1,482 matches
-
țineau ca gaia mațul aceleași cuvântări lipsite de orizont și împănate cu elogii ale capitalului. În consecință, o privea chiorâș pe Venera. Și asta din ce în ce mai frecvent! Ba, într-un rând, persecutată de un acces de mânie, cu adevărat de sorginte proletară, izbucni: Fă, Venerico, nu mai leorbăi atâtea tâmpenii, de parcă ai fi sora geamănă a lui Ilici! De unde aia a 'mă-sii o să găsim atâtea pietre de caldarâm pentru clădit baricade, în veacul ăsta anapoda, când străzile nu se mai pietruiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
idealului măreț". Decretul 770 impunea "nașterea unei noi generații": șoimi, pioneri, uteciști, clone ale unei mentalități obscure, care trebuiau să crească odată cu orânduirea, care urmau să se formeze în "minunatele condiții de educație socialistă", cărora li se impunea să gândească proletar, în spiritul "celui mai iubit fiu al poporului, conducător înțelept al partidului și al statului, mare erou al neamului, patriot și vizionar revoluționar, strategul tuturor victoriilor obținute sub stindardul partidului". Iar pentru ca această generație uniformă să existe, s-a purces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urmă făcea turnee internaționale pentru lansări de carte, răsfățându-se cu cele mai bune mâncăruri, haine și femei, folosindu-se de proaspăta lui faimă literară pentru a participa la toate petrecerile de soi, iar acum era sechestrat în această suburbie proletară din Long Island, unde juca poker cu mecanicii în hangare de avioane? Ar trebui ca noua carte să fie al naibii de bună, e tot ce știa Leigh. De parcă i-ar fi citit gândurile, Jesse spuse: — Sunteți disperați să începem, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să nu știu?! 29.04.2009 1 Mai... capitalist „Râde iarăși primăvara, peste câmpuri, peste plai, veselia umple țara, c-a venit Întâi de Mai...” Sandu Șpriț a sosit la cârciumă echipat În salopetă nou-nouță, culoarea gri-șoarece. Poartă o șapcă proletară pe cap și cântă pianissimo hei rup, hei rup, sar stânci de fier, În lupta dusă de brigadier... Este 1 mai muncitoresc, tovarăși, după cum anunță chiar el, În timp ce se așază la masă și face semn patronului să-i aducă nelipsita
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mută. După cum se vede, scrisul nostru e tipic pentru înlocuirea bonjurismului cu helloismul. Așa am învățat noi în tranziție, când am sărit de pe scara autobuzului de navetiști pe cea a avionului. Satul meu, Mircea, nu era încă așa de hibrid proletar ca al tău. Dar era tot Evul Mediu timpuriu. Frumos, nimic de zis. Toate mirosurile lui mi-au rămas în celule. Cel de fân e cel mai vechi și-mi dă o liniște și o pace de necrezut. Cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de praf e miros de vară, cel de porumb crud e miros de furat, cel de mure a devenit, acum știi de ce, miros de acuplare brută. Nici dulceață de mure nu mai mănânc de atunci. Dar satul a devenit hibrid proletar. În ’62 s-a cooperativizat. Cocseria din Călan a înghițit ce mai era. Suna sirena la 6 și la 2. Bărbații plecau. Muierile rămâneau cu toate pe cap. Copiii au început să migreze spre Călan sau Hunedoara. Apoi, încet, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de aici și munca unui gunoier din Cluj, dacă el își face treaba bine, cum mi-o fac și eu. Nu există munci superioare și munci inferioare; există numai munci prost făcute și munci bine făcute. M-apuc-așa, câteodată, o mânie proletară pe toți intelectualii de mucava, care privesc de sus la popor și cred că zgârieturile lor pe hârtie, bune să facă să juiseze vreo babă frigidă sau vreun tânăr imberb, sunt opere hieratice, eterate, pentru care națiunea trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spune că nu prea sunt la locul meu... Mai târziu m-am îndepărtat și de sat, și de relațiile animiste. Mihaela, inserție din „Între autobiografie și CV” La vremea școlii am părăsit acea lume țărănească în descompunere pentru un oraș, proletar și el. Nici acolo nu am aflat prea devreme în ce societate trăiesc. Mai mult, în primii zece ani de școală am avut clar sentimentul progresului material. Am trecut de la o cameră cu baie comună la un apartament cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mult. Dumneavoastră sunteți omul de viitor, nu un boșorog ca mine. Da, da, știu că v-am mai spus asta, dar v-o repet. Eu sunt un intelectual ramolit, tovarășu’ Todea, nu m-am călit la școala grea a muncii proletare ca dumneavoastră și mai am doar câțiva ani până la pensie. Conștiința mea a rămas mult în urma vieții social-economice, da’ nu pentru că nu vreau, ci pentru că nu mă mai ajută capul, tovarășu’ Todea. Dumneavoastră sunteți un om tânăr, de perspectivă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lucrează (e lector universitar). Din amărâtul de salariu academic întreține o soție și doi copii. Familia mea din țara lui „jos persoane” are un ministru secretar de stat, o profesoară universitară, un student cu bursă și locuiește într-un bloc proletar din Berceni. In the backyard stă Dacia lui Andrei, cu sau fără roți, cu sau fără faruri, după cum se ocupă sau nu peste noapte băieții de cartier de redistribuirea sărăciei. „Nobody will pay a professional thinker” Aseară am avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de încleștare și mare eroism. Cum ar apărea ei dacă ar povesti că, de fapt, în primării și consilii nu era nimeni, iar ei doar au dat jos de pe perete tabloul lui Ceaușescu și-au tras un pumn cu mânie proletară biroului primului-secretar? Mai târziu, poate, a venit femeia de serviciu și i-a rugat să nu mai arunce țigările pe covor, și ei au zis că „ai grijă că te plesnim, mama ta de nomenclaturistă!”. Nu, nu, nu-i bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
suport morala! O respect, pe aceea fundamentală, dar nu și pe aceea care condamnă lucrurile firești, dreptul omului la o existență confortabilă și nebântuită de angoase. Pentru că în cartea ta, de la început la sfârșit, emană sfânta noastră morală - creștină și proletară. Deci îți spuneam: soluție clasică, ca în filme în cartea ta „Restul e tăcere... „ (chiar dacă întâmplarea este reală). În romanele fără soluție - le găsește Dumnezeu! Numai că aici lovește și în cel care nu respectă o convenție. Că ce e
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
pe rol. Îi făcu semn oficiantului să vină mai aproape de orificiul ghișeului. Îi șopti, conspirativ: - P-ormă, nu spui că ai lui s-au schimbat? Pe timpul comuniștilor, că au prins și din poamele astea, au dat-o pe țâul simplu, proletar. Să n-avem nici noi, copiii, nici ei, probleme cu numele. Îi vânau pe cei care aveau nume care-i arătau a străini. Era cu... Cosmopolitismul îi zicea. Mata n-ai prins vremurile alea, nu știi ce era p-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
este trist în lume! {EminescuOpI 56} ÎMPĂRAT ȘI PROLETAR Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntrînsul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de tină, Asupra cărui dânsul domnește pe deplin
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
limbile de flacări, ce-n valuri se frământ -, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișc-batalioane a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
măsura suflului lui de alergător prin curtea humorului. Așa cum am afirmat și la prima sa carte de epigrame și la cea de a doua, evoluția este evidentă iar spiritul de responsabilitate semantică, acela care ne face să tăiem cu mînie proletară din lexicul nărăvaș care ne mai duce și prin zonele redundante, tautologice ori ale banalului morbid, este din ce în ce mai eficient. în umor nu ai voie să dai rasol! Fie că este vorba despre suportul liric sau prozastic. Gafa este la vedere
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
la Dobrina Hușilor, dar și în necunoscut, Constantin Manoliu, scapă, nu se știe cum, de cenzura socială a comuniștilor și este propus profesor în instituțiile militare unde predă istoria unei ofițerimi cu grade onorifice puse pe umeri după principiul supremației proletare. Cititorul va savura scene hilare din armata populară, răsturnări de imagine și lichelism cointeresat. Aflat în mijlocul prefacerilor, va scana de la fața locului imaginile unei armate populare în formare, calculând cu precizie, scenă după scenă, efectele dorite, care dau cititorului satisfacția
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
din 306 membri, 295 erau evrei deci cu alte cuvinte ei aduseseră comunismul în lume, ceilalți 11 inclusiv Lenin, nu erau decât de „umplutură”. De unde aveam eu să știu că renumitul ziarist Silviu Brucan de la Scânteia care cerea cu mânie proletară pedepsirea exemplară a chiaburilor, iar tatăl meu era dus la fiecare șase luni la închisoare, pentru sabotaj, cică, era un jidan ajuns în postul acela cu ajutor sovietic. A trebuit să treacă multă pe Dunăre până când jidanul ajuns de acum
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
celălalt. Și atunci numai ce vedeai că apare în Scânteia lui Silviu Brucan sau Octavian Paler (doi cameleoni deveniți mari democrați după 1990), câte-un articol semnat de câte un „critic literar” al vremii, articol care înfiera cu nețărmurită indignare proletară, opera literară a câte unui scriitor consacrat, care pe undeva prin vreo creație de a lui fluierase în biserica nou construită a așa zisei, clase muncitoare. Și așa, la o comandă din aceasta „specială” a apărut în Scânteia, un articol
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
milion. Sunt pensionari și pensionari, vorba mamei. Eu era să trec nesimțitor pe lângă coada formată la agenția loto, pentru tragerea cu un pot fabulos, de nu mi-ar fi atras atenția colonelul Teșu, vecinul de pe alee, într-o ținută destul de proletară, cu căciula cam roasă, bocancii vechi ostășești. Iar vorba mamei: De ce să-l știe, dragă, toată lumea că-i miliardar, mi-li-ar-dar? Așa cum îl vezi tu, cu bocancii ăia, Teșu și-a căpătuit copiii, pe amândoi cu firme, ei au făcut iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fiindcă ar putea să creadă că îi arăți interes. Ar putea să-și facă speranțe, biata fată. Toată ziua nu stă decât cu ochii pe tine. Iar tu, stană de piatră! Ai putea să crezi că vine dintr-o familie proletară? Nici vorbă! Uită-te la ea mai atent într-o zi. O să ai o revelație. S-ar putea să ți se pară că-i o reîncarnare, atât e de distinsă. Trecute vieți de doamne și domnițe! O reîncarnare, asta e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întreaga poveste pe toate fețele ei. Acasă. Hai acasă. Deci, am zis eu, altă scrântită. Exact ce ne lipsea. Ce-i toată povestea asta cu mântuitul? Ce vrea să însemne mântuit? — Născut din nou. Fundamentalism, moșule, cel mai neșlefuit și proletar dintre toate crezurile americane. Nicodim, Ioan, 3. Dacă un om nu se naște din nou, el nu poate vedea împărăția Domnului. — Hă? — Biblia, moșule. A citit-o vreodată? — Da. Am citit-o. — Spunk e foarte credincios. Pustiu’ e un sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
niște bețivani surprinzător de lucizi și de docți - supuși și ei deznădejdii în fața ireparabilului sfârșit, care să le scuze decăderea? Aici cădem într‐o filozofie cândva la modă, susținută cu brio de‐a lungul mileniilor. După atâta îndoctrinare cu morala proletară, a venit oare timpul ca omul să mai cunoască și altă filozofie, mai apropiată de destinul lui tragic? Și să încerce să rețină clipa în palmă? Dacă asta doriți să spuneți - sunteți pe calea cea bună, chiar dacă părerea mea nu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93045]
-
aflând pentru prima dată atunci cât de dulce la mângâiat e părul pubian al unei fete) - a fost un hipervis, iar anii care au urmat - vise unul într-altul, precum casetele chinezești lăcuite. Un sărac și sceptic fiu al clasei proletare cunoscuse o prințesă etc., etc. Ce vreau să scriu aici, fiindcă restul e-n cărți, e ceea ce nu am putut scrie nicăieri în literatura mea pentru că, vor ba lui Kafka, „asta nu se poate spune“. N-aș fi iubit-o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Cours-ul lui Saussure...“ Exista, firește, și o opoziție la conceptul (mic-burghez) de struc tu ralism, mai ales din partea celor ce con duceau destinele facultății. Decanul de pe-atunci, de pildă, se ridicase la sfârșitul unui colocviu și rostise cu mânie proletară: „Am ascultat câteva luări de cuvânt în care unii colegi au încercat să acrediteze ideea greșită că structuralismul ar fi revolut. În realitate, nu structuralismul, ci marxismul e revolut, tova răși!“ De data aceasta nu s-a mai râs în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]