și îmi transformă nopțile în coșmar. La capătul lor, în zorii zilei, sînt fie prea trufașă, fie mă culpabilizez pentru tot răul din lumea aceasta. Nu îndrăznesc să privesc și dincolo. Se întîmplă să mai am și cîte un scurt răgaz. Atunci privesc în urmă. Cu mîndrie, cu furie, cu neputință, cu lacrimi în suflet, cu exuberanță, cu aripi, cu deznădejde. Cu speranță?! Poate. Citesc însemnări mai ample sau
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
transformă nopțile în coșmar. La capătul lor, în zorii zilei, sînt fie prea trufașă, fie mă culpabilizez pentru tot răul din lumea aceasta. Nu îndrăznesc să privesc și dincolo. Se întîmplă să mai am și cîte un scurt răgaz. Atunci privesc în urmă. Cu mîndrie, cu furie, cu neputință, cu lacrimi în suflet, cu exuberanță, cu aripi, cu deznădejde. Cu speranță?! Poate. Citesc însemnări mai ample sau lapidare ce s-au adunat de-a lungul timpului în zeci de carnețele. Viața
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
mai important, îi place să emită tot felul de teorii, să comită evaluări și să facă portrete, să descrie, absurd, chipuri, senzații, situații, iubiri. Îi place să se imprime pe banda de magnetofon, așa cum lui Narcis îi place să-și privească chipul în apă. Un Krapp vorbește. De mult. Clar, sonor, răspicat. Altul ascultă. Acum. Buimac, răvășit de propria-i viață și amețit de băutură, dezabuzut, mofluz, negativist. Cîtă singurătate... Și atunci, și acum. Eu citesc. Dar cine este Krapp? Un
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
care o traversează cu sfințenie înainte de a se apuca de treaba zilnică. Are un teanc de benzi de magnetofon pe care sînt imprimate fragmente din viața lui și interpretările personale asupra lor. Își ascultă vocea înregistrată tot așa cum alții își privesc chipul în oglindă și îi observă modificările din linii, din desenul adîncit în fiecare cută. Asta este treaba lui, activitatea lui inactivă. Sau activă, dar doar la nivel emoțional. Sunetele și cuvintele, comentariile țin loc de imagini. E un alt
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
de gesturi, de reacții. Acum, numărul și succesiunea lor îl dau la iveală, în interpretarea lui Marcel Iureș, pe Krapp. Niciodată treaz, își plimbă limba peste buzele uscate de alcool, își trece mîna prin păr, își sprijină capul în palmă, privește în același punct, cu ochii pe jumătate deschiși, își așează tacticos banda, o înfășoară puțin cu degetele, îi dă drumul, se ascultă, mut, oprește, se înfurie, reia, oprește, plînge, se înjură, se ascultă, oprește, trage o dușcă după perdea, tușește
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
dobândească un minim credit moral, prin ce mijloace ar putea scădea cu un grad sărăcia generală. Puturoșii nori de gaze de la milionul de vehicule vor urca, din fericire, doar până la etajul al patruzeci și cincilea, în zilele fără vânt. Cât privește ghidul bunei longevități, el ne lămurește cum să faci să trăiești două sute de ani, dar nu ne explică și de ce. Dar și să mori chiar mâine!
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
ce zic*) câștigate de-ai noștri, l-am urât cu patimă ardelenească și cu drăcuieli regățenești pe Nicolas Lapenti în timp ce bătea exasperant mingiuca de pământ, pentru a-l enerva pe Victor Hănescu; cred că am lăcrimat admirativ în câteva rânduri privind cuplul de juniori Horia Tecău-Florin Mergea - Doamne, ce copii minunați! - care, într-o hărmălaie bulversantă, au câștigat superb și epuizant partea lor din meci: dublul. Am suferit alături de Răzvan Sabău în întâlnirea care să hotărască rămânerea tenisului românesc între primele
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
se poate conchide foarte simplu: ele confirmă un pictor autentic, inconfundabil și atît! Acum, după expoziția de la Satu Mare, mi-am amintit de un alt text pe care l-am scris despre Șerban Foarță, publicat în catalogul expoziției, și care nu privește nemijlocit nici pictura și nici poezia, ci încearcă să se apropie, prin amîndouă, de o lume imponderabilă și inefabilă, aceea care se naște la interferența limbajelor precum se naște fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
această carte, în dublu sens. Există în volum o istorie cronologică a mahalalelor, ceva mai seacă, dar și documente de istorie măruntă, povești ale oamenilor neînsemnați și secvențe descriptive, poate prea jurnalistic alcătuite, ale Bucureștiului periferic de astăzi. Apoi ipoteze privind modul în care anumite aspecte sociale trec în imaginarul colectiv și sînt influențate de acesta. Intresant și reușit e, din acest punct de vedere, capitolul despre mahalaua Calicilor care prezintă felul în care superstițiile rurale despre calici și mișei capătă
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
o transpunere a realului într-un univers paralel - azi i-am spune virtual - ceilalți, Victor Brauner, Max Ernst, Dali, Miró, Tanguy, Paul Klee au trăit experiențe mai profunde și mai complexe decât simpla îmbăiere în haosul inconștientului. În ceea ce-l privește pe Victor Brauner, lucrurile sunt deosebit de interesante, dat fiind că, pe de o parte, era originar din România, dintr-o regiune muntoasă, Piatra Neamț, foarte bogată în legende folclorice și simboluri, și pe de altă parte că, mai târziu, în Franța
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
altminteri se părăginește/ care altminteri se stinge cum o lumânare.” Mișcarea poeziei din acest volum este una de recul, impulsul descriptiv, obiectiv, se răsfrânge de fiecare dată asupra lui însuși, devenind oglinda propriei subiectivități: „Strugurele/ ciorchin/ de ochi/ ce te privesc/ ca și cum n-ai exista” (În vie). Versurile sumare, inegale ca expresivitate, se întrupează dintr-o înlănțuire de corespondențe, țintind să cuprindă totul, să recreeze o armonie pierdută, să unifice percepția - încercare pe cât de îndrăzneață, pe atât de nerealizabilă. Comparativul cum
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
Ioana Pârvulescu Locuiesc lîngă o mică benzinărie deasupra căreia scrie Noroc. În ce mă privește, nimic de zis, benzinăria îmi aduce noroc fiindcă, pe lîngă cele două pompe de benzină care nu-mi folosesc, are și un robinet cu apă potabilă de unde ne aprovizionăm cu toții atunci cînd, pe neașteptate, se oprește apa în bloc, pe
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
cele care strîng o mulțime de intelectuali...vizibili. Îmi amintesc că se plimba tăcut printre ei pînă cînd se oprea în dreptul unuia cu care începea o discuție degajată. Rîdea cu plăcere. A explicat mai tîrziu de ce mergea la asemenea întîlniri: privea oamenii ca să-și găsească interlocutori care știu să vorbească. Le cîntărea calitățile, le vedea strălucirea, felul de a articula idei, spontaneitatea etc. Abia dacă treceau această probă a “aurei” îi invita. Urma, a explicat moderatorul, pregătirea personală: făcea rost de
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
tocmai cînd urmează “poanta”, ori tocmai cînd, după un mic, dar necesar ocol, ajung la răspuns, mă miră deci că nu se scoală și pleacă, jigniți de neatenția singurului interlocutor vizibil. Cît despre noi, interlocutorii invizibili, sîntem ca omul care privește un meci la televizor și moderatorul, răzbunător, ne taie antena exact cînd urmează golul. De ce se răzbună moderatorii pe telespectatori n-am mai avut timp să mă gîndesc, căci, în Piața Iosif Sava mi-a sosit rîndul la robinetul cu
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
corupției baronilor locali ai PSD, dar sînt convins că el a ajuns la exasperare constatînd că aceștia nu sînt în stare să-l apere de spaimele lui cotidiene: prețul hranei, al medicamentelor și al întreținerii. La noi corupția nu e privită drept un păcat, ci ca un semn de putere de foarte mulți dintre alegători. Toți avem nevoie de o pilă, de o relație și trebuie să dăm ceva ca să căpătăm altceva. Cine e în stare să dea și să primească
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
două zile și se închidea lista de înscrieri. Să înnebunesc, și alta nu! Așa că sl-am rugat pe Alexandru Cazaban, a cărui fată, Otilia, urma și ea Academia de Belle Arte, să mă înscrie el; astfel, am putut participa la concurs. Privind în urmă, sunt amuzat de graba mea. Acum sunt convins că și dacă pierdeam bursa respectivă, nu era o tragedie. Până la urmă, ți se întâmplă tot ce ți-e scris. După un timp, ne-am adunat toți concurenții, pentru a
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
fiindcă o imit în somn pe Gabriela Vrânceanu-Firea prezentând la Antena 1 săptămâna pătimirilor noastre existențiale. E a șaptea noapte de când „dorm” rezemat de perete și, culmea, încep să visez chiar și în poziția asta. Văd mulțimi de oameni buimaci privind pe pereți, parcă niște tabele - că e cam haos și nu se vede bine -, care citesc nu-știu-ce, își fac trei-patru cruci scuipându-și în sân, mai citesc o dată pe pereți, privesc spre cer, vorbesc singuri sau se întreabă unii pe
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
și în poziția asta. Văd mulțimi de oameni buimaci privind pe pereți, parcă niște tabele - că e cam haos și nu se vede bine -, care citesc nu-știu-ce, își fac trei-patru cruci scuipându-și în sân, mai citesc o dată pe pereți, privesc spre cer, vorbesc singuri sau se întreabă unii pe alții care-i diferența dintre „titular” și “suplinitor”. Nimeni nu știe. Calculatoarele sunt blocate, dicționarul cu terminologia respectivă e într-un seif, cheia a fost scăpată într-o rigolă de către cineva
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
de palier, venită să ne spună ultimele știri de la televizor, îl întreabă pe fiu-mi-o în vârstă de patru anișori: - Hai, spune lu’ tanti, ce vrei să te faci când ești mare? - Alexandru Athanasiu, aud ca prin comă răspunsul. Privesc la jucăriile aruncate prin toată casa într-o dezordine deplină și-mi spun că are toate șansele. Morala: îl sun la telefon pe prietenul Haralampy să-mi dea un bilet de internare la Cernica până îmi rezolvă el problema cu
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
după 1989, limbuți. Limba de lemn este și ea bine reprezentată, cel puțin de la 1947 încoace, iar morala contextuală este adeseori, din păcate, opusă celei textuale. Antologia Der Politische Diskurs in Rumänien, aide-mémoire, roman istoric și tratat de stilistică, ne privește pe toți. Cît despre politicienii de astăzi, care nu mai sînt în stare să construiască o frază corectă și coerentă, ar trebui să o citească măcar ca lecție de retorică. Dar politicienii de astăzi, ca și cei de ieri, vorbesc
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
la vechi tendințe considerate de multă vreme abateri de la normă - înlocuirea lui a plăcea prin a place, folosirea pronumelui relativ care fără prepoziția pe, frecventa apariție a lui decît (în loc de doar, numai) în structuri non-negative; sînt amintite unele „curiozități lingvistice”, privind în special paradigmele neregulate sau defective (verbe impersonale, substantive defective de plural). Interesantă e reacția subiectivă la unele abateri: „urăsc construcția asta. Parcă zgârie” (reflex.ro). De altfel, discursul corectitudinii alunecă ușor - dar lucrul li se întîmplă și lingviștilor! - în
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
vreți să vă încadrați în standardele noastre sau nu. În orice caz, greșelile de tastare și gramaticale nu vor fi acceptate decât ca excepții și «igiena» în scris e obligatorie aici” (price.ro). P.S. La comentariul lingvistic de săptămîna trecută - privind sensurile argotic-familiare ale termenului penal - trebuie adăugate informațiile foarte interesante cuprinse în articolul colegei Dana Niculescu, „Interferențe între elemente aparținînd stilului juridic și limba comună” (publicat în volumul Perspective actuale în studiul limbii române, 2002). Exemplele pe care le-am
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
în particular de problemele stricte ale limbajului, de capacitatea culorii de a purta și de a transmite informații, Mirela Dimcea a traversat, pînă acum, două etape importante: prima dintre ele, prezentă prevalent în cadrul expoziției sale de la Muzeul Literaturii din 1999, privește relația directă dintre limbaj și un anumit pretext formal, în speță chipul uman redus la o schemă aproape abstractă, iar cea de-a doua, evidențiată în expoziția de la Hanul cu Tei, se referă la resursele și la energiile interne ale
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
Vatra anul trecut, Mihai Ignat revine cu un grupaj de versuri cu care îi va surpinde, dacă n-a făcut-o deja, pe foarte mulți. Poeme în doi este un poem de dragoste secvențial, fragmentat în mici episoade vizuale („te privesc ca să te învăț”), căci ochiul înregistrează neobosit detaliile simple dar semnificative din care extrage o stare sau dimpotrivă pe care le pune în relație reflexivă cu un sentiment. Poemele sunt, din această cauză, cumva statice, căci privirii obsedată de atingere
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]