1,257 matches
-
-562 î.Hr.). În epoca domniei lui Hammurabi, rege al Babilonului, s-a elaborat o culegere de legi, păstrată într-o lungă inscripție redactată cu litere cuneiforme și cunoscută ca și Codul lui Hammurabi. Scrierea este alcătuită din 3 părți: un prolog, o grupare de 280 de articole și un epilog. Codul lui Hammurabi a fost descoperit de arheologul J. de Morgan, în apropierea localității Susa, în 1902. Războiul dintre Asiria și Babilon a condus la rivalitatea dominării Mesopotamiei. În cele din
Babilon () [Corola-website/Science/299645_a_300974]
-
Paul. Decalogul (Cele zece porunci) pune viața unui individ, reputația sa (exemplu: deminitatea și onoarea) și proprietatea sub protecția lui Dumnezeu. Libertatea este un alt subiect important în Vechiul Testament. De exemplu, acțiunile divinității în cadrul eliberării israeliților din sclavia egipteană în prologul Decalogului (Exodul 20:2). Mai mult, Locke a derivat însăși egalitatea umană, inclusiv egalitatea sexelor (Adam și Eva) din Geneza 1:26-28, punctul originar al doctrinei teologice Imago Dei. Pentru Locke, una dintre consecințele principiului egalității a fost aceea că
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
Conform părții centrale a cărții lui Iov, toate necazurile care îl lovesc pe acesta sunt provocate de Dumnezeu însuși. Această opinie reflectă tradiția evreiească conform căreia totul e cauzat de o entitate spirituală unică, atât binele cât și răul. În prologul cărții lui Iov însă nu mai este Dumnezeu autorul necazurilor, ci Satana, care aici apare nu ca o încarnare a răului, ci ca un membru al curții cerești (), el acționând cu permisiunea lui Iahve. În Biblie poate fi de altfel
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
prin decesul directorului editurii, deosebitul om de cultură Marian Papahagi. Ediție bibliofilă și critică. Este inclusă ediția de la „Echinox”, revizuită și completată. Cele două supracoperte reproduc foto-portrete ale poetului din tinerețe și de la senectute. Ediție compozită, structurată în cinci secvențe: Prolog, Actele, I-III, Epilog, din două lucrări dramatice independente - "Decebal" și "Pacea pământului vine s-o ceară" - și 24 texte aferente/replici răzlețe, extrase din ediția-matrice "Opere". VIII. "Teatrul original și tradus. Traducerile de proză literară. Dicționarul de rime". Editura
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
lui, a fost făcută de apostolul Pavel în Epistola către Filimon, versetul 24. El mai este menționat în Coloseni 4:14 și 2 Timotei 4:11, două scrisori atribuite comun lui Pavel. Următorarea menționare timpurie a lui Luca este în Prologul "Anti-Marcionism a Evangheliei după Luca", un document despre care se credea că datează din secolul II, dar care a fost mai nou datat din secolul IV. Helmut Koester, totuși, revendică că următoarea unică parte păstrată în greaca originală putea fi
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
1955. Într-un contratimp, cicliștii concurează individual împotriva cronometrului, luând startul pe rând. Primul contratimp s-a desfășurat în anul 1934, între La Roche-sur-Yon și Nantes (80 km). În prezent, prima etapă a Turului este reprezentată de un scurt contratimp (prolog) menit să stabilească primul purtător al tricoului galben. Primul prolog s-a organizat în anul 1967. În 1988, această etapă de debut s-a desfășurat la La Baule și a purtat numele de „la préface”. De obicei, în fiecare ediție
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
startul pe rând. Primul contratimp s-a desfășurat în anul 1934, între La Roche-sur-Yon și Nantes (80 km). În prezent, prima etapă a Turului este reprezentată de un scurt contratimp (prolog) menit să stabilească primul purtător al tricoului galben. Primul prolog s-a organizat în anul 1967. În 1988, această etapă de debut s-a desfășurat la La Baule și a purtat numele de „la préface”. De obicei, în fiecare ediție a Turului se organizează două sau trei contratimpuri. Unul dintre
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
echipe a fost reintrodus pe harta Turului Franței în anul 2009 după o absență de patru ani. Un an mai târziu el a fost din nou eliminat. Contratimpul pe echipe a fost reintrodus în ediția Turului din anul 2011. Etapa prolog din 1971 a fost reprezentată de un contratimp pe echipe. În anul 1939, contratimpul pe echipe a traversat trecătoarea montană Iseran, străbătând distanța dintre Bonneval și Bourg-St-Maurice. Începând cu anul 1975, fiecare Tur al Franței s-a încheiat cu circuitul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
1996 desfășurată între Val-d'Isère și Sestriere. Atunci, o furtună de zăpadă a determinat reducerea lungimii acelei etape de la 190 km la doar 46 km. Găzduirea unui start sau a unui final de etapă aduce bani și prestigiu unui oraș. Prologul și prima etapă sunt cu atât mai prestigioase. De obicei, un singur oraș găzduiește atât prologul (prea scurt pentru a se desfășura între două orașe), cât și startul primei etape. În 2007, directorul Turului, Christian Prudhomme, a spus că „în
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
acelei etape de la 190 km la doar 46 km. Găzduirea unui start sau a unui final de etapă aduce bani și prestigiu unui oraș. Prologul și prima etapă sunt cu atât mai prestigioase. De obicei, un singur oraș găzduiește atât prologul (prea scurt pentru a se desfășura între două orașe), cât și startul primei etape. În 2007, directorul Turului, Christian Prudhomme, a spus că „în general, în decursul a cinci ani, Turul incepe de trei ori în afara Franței și de două
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
disputată între Fromentine - Noirmoutier-en-l'Ile (19 km). Victoria i-a revenit atunci lui David Zabriskie, care a încheiat cursa cu o viteză medie de 54,7 km/h. Deși viteza lui Zabriskie este cea de referință, trebuie spus că în prologul ediției din 1994, desfășurat pe traseul Lille-Euralille (7,2 km), Chris Boardman a rulat cu o viteză medie de 55,2 km/h. Cea mai mare viteză medie înregistrată la un final de etapă este cea reușită de echipa Discovery
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
recăsătorească, așa cum ne promite titlul. Iar interpreții sunt repuși în situațiile din filmul precedent pentru a face ceea ce așteaptă de la ei publicul, pe o tramă superficial vioaie, la nivelul unui colaj de momente TV. Secv. rapel: rezumatul primei părți, din prolog, tratat în maniera unei comedii mute.”" Ziarul "Adevărul" și ghidul „Adevărul TV” au fost distribuite la 12 iunie 2009 împreună cu DVD-ul cu filmul "Căsătorie cu repetiție" care a fost inclus în seria „Mari Comedii Românești”.
Căsătorie cu repetiție () [Corola-website/Science/308346_a_309675]
-
al teatrelor lirice. Premiera operei a avut loc la „"Teatro Dal Verme"” din Milano la data de 21 mai 1892. Acțiunea se petrece în satul Montalto din Calabria (sudul Italiei), la 15 august 1865. Durata operei: 1 1/4 ore. Prologul este expus de unul din personajele operei, comediantul Tonio. El subliniază că subiectul acțiunii ce va urma este inspirat din viața reală. Actorii care vor apărea pe scenă nu trebuie considerați simpli comedianți, al căror rol ar fi doar să
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
Deși sufletul său este răvășit de durere din cauza necredinței soției, va trebui totuși să-și joace rolul de comedie, să distreze publicul și să râdă. Un intermezzo orchestral, bazat pe tema din aria lui Canio și pe tema principală din prolog, prevestește deznodământul tragic. Același decor. Sătenii s-au adunat în fața scenei înjghebate de comedianți și așteaptă nerăbdători începerea spectacolului. Comedia începe, iar acțiunea ei se aseamănă cu cele întâmplate în realitate: Colombina (jucată de Nedda), știind că soțul ei este
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
Israel (care-l refuză) și, în consecință, oferit comunității ucenicilor care-l primesc și-i observă cuvântul, îi pun în practică învățătura. Structura și articularea Evangheliei cuprinde 5 mari discursuri (care, de altfel, caracterizează această Evanghelie): Prima secțiune - este un prolog solemn al întregii istorii: adună relatările „copilăriei” (-) și pregătesc ministerul lui Isus. Isus este prezentat încă din genealogie () ca «fiul lui David, fiul lui Abraham», acela care împlinește promisiunea venirii Mesiei din neamul lui David și, conform Alianței lui Dumnezeu
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
încă din genealogie () ca «fiul lui David, fiul lui Abraham», acela care împlinește promisiunea venirii Mesiei din neamul lui David și, conform Alianței lui Dumnezeu cu Abraham, deschisă tuturor popoarelor. El este „fiul lui Dumnezeu” (), fidel în ispitiri (). După acest prolog, urmează cele cinci discursuri mari ale lui Isus. Primul discurs: . Isus, Mesia învață și vindecă. Împlinește Legea și iluminează cu autoritate voința lui Dumnezeu în Predica de pe Munte (, , ); vindecă poporul de toate suferințele și infirmitățile care-l apasă cu o
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
și Pavel i-ar fi consacrat episcopi pe Marcu și pe Luca. A trăit probabil 84 de ani. Nesigure însă sunt locul și felul morții. Ca loc e numită Boeția (cf. Nichifor Calixt, în "Historia ecclesiastica", 2,43; iar anticele Prologuri ale lui Acaciu și Patras vorbesc de martiriu. Este sărbătorit la 18 octombrie. Scriitorul - Numele lui Luca este atribuit la două opere din Noul Testament, dar acest lucru este pus la îndoială de istoricii moderni, care susțin că nu putem ști
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
păgână și că a trăit în aria paulină, în legătură cu Bisericile care l-au avut pe Pavel ca fondator și pentru care era o figură de importanță fundamentală, dată fiind marea importanță pe care i-o acordă Faptele Apostolilor. După un prolog istoric - -, „"evanghelia copilăriei"” () trasează un paralelism și o confruntare între două figuri: Ioan Botezătorul și Isus Christos, prin cele două relatări de „bunevestiri” ( / ); două nașteri și circumciziuni ( / ); două oracole profetice ( / ) și două note asupra copilăriei ( / ). Paralelismul și confruntarea continuă în
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
Nicopolei de români și Sorin sau tăierea boierilor la Târgoviște sunt două narațiuni în care nu subiectul istoric formează partea principală, ci un subiect imaginat. Sorin este o compunere pe jumătate epică, pe jumătate dramatică. Ea se începe printr-un prolog, în care Herman, medicul curții, dezvoltă ideea neputinței omenești de a pătrunde tainele firii, idee inspirată după Faust a lui Goethe. Partea de la început are prea multe descrieri inutile, iar partea de la urmă trece prea repede asupra întâmplărilor. Și Sorin
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
AVIAN, o revistă specializată în aviație, pentru al cărei prim număr a scris o poezie - “Planes that land on grass”. În 1969 a fost ecranizat "Omul ilustrat", cu Rod Steiger, Claire Bloom și Robert Drivas în rolurile principale. Conținând doar prologul și trei povestiri din volum, filmul a fost destul de criticat. Serialul de televiziune în trei episoade "Cronicile marțiene" l-a avut în distribuție pe Rock Hudson și a fost difuzat pentru prima oară de NBC în 1980. Bradbury a considerat
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
închirieze teatrul, pe care l-a numit "Les Bouffes-Parisiens". Cu ocazia inaugurării teatrului pe data de 5 iulie a început colaborarea compozitorului cu libretistul Ludovic Halévy (1834-1908), nepotul compozitorului Frommental. Tânărul, care era pe atunci un necunoscut, a conceput un prolog umoristic pentru seara inaugurării. Primele reprezentații pe scena de la Bouffes-Parisiens, mai ales opera bufă "Cei doi orbi", au avut un ecou negativ în presă, chiar și de Villemessant s-a arătat în dezacord cu umorul lor cinic, dar s-au
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
piese de teatru, librete muzicale și poezii, foarte multe în manuscris. Dintre publicații, menționăm următoarele: "Destinée mystique. Poésies diverses", Bucarest : Imprimeries Independența, 1919 "Poems", București, Tiparul Oltenia, an necunoscut "Doine și sonete", București, Tiparul Oltenia, 1932 "Sofonisba: tragedie într'un prolog și trei acte în versuri", București, Tipografia Presa, 1945 Dimitrie Cuclin este un poet foarte dator liricii românești antebelice, cultivând cu predilecție forma sonetului, despre care are idei proprii: catrenele trebuie să conțină cadrul unei drame, terținele drama propriu-zisă, iar
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
îi livreze în mod regulat conținutul din coșul de gunoi al biroului lui Șostakovici în loc să îl ducă la gunoi. O parte din aceste hârtii au ajuns ulterior la Glinka. Printre acestea se aflau schițe pentru pian și vocale ale unui prolog pentru o operă, "Orango" (1932). Au fost orchestrate de compozitorul britanic Gerard McBurney iar această lucrare a avut premiera în decembrie 2011 în interpretarea Orchestrei Filarmonice din Los Angeles. Conform lui Gerard McBurney, opiniile în legătură sunt împărțite între „o
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
contextul simfoniei.” O astfel de atitudine nu face bine nimănui. Totuși, Salonen a făcut un compromis și a înregistrat mai multe dintre lucrările lui Șostakovici, printre care Concert pentru pian nr. 1 și 2, Concert pentru vioară nr. 1 (2010), prologul la „Orango” și Simfonia nr. 4 (2012). Șostakovici a împrumutat din stilurile compozitorilor clasici și populari care au trăit înaintea sa; vulgaritatea muzicii populare are o influență importantă asupra „celui mai mare dintre eclectici”. McBurney urmărește acest lucru până la cercurile
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
versiunea americană datorită politicii studioului (partitura lui Goldsmith a fost restaurată pentru versiunea DVD). Majoritatea coloanelor sonore ale lui Goldsmith din anii 1980 și 1990 erau interpretate de Orchestră Filarmonicii Naționale și Orchestră Operei de Stat Maghiare. Se spune ca prologul filmului din 1965 "The Agony and the Ecstasy", compusă în perioada în care era mai puțin cunoscut, a rămas până la sfârșitul carierei sale unul din preferatele sale personale.
Jerry Goldsmith () [Corola-website/Science/304125_a_305454]