1,877 matches
-
1982), pe care îl împinge pe culmile estetismului. Rezultatul este probabil cel mai frumos film al lui Pița, cu o imagine (Marian Stanciu), muzică (Adrian Enescu), montaj (Cristina Ionescu), decoruri (Călin Papură) excelente, dar cu un scenariu adormit în țarcul propagandistic. Formalismul marilor ruși din anii ’20, regie hiperartistică pe un scenariu comunistoid, produce, după Când primăvara e fierbinte și Meandre (M. Săucan), Duminică la ora 6 (L. Pintilie), Canarul și viscolul (M. Marcus), Zidul (C. Vaeni), Să mori rănit din
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Tatos, autorul remarcabilului Secvențe, nu reușește mai mult cu Secretul armei secrete (1988), o alegorie comico-muzicală a cărei valoare constă doar în „șopârlele” antiregim pe care le-ar fi putut suprainterpreta un public nervos și înfrigurat al acelei vremi. Liniile propagandistice ale deceniului 8 se păstrează în deceniul 9. Lupta comuniștilor ilegaliști dă naștere peliculelor Labirintul, Detașamentul Concordia, Punga cu libe‑ lule, Convoiul, Liniștea din adâncuri, Întâlnirea, Pe malul stâng al Dunării albastre, Să mori rănit din dragoste de viață, Emisia
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să fi blocat filmul era domeniul tezei de doctorat însușite fraudulos de inginerul-șef : chimia. Gândul la academicianul doctor inginer Elena Ceaușescu dădea fiori oricui. Față de deceniul precedent, în care apăreau 29 de filme pe tema ilegaliștilor, exploatarea acestui filon propagandistic scade vizibil : am enumerat mai sus doar 13 pelicule. Șantierul și uzina, singurele locuri unde se trăiește cu adevărat. Aflăm asta din Cine mă strigă ?, Mijlocaș la des‑ chidere, Punct... și de la capăt, Zbor planat, Probleme personale, Ana și „hoțul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
stagiară, cu binecuvântarea melancolică a directoarei uzinei (Anotimpul iubi‑ rii). Din punct de vedere social, aceste „dezechilibre” sunt rezolvate totdeauna în sensul muncitorului, care e cel puțin la fel de inteligent și util ca inginera. Un caz special din punct de vedere propagandistic îl reprezintă Salutări de la Agigea (1984). Pentru a întări îndemnul la muncă patriotică pe șantierul de la Canalul Dunăre - Marea Neagră adresat liceenilor, sunt inserate diegetic, la televizor, secvențe din Răsună valea (1950). Apelul la resursele propagandei filmate din perioada stalinistă acută
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
diegetic, la televizor, secvențe din Răsună valea (1950). Apelul la resursele propagandei filmate din perioada stalinistă acută e semnificativ pentru „arcul peste timp” al propagandei care se închide în ultimii ani ’80. Filmele pe teme sătești au ca principală componentă propagandistică exact inversul celei de până în 1966, care îndemna țăranii să vină să lucreze în industrie. În Dragostea mea călătoare (1981) este descurajată naveta pe care țăra nii o fac pentru a munci la oraș ca necalificați. Însuși președintele CAP Ilarion
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
microfon (1980), Croaziera (1981), Glissando (1984) sau Ilegalism, realism, metaforită Mircea Daneliuc e un caz cu totul special în raport cu propaganda regimului comunist în cinematograful de ficțiune. Al doilea lungmetraj al său, Ediție specială (1978), se înscrie în aria de subiect propagandistic, clasicizat deja în 1980, al luptei comuniștilor ilegaliști cu sistemul capitalist, cu dictatura antonesciană, cu legionarii și naziștii. Schema inaugurată prin cuplul Liviu Ciulei - Irina Petrescu în Valurile Dunării este respectată cu sfințenie : el e un liber-profesionist apolitic, în cazul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu vorbește de marile idealuri, nu e dedicat ideilor Partidului, nu are nici o invenție revoluționară, vrea doar să nu fie împiedicat să-și facă meseria și să nu se amestece nimeni în viața lui personală. În final, când potrivit schemei propagandistice stas se face dreptate, reacția inginerului Radu, care e sancționat fără temei, iese și ea din tipare : când Partidul, prin Vardaru, vrea să-l „repună în drepturi”, Radu refuză calm : „Ce drepturi ? Am toate drepturile. Lucrez, îmi văd de treabă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a cinekitschului socialist. Probleme personale (1981) sau Supapa ca simptom Filmul (regia David Reu, scenariul Grigore Zanc) apare în perioada 1980- 1983, de relativă liberalizare a tematicii și tratării cinematografice. Mecanismul supapei e pus la lucru în parametrii maximi. Ideea propagandistică este prezenta rea „neajunsurilor” și „lipsurilor” din Sistem la scenă deschisă, în speranța că va fi diminuat astfel șușotitul pe la colțuri al oamenilor muncii. Or, începând cu 1977, șușotitul devenise murmur și amenința să se transforme în vuiet. Drept pentru
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Secvențe (1982) sau Cinema contra cinema - seria a doua În cinematografia română sub comunism am identificat doar două filme îndreptate împotriva propagandei comuniste în cinema. Nu împotriva realităților sistemului comunist, cum e cazul Reconstituirii sau al Croazierei, ci împotriva temelor propagandistice din cinema. Primul este Un film cu o fată fermecătoare (1967), în care cheia de receptare e dată de replica unui personaj : „Ai văzut prea multe filme cu ingineri !”. Al doilea, Secvențe (1982) de Alexandru Tatos. După ce echipa de filmare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ea trebuie să reziste cu orice preț și cu Ceaușescu în frunte. Concluzii Originea propagandei se situează în timp aproape de cea a religiei. Nu întâmplător, termenul propagandă este impus pe plan mondial de misiunile catolice. Imaginea este esențială în mecanismul propagandistic, așa încât folosirea cinematografului ca mijloc de propagandă încă de la începuturile lui era inevitabilă. După primul război mondial, regimul totalitar al Uniunii Sovietice, la îndemnul lui Lenin, a pus cinematograful la loc de frunte în arsenalul propagandistic bolșevic. Marii regizori sovietici
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
este esențială în mecanismul propagandistic, așa încât folosirea cinematografului ca mijloc de propagandă încă de la începuturile lui era inevitabilă. După primul război mondial, regimul totalitar al Uniunii Sovietice, la îndemnul lui Lenin, a pus cinematograful la loc de frunte în arsenalul propagandistic bolșevic. Marii regizori sovietici ai anilor ’20, Kuleșov, Eisenstein, Pudovkin, Vertov, Dovjenko, comuniști convinși, au revoluționat arta cinematografică din dorința de a servi ideologia prin desprinderea de trecut. Începând cu 1928, două evenimente - câștigarea puterii absolute de către Stalin și apariția
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de viață, tumorile, erupțiile, plăgile s-au dezvoltat și ele. Coșurile pubertății filmului românesc au apărut lângă bubele sindromului imunodeficienței politice. Din cele 550 de pelicule ale perioadei comuniste, aproximativ 222 (adică 40%) pot fi considerate ca având caracter politic, propagandistic, restul fiind divertisment, comedie muzicală, filme pentru copii - proporția lui Lenin (60% propagandă, 40% divertisment) fiind totuși inversată. Cu prea puține excepții, propaganda din cinema a urmat cu fidelitate liniile politice de evoluție ale PCR. A fost mai întâi prosovietică
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ilegalitate (1924-1944). Începând cu Nepoții gornistului (1953) și sfârșind cu A doua variantă (1987), toate construiesc o istorie contrafăcută, menită să furnizeze legitimitate Partidului unic dictatorial, ajuns la putere prin fraudă și șantaj. Este cea mai amplă operațiune de falsificare propagandistică întreprinsă într-un domeniu al artei în comunismul românesc. Numărul imens, în raport cu dimensiunile cinematografiei noastre, de filme cu ilegaliști conturează o rezistență antifascistă și anticapitalistă de proporțiile unui război civil. Pare că divizii întregi de români idealiști, în special tineri
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și Când primăvara e fierbinte (regia Mircea Săucan, 1961), constă în utilizarea mișcărilor neobișnuite de aparat, a gros- planului, a unghiurilor deosebite de filmare, a luminilor și coloa nei sonore, fără prea mare legătură cu scenariul, pentru a „compensa” stridențele propagandistice. O altă modalitate de conviețuire cu propaganda inaugu rează scenaristul Titus Popovici, cel mai influent cineast al perioadei comuniste : în Valurile Dunării (regia Liviu Ciulei, 1960), el umanizează schema propagandistică, înlocuiește dialogurile lozincarde cu discuții între oameni vii, Partidul rămâne
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fără prea mare legătură cu scenariul, pentru a „compensa” stridențele propagandistice. O altă modalitate de conviețuire cu propaganda inaugu rează scenaristul Titus Popovici, cel mai influent cineast al perioadei comuniste : în Valurile Dunării (regia Liviu Ciulei, 1960), el umanizează schema propagandistică, înlocuiește dialogurile lozincarde cu discuții între oameni vii, Partidul rămâne în spatele acțiunii, relațiile între protagoniști sunt mai puternice și mai realiste decât cadrul propagandistic general. Metoda Popovici va mai da naștere câtorva filme de propagandă realizate artistic : Setea (regia Mircea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mai influent cineast al perioadei comuniste : în Valurile Dunării (regia Liviu Ciulei, 1960), el umanizează schema propagandistică, înlocuiește dialogurile lozincarde cu discuții între oameni vii, Partidul rămâne în spatele acțiunii, relațiile între protagoniști sunt mai puternice și mai realiste decât cadrul propagandistic general. Metoda Popovici va mai da naștere câtorva filme de propagandă realizate artistic : Setea (regia Mircea Drăgan, 1961), Străinul (regia Mihai Iacob, 1964), Puterea și Adevărul (regia Manole Marcus, 1972). Anii ’60 aduc inversarea procentelor lui Lenin, 60% dintre filmele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fantasmaticii spioni străini - „noi” supraveghem totul, ascultăm și înregistrăm, oamenii noștri sunt plasați sub acoperire unde nu te aștepți, deci nu umblați cu prostii, fiți turnători cinstiți ! Între 1980 și 1983 apar o serie de filme care ies din tiparul propagandistic, reușind să impună un realism mult mai puțin socialist : Probă de microfon, Casa dintre câm‑ puri, O lacrimă de fată, Croaziera, Secvențe, Faleze de nisip. Această „primăvară” a filmului românesc a fost posibilă datorită demersurilor insistente întreprinse pe lângă autoritățile culturnice
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ilegaliști în 1987 - A doua variantă (regia Ovidiu Ionescu). Din vara anului 1987 și până în decembrie 1989, propaganda aproape dispare din cinema, ca și cum regimul s-ar fi temut și de umbra lui. Dar, deși au dispărut din cinema, ideile vehiculate propagandistic vreme de decenii s-au regăsit în viața reală începând cu 1989. La capătul filmelor cu spioni se află „agenturili” străine invocate de Ceaușescu drept cauză a dezastrului României și în care cred și astăzi o mulțime de cetățeni. Nenumăratele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și din nou să se răspundă ziditor întrebării colective "cine suntem?", de data aceasta prin fetișizarea (esențialistă) a originilor. Pare că sunt acestea mereu altele, în funcție de necesitățile prezentului - religioase sau etnice; "reale" (i.e. argumentate istoric) sau imaginare (argumentate mitic sau propagandistic). Or, întrebării "cine suntem" i se putea răspunde fără a apela la episodul medieval: "românii sunt latini din punct devedere etnic și (post) bizantini din punct de vedere religios". Noua perspectivă, în care identitatea este dată nu de apartenența geografică
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Basarabia cerea guvernatorului autorizație pentru o altă publicație, al cărei titlu era, În proiect, Basarabia sau Glasul românilor basarabeni. Răspunsul a fost negativ. Cuvîntul român, Împreună cu derivatele lui, nu putea avea circulație liberă În Basarabia; după autoritățile rusești, avea coloratură propagandistică. Aceasta nu Însemna Însă lipsa conștiinței că moldovenii din Basarabia sînt de același neam și vorbesc aceeași limbă cu moldovenii de la vest de Prut. La 1837, Alexandru Hajdău, care ținea mult la limba moldovenească, se adresa Într-un discurs către
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
decât forme goale, „licențe lingvistice”. Rolul lor este doar acela de stimul, însă și acesta ilicit, scopul fiind manipularea auditoriului în beneficiul emitentului. Aceste secvențe lingvistice sunt surprinse prin sintagma „limbă de lemn”. Ea este specifică mișcărilor ideologice, având rol propagandistic, dar o întâlnim și în afara aparatului ideologic, ca falsă limbă reală utilizată de diverse persoane. Ca strategie performativă poate fi considerată și utilizarea din abundență a metaforei (metaforizarea) în construcțiile noastre discursive, deoarece limbajul metaforic este un excelent mijloc de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
un anumit tip de discurs, ca specializare a limbajului natural (cf. Sălăvăstru, 1995:144): Uzaj Mod Informativ Evaluativ Incitativ Sistemic Designativ Apreciativ Prescriptiv Formativ Științific Mitic Tehnologic Logico- mate- Matic Fictiv Poetic Politic Retoric Legal Moral Religios Gramatical Cosmologic Critic Propagandistic Metafizic Am putea spune, prin urmare, că practica discursivă din orice domeniu cognitiv (fie el științific, filosofic, religios, etc.) sau din orice situație de comunicare valorifică limbajul natural adaptându-l domeniului sau situației respective. 1.2. Limbaj - limbă - discurs Limbajul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dar grupul are nevoie de limbaj, în special, pentru obiectivarea ideologiei și vehicularea ei către ceilalți, impunând-o cu scopul de a prelua, justifica, exercita și păstra puterea. Astfel, ideologia în procesul obiectivării și implementării ia forma discursului ideologic și propagandistic. Discursul ideologic se manifestă, de cele mai multe ori, sub forma limbii de lemn, deoarece aceasta slujește cel mai fidel ideologia, fiind un limbaj natural tratat, trunchiat, va trata și trunchia însăși realitatea pe care are pretenția să o reflecte, ba mai
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lumii. Discursul ideologic are, mai mult ca orice alt rol, un rol praxiologic, este mai curând un discurs practic, de acțiune cu scopul de a prelua, justifica sau legitima, exercita și păstra puterea. În acest sens el ia forma discursului propagandistic, deoarece ideologia se instituie și dăinuie doar prin propagarea și vehicularea ei către ceilalți. Prin urmare, orice ideologie are nevoie de propagandă. Propaganda ar fi „forma specifică a persuasiunii de masă (implicând producerea și transmiterea unor texte și mesaje structurate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și transmiterea unor texte și mesaje structurate specific) desemnată să producă sau să încurajeze anumite reacții ale audienței de masă”. (Tim O’Sullivan, 2001:265). Ea le spune oamenilor, mai curând, ce să gândească și nu cum să gândească. Discursul propagandistic nu ia atât o formă argumentativă cât una afirmativ-imperativă, nu este atât descriptiv, cât prescriptiv și normativ. Rolul fundamental al discursului propagandistic este unul mobilizator, impulsionând și stimulând ideile, atitudinile, comportamentele și acțiunile compatibile și susținătoare direcției ideologice propuse. Un
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]