2,747 matches
-
să iasă cu el: ; demodat arăta "ca un tată." Cauza tragediei lui Ladima este sărăcia, el fiind obsedat de lipsa de bani. Nu putea merge în aceeași lume cu femeia pe care o iubea pe atunci: Sinuciderea lui Ladima este privită diferit: Fred consideră sinuciderea ca urmare a vieții mizerabile, vulgare, procurorul care anchetează crede că din cauza doamnei T., deoarece scrisoarea sinucigașului îi era adresată acesteia. Ciobănoiu susține că prietenul său își pierduse credința în Dumnezeu, neputându-se ridica deasupra mizeriei
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
acelui întreg. Noi doi într-o barcă îngustă, cafenie, pe apa sticloasă, care părea mai întîi neagră, apoi din nou albastră, luminați de un soare arzător, binecuvîntați de copacii care se aplecau deasupră-ne, încurajați de iarba șoptitoare și stufărișul fluierător, priviți stăruitor de vaci și de pescari, cu behăitul oilor și șuieratul unui vapor în urechi, cu vîntul alergîndu-ne prin păr și cu plămînii plini cu aer. Cel care a făcut tot ceea ce i-a stat în puteri ar putea, mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
alb ca zăpada își scoseseră jachetele. Tați în vacanță. Dar jovialitatea exista numai grație profundei seriozități cu care fusese organizat totul și cu care se lua aminte la reguli. În felul acesta era de așteptat să fie înmînate premiile învingătorilor. Privite obiectiv, medaliile erau niște obiecte din metal, lipsite de valoare. Le-ai fi putut numi "bucăți de tinichea", dar despre a obține o asemenea "bucată de tinichea" oamenii vorbeau numai cu respect, ori într-o variantă mai serioasă, cu o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
totuși) parțială a sediilor de partid". A doua zi, joi, 22 martie 1990, ziarul publică, de data aceasta pe prima pagină, editorialul Cine trage sabia...culege furtună, semnat de Romulus Vulpescu. Începea delirul. Descentralizarea angajamentului public Socot că ar trebuie privită Provincia, publicația dar și realitatea care o justifică, mai aproape de ceea ce este ea în concretul vieții de fiecare zi. Altminteri vom fi prea aproape de Academie și prea departe de uliță. Prea atenți la ceea ce ar fi să fie viața conceptelor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
m-ai vedea după o lungă așteptare. îi zîmbi atît de drăgăstos, că se aplecă și-i sărută umerii. Ea îi deschise ochii cu degetele mari, spunîndu-i: — Trebuie să te uiți la mine, îmi pierd expresia atunci cînd nu sînt privită. Unul dintre radiouri se declanșă: pling-plong, plin-plong, pling-plong, plin-plong! Ignoră-l, murmură ea. — Să-l închid. — Nu se poate, nu poți decît să-l deschizi. Behăitul muzical continuă pînă cînd el se întinse și scoase radioul din buzunarul hainei. Apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iată că unul din brațele ființei începu să se ridice, încet, încă un cuvânt-cheie, și tot trupul ființei se ridică. Grosvenor o făcu apoi să-și întoarcă, încet, capul. Actul de a privi îi aminti ființei-pasăre că dulapul sau sertarul privit îi aparținea. Ființa își recunoștea bunurile, dar nu arata nici un interes. Grosvenor izbuti cu greu să-și stăpânească emoția. Cu o răbdare tenace, sili ființa-pasăre să se ridice în picioare, să-și înalțe brațele și să le coboare, apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Nu putea să și-l imagineze cu lipsuri, cu defecte, cu cicatrici. Sebas, care se considerase uzat și trecut de prima lui tinerețe, era acum nou-nouț în închipuirile ei. Dar Ghazal? Nici ea nu se mai simțise vreodată atât de privită, de îmbălsămată de râvna unui iubit. „Știi, îmi ești în minte tot timpul...“, îi spusese la telefon. Măcar asta puteau: își telefonau de oriunde și, treptat, el redevenea un persan care picura declarații ca nimeni altul în urechea femeii îndrăgostite
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Părinților mei, Mihaela și Dumitru Stanomir Cuvânt-înainte Volumul de față este o încercare de a explora un spațiu cultural a cărui diversitate intelectuală poate părea sur prinzătoare unora. Privită condescendent, ca un gen capabil de a furniza delectare doar publicului tânăr și „infantil”, banda desenată/proza grafică rămâne un teritoriu rareori cercetat în mediul cultural românesc. Cu excepția lui H.R. Patapievici (cel care i-a dedicat lui Corto Maltese pagini
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Pif, o miraculoasă capacitate de a mobiliza repertorii tematice tradițional separate. Coexistă, sub ochii atenți ai cititorilor, apelul la gag-ul originar al filmului mut cu panorama călătoriilor stelare. Misterul se întâlnește cu nedomolitul Vest sălbatic. Propensiunea spre eclectism trebuie privită, înainte de toate, ca o autentică cutie de rezonanță în care se regăsesc sunetele și culorile unei întregi lumi, surprinse în ipostaza unei cosmogonii jucăușe. Orice lectură îndrăgostită, iar cea de față nu face excepție, nu poate uita punctul de pornire
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
evaluare fiind realizată atât la nivelul individual cât și la nivelul social și impactul acestuia la nivel comunitar. În general, în studiu asupra comportamentului deviant se ține seama de aspectul individual al fenomenului (trăsăturile individului), precum și de cel social (devianța privită ca fenomen social în cadrul comunității). În acest sens, studiul la nivel individual a ținut seama de acele trăsături definitorii ale deviantului (Voinea, 1999), aspecte corporale propriu zise: cap, trunchi, membrele persoanei înclinate spre acte antisociale. Ulterior s-a demonstrat ca
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
pentru fetele de pension sentimentale. Pur și simplu nu pricepeam cum se poate îndrăgosti cineva subit, ca lovit cu măciuca, și să mai fie și atât de nătărău încît să se pună în situații penibile. Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privită numai cu coada ochiului; ca să nu riști, trebuie să te comporți în ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru toate aceste inepții. Mă purtam ca un adolescent cu fața plină de coșuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ne confruntăm, unul în care va trebui să evoluăm, să fim sprinteni și adaptabili sau altfel vom fi sortiți dispariției individuale, economice și chiar la nivel de societate. Acesta nu este un scenariu al sfârșitului lumii; mai degrabă ar trebui privit ca o prognoză a oportunităților economice, sociale și politice bazate pe o nouă economie care prinde rădăcini peste tot în lume, o economie a inovațiilor care va modela fiecare aspect al existenței umane. Economia inovațiilor care se prefigurează acum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
a întors. L-am prins spionând casa. Gemetele ascuțite ale băiatului nu s-au atenuat: ă Îmi smulgi urechea! ă N-ai putea să îl lași de ureche? Se pare că îl doare. ă Dacă îl las, o să fugă. Numa' priviți. L-am adus până aici așa. ă Pentru Dumnezeu. Vreau să îl lași în pace. Declarațiile obținute cu fortă nu sunt admise în noile curți legale. Porfiri merse la ușă și o încuie. Uite așa, spuse, punând cheia în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pentru fetele de pension sentimentale. Pur și simplu nu pricepeam cum se poate îndrăgosti cineva subit, ca lovit cu măciuca, și să mai fie și atât de nătărău încât să se pună în situații penibile. Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privită numai cu coada ochiului; ca să nu riști, trebuie să te comporți în ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru toate aceste inepții. Mă purtam ca un adolescent cu fața plină de coșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avut Încredere În ea că va face sculptura pe care a promis-o, fie li s-a părut că a controla un artist ar fi de prost gust. Artiștii au o anumită aură, În preajma lor oamenii devin superstițioși... sînt Încă priviți ca niște monștri sacri, imprevizibili. Nu ar fi fost niciodată de acord cu o sculptură abstractă, dar așa, cu persoane, mă rog, ar fi trebuit să fie În regulă. Wakefield se simte bine. Se gîndește, ca parte a inventarului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
metoda”: „critica, ce participă într-un fel chiar la crearea, la producerea operei artistice”. Aversiunea tînărului Vinea față de instituția criticii dogmatic-magisteriale („clasificatoare”) și față de activitatea Societății Scriitorilor Români, sarcasmele la adresa conformismului revistelor de promovare a literaturii române în străinătate trebuie privite și din această perspectivă. Tînărul Vinea nu face de fapt figură de critic, ci de publicist și „artist” avizat, comprehensiv și exigent cu afinii, drastic cu adversarii. Un comentariu despre volumul Les blés mouvants al lui Emile Verhaeren (Facla, an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
intelectuală mai ales în state naționale tinere, intrate relativ tîrziu pe orbita industrializării, marcate de frustrări identitare și de voința deprovincializării, Anglia, Franța, Germania și țările nordice fiind aproape imune. Complexul periferiei, un anume bovarism al modernizării și al tehnicii privite ca vehicul de emancipare socială intră, de asemenea, în această ecuație. În unele țări (Polonia, Cehia, Serbia) se manifestă cu precădere influența futurismului rus, în detrimentul celui italian; în altele (Ungaria, Croația, Slovenia) - cea a activismului expresionist german; importanța sferelor culturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o „pedagogie” specifică. Pentru „contimporani”, pentru Vinea în mod particular, publicul trebuie format, cultivat, cucerit. Într-un alt articol polemic la adresa celor care „nu înțeleg” („Cîțiva nedumiriți“), poetul respinge obtuzitatea simțului comun în receptarea picturii noi: „ea nu se cere privită chiorîș un ceas întreg, din toate părțile și din toate planurile, ca o chestiune de rezolvat, în care burghezul e satisfăcut cînd a găsit vaca”. În opoziție cu acest utilitarism „burghez”, artistul liber și suveran „își arogă dreptul naturii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artei ce reprezintă cu adevărat veacul nostru pînă mai ieri inexprimabil”. Tot aici, Vinea introduce un alt argument de autoritate legitimatoare - internă de această dată - pe care-l va folosi și cu alte prilejuri: „tradiția folclorică autohtonă” a artei abstracte, privită ca „punct de plecare specific național”. Dincolo de argumentul „specifist”, perspectiva rămîne totuși una pur estetică, fără spiritualismul etnic(ist) al celor de la Gîndirea: „Poporul nostru este dintre cele mai înclinate să accepte și să creeze în pictura abstractă. Cele mai multe scoarțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Costin, după apariția lui în țară, va fi tradus și publicat de către o editură franceză și una germană”. Tot ca o expresie a afinităților revistei față de arta socială, „angajată”, și - deopotrivă - față de afirmarea în cadrul unei limbi de circulație internațională trebuie privit și interviul realizat de Sergiu Milorian cu Panait Istrati în numărul 60 al Contimporanului (cu un portret în desen de Marcel Iancu). Evident, literatura lui Panait Istrati nu avea nici o legătură cu avangarda, însă „idealismul” democratic al Contimporanului (grefat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la „profilurile” unor precursori precum Macedonski, Petică, Arghezi, Iuliu Cezar Săvescu și ale revistelor moderniste (Linia dreaptă, Vieața nouă, Revista celor l’alți, Insula, Grădina Hesperidelor, Simbolul, publicațiile simboliste ieșene), unde informațiile sînt preluate - declarat - din Istoria... lui Lovinescu, dar „privite, bineînțeles, sub alt unghiu de vedere”. Este corect semnalată diseminarea ideilor și colaborărilor „revoluționare” în „revistele mari cu directive tradiționale” și - după război - chiar „în plinul unor doctrine de extremă-dreapta”. O „cauză specifică” țării noastre în pătrunderea „tendințelor anarhice” e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
răstignit, mai ricanează”. Ar fi de notat faptul că un „urmuzian” paradoxal precum Ionathan X. Uranus (Marcel Avramescu) va urma un itinerar excentric, redimensionîndu-și urmuzismul prin intermediul ezoterismului tradiționalist al lui René Guénon spre a îmbrățișa, ulterior, credința ortodoxă. Urmuz trebuie privit, prin urmare, și ca o punte iradiantă: între estetism și avangardă, între avangardă și o presupusă tradiție balcanico-folclorică, între avangardă și spiritualismul tinerei generații interbelice, între avangardă și proza modernă a unor T. Arghezi și G. Călinescu, între avangardă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1965. Nevoia inventării unei tradiții locale a avangardei — răspunzînd nevoii similare a avangardiștilor din anii ’20 — nu avea alt punct de sprijin intern decît folclorul popular, „primitiv”. Un punct de vedere asemănător (deși mai complex) despre relația dintre folclorul autohton - privit ca formă de clasicism sui-generis - și literatura avangardistă avansa și G. Călinescu în Istoria..., vorbind despre „dadaismul poporan” și despre „folclorul suprarealistic” din „Domnișoara Hus” de Ion Barbu. Într-un articol intitulat „ Uimitoarea carieră a rîsului lui Urmuz” (în Argeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
i-a fost rușine că e strict scriitor” (pp. 13-19). Prin urmare, avem de-a face cu un scriitor profesionist malgré soi... În Figura spiritului creator (Ed. Cartea Românească, București, 1978), Eugen Negrici analizează dintr-o perspectivă stilistică producțiile urmuziene, privite ca expresii ale „refuzului rostirii stereotipe”. Interesul criticului se îndreaptă către „valorile literare derivate sau implicate”, aflate în răspăr cu așa-numitele „contrafaceri ale literaturii profesioniste” (Imanența literaturii, Editura Cartea Românească, București, 1981, p. 17). După ce insistă asupra caracterului nonreferențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sîntem conștienți de dificultățile ce le incumbă orice încercare critică de a aplana dichotomia dintre statutul lor de simplu document, simptomatic pentru o stare de criză, paroxistică, a conștiinței estetice, pe de o parte, și valoarea, semnificația lor literară intrinsecă, privită ca act de creație epică în sine, pe de altă parte”. Un contestatar moderat și lucid al minioperei urmuziene este, cum am văzut deja, Marin Nițescu, care, în comentariul pe marginea monografiei lui N. Balotă („Urmuz als ob”, datînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]