14,128 matches
-
textul În limba română rătăcit printre Însemnările lui Noel Corbu? Dar textul Întreg, nu jumătate din el... - Cuvânt cu cuvânt: „Războiul schimbă ordinea lumii! Cheia este Alexandru cel Mare”... - Întocmai. Fii atentă. Tu te-ai concentrat exclusiv pe a doua propoziție și ai eludat-o total pe prima, e adevărat? Nu te Întreb de ce, nu mai contează. Părerea mea este că ai greșit flagrant. Și prima este importantă, tot atât de importantă ca și cealaltă, altfel n-avea ce să caute acolo. Ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este ascuns În amândouă. Doar În amândouă, luate Împreună, sunt șanse de a depista veritabilul Cod al lui Alexandru, adevăratul cifru care poate conduce la descoperirea numerelor de cont bancar ocultate sub acele Înșiruiri de litere de pe listă. Fără prima propoziție, a doua n-are nici o valoare. Eveline și-a acoperit ochii cu degetul mare și arătătorul mâinii drepte și i-a frecat Îndelung, ca și când ar fi vrut să Îndepărteze de pe retină o vedenie urâtă. Îi venea greu să admită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ei da, o schimbă, și ce-i cu asta? Desființează granițe vechi, inventează altele noi, modifică hărți, destine, raporturi de forțe și echilibre geo-strategice - ce-au a face toate astea cu nebunia căutărilor noastre? Și unde naiba era ligamentul cu propoziția următoare? Dacă era vreunul, firește... Războiul schimbă ordinea lumii... lumea schimbă ordinea războiului... ordinea lumii schimbă războiul... lumea războiului schimbă ordinea... războiul ordinii schimbă lumea... Încercam Împerecherile de cuvinte cele mai zănatice, forțam semantica ori o ignoram cu totul, doar-doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de cuvinte cele mai zănatice, forțam semantica ori o ignoram cu totul, doar-doar, prin cine știe ce miracol, din ciocnirea silabelor se va aprinde flacăra unui Înțeles folositor, a unui Început de Înțeles, măcar. Singurul rezultat a fost golirea treptată a micii propoziții de orice sens, transformarea cuvintelor În sunete goale, În zgomote pure și searbede, din ce În ce mai greu de urmărit și de controlat. Nu mai puteam continua așa. Am luat o coală și am scris cu litere mari de tipar cele nouă vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atât de important acest băț cu punct În coadă? - Important?! A, nu: infinit mai mult! S-ar putea ca acest băț să fie exact ceea ce căutăm. Da, da, da...Urmărește-mă, te rog, cu maximum de atenție: Dacă la sfârșitul propoziției „războiul schimbă ordinea lumii” Noel Corbu ar fi pus punct, aveam de-a face cu un enunț, cu o banală afirmație - corectă sau eronată, adevărată sau falsă, nu ne interesează. Acel semn al exclamării modifică radical datele problemei. El transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
RĂSPUNSUL, cheia, dezlegarea... Așa deprimată și obosită cum era, Eva nu-și pierduse nici reflexele, nici viteza de reacție, nici acuratețea gândirii: - Lasă-mă pe mine, simt că Încep să redevin deșteaptă. Probabil că se referă la succesiunea celor două propoziții și, implicit, la succesiunea operațiunilor care fac obiectul fiecăreia dintre ele. - Excelent, așa cred și eu. Lecțiunea corectă, În acest caz, ar fi: CHEIA ESTE ALEXANDRU CEL MARE. SCHIMBĂ ORDINEA! Și atunci, În traducere liberă, mesajul sună astfel: hello, căutătorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
putere o clipă, apoi treptat își pierdu greutatea și se înălță pe lângă catargul cel mare în vârful căruia, frecându-se de un marinar ce urma să strige „Pământ!”, se sparseră în zeci de silabe, conjuncții care nu mai legau nimic, propoziții stinghere și ascuțite care luând înălțime, tulburară zborul ordonat al unui stol de cocori îndreptându-se spre țările calde. Știi ceva, Măria-Ta? - zise țigăncușa Cosette, mângâindu-și salba de monede feudale ce-i acoperea ca o platoșă forma eternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pașnică înțelegere: spune tu ce poți că eu ascult ce vreau. E vremea cuvintelor de rezervă, a epitetelor scoase din pachețele mici de plastic, a verbelor care se conjugă numai la trecut, cu precădere la mai mult ca perfectul, a propozițiilor simple formate din subiect, predicat și lector. La fel ca buhul chirurg care înaintea oricărei despicări a bolii în patru are acel răgaz de concentrare în care-și săpunește îndelung netremurătoarele mâini, povestitorul își drege glasul oleacă răgușit, face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un fel e o situație amuzantă. în planul nostru de lucru episodul 181 trebuia să fie prezentarea unui ospăț la boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. De curiozitate ne uitarăm pe fișele colegului nostru cu descrierile. Tot ce-a pregătit pentru episod e propoziția: „Bine friptă, carnea bourului era excelentă”. Nici cu dialogurile nu stăm mai bine. Iată unul din ele: „— Bună carne! - făcu spătarul Vulture. - Facem și noi tot ce putem - răspunse boierul Radu Stoenescu-Balcâzu”. Păi ce acțiune să construiești cu asemenea cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În casă se autocondamna la tăcere. După un timp se ridica ușor ca o umbră din fotoliu și se ducea dincolo să se culce. Doar cînd era singur ca acum pe stradă, frazele Începeau să se adune, Întîi timid, În propoziții simple: uite betoniera cine o fi pierdut galoșul ce fată frumoasă grozave picioare avea Betty O’Connor de unde-i fraza asta parcă așa Începea povestirea pe care am scris-o de mult pe Ghica Tei unde s-a născut Tiberiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în regulă. De ce n-ai fost în stare să mi-o spui niciodată: Igor Gherasimov, eu îmi scuip fierea numai când mă gândesc la dumneata?! Asta nu e adevărat. — Ascultă-mă. Ai trei minute să formulezi totul într-o singură propoziție și să mi-o spui în față sau să nu te mai văd pe aici. Am izbucnit în plâns. — Mi-e scârbă de căruciorul acesta! am țipat și am luat-o la goană spre casă. Dimineață la șapte eram din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Arăta de parcă era la mile depărtare, călcând cu ambele picioare pe capul șoferului. Dar mă auzise. A slăbit imediat strânsoarea și și-a aplecat capul să-mi sărute umărul. —îmi pare rău, a spus respirând adânc. Mă gândeam... A lăsat propoziția neterminată. Amândoi știam la ce se referă. A luat săpunul și a început, ușor, să-mi spele spatele. Mi-am adus aminte de o prietenă care fusese lovită de o mașină. A zburat destul de sus, mașina i-a prins piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cuvinte în care s-ar putea descrie experiența rasei umane: Nu există nimic. Nu există nimic. Incredibilă acuitatea orgasmatronică a lui Clossettino. Deși rătăcind într-un teritoriu extrauman, oniric pentru un privitor extern, el putuse sintzetiza perfect, într-un gând - propoziție - axiomă cu dublă semnificație, tot ceea ce era definitoriu până în acel moment zbaterilor umanității. Văzu apoi, clar, urlând, răpus de simplitatea - cu atât mai greu de descifrat cu cât este mai simplă - a Orânduirii. Văzu înfățișarea a ceea ce am numit Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în treaba asta! - Mă tem că nu-i așa simplu. - Cum adică, se isteriză Abdulah, ce-i nebunia asta? Ce nu e simplu? Și tu până la urmă cine mă-ta ești? - Ascultă, băi idiotule, ție trebuie să-ți vorbesc în propoziții scurte, să încerc să-ți exemplific în fabule, pentru că ești prea cretin. Ia ascultă aici. Spune-mi, ție îți plăcea să trăiești? - Ăă... nu știu. Nu m-am gândit, râse Abdulah, uimit de propria-i descoperire. Cred că da. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
exclamă Maricel, luminându-se la față de parcă ar fi descoperit America, aveți dreptate! Ce Dumnezeu, doar e la mintea cocoșului, cum dracu' de nu m-am gândit și eu la asta? Cristi zâmbi din nou. Faptul că pusese în aceeași propoziție numele Domnului alături de cel al necuratului, nu-l deranja de loc pe chelner. Important era că se făcuse lumină în capul lui. Dar tă cerea nu dură mult, omul rămăsese în continuare pe gânduri. În liniștea din grădină puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o nouă formă de orbire, N-am făcut această comparație, domnule prim-ministru, m-am limitat să amintesc că am fost orbi și că, probabil, orbi vom continua să fim, orice extrapolare care nu este conținută în mod logic în propoziția inițială este nelegitimă, Schimbarea ordinii cuvintelor înseamnă, de multe ori, schimbarea sensului lor, dar ele, cuvintele, luate unul câte unul, continuă, fizic, dacă pot să mă exprim așa, să fie exact ceea ce au fost și, prin urmare, În acest caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
știe două vorbe franțuzești. A încercat să se înțeleagă cu el, parțial prin semne, parțial într-o franceză stricată pe care, dintr-un motiv sau altul, credea că el o s-o înțeleagă mai ușor, și a adăugat chiar și cinci-șase propoziții în engleză. Mă punea să-i traduc ceea ce nu putea exprima singură pe limba noastră și mă întreba cu nerăbdare sensul răspunsurilor lui. El s-a purtat cu calm, puțin amuzat, dar indiferența lui era absolut evidentă. — Am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
într-un scaun cu rotile. Era o mică bijuterie pentru doamne carabina asta cu o singură țeavă care strălucea ca o monedă bine lustruită de douăzeci de centime, iar pe patul puștii din lemn de cireș sălbatic, Gachentard gravase o propoziție în engleză: „Nu vei simți nimic“. Era ceva la adresa vânatului, dar lui Gachentard i-a fost teamă să nu se potrivească și soției lui într-o seară în care l-ar fi deprimat prea tare să o vadă așa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
le dădeam câteodată eu însumi unor tineri care știam că nu vor mai fi mult timp vii sau liberi. Fumarăm fără să ne mai spunem nimic. Și, în timp ce sufla fumul, privindu-mă în ochi, șopti: — Ea a pierdut mult sânge... Propoziția rămase atârnată în aer precum fumul țigărilor noastre. Nu ajunse la capăt, nici nu se opri. Iar sângele de care era mânjit ca și cum fusese stropit cu găleata deveni pentru mine sângele lui Clămence. Și pe bietul tip cu cearcăne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lui Pascal. Am cartea lângă mine. Am luat-o. E deschisă la aceeași pagină la care am găsit-o deschisă odinioară, când am fost la Castel. Iar la această pagină, plină de lucruri cuvioase și de fraze încurcate, sunt două propoziții care își aruncă lumina ca niște bijuterii de aur pe o grămăjoară de puroi, două propoziții subliniate cu creionul de mâna lui Destinat, două propoziții pe care le știu pe dinafară: „Le dernier acte est sanglant, quelque belle que soit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am găsit-o deschisă odinioară, când am fost la Castel. Iar la această pagină, plină de lucruri cuvioase și de fraze încurcate, sunt două propoziții care își aruncă lumina ca niște bijuterii de aur pe o grămăjoară de puroi, două propoziții subliniate cu creionul de mâna lui Destinat, două propoziții pe care le știu pe dinafară: „Le dernier acte est sanglant, quelque belle que soit la comădie en tout le reste. On jette enfin de la terre sur la tête, et en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Castel. Iar la această pagină, plină de lucruri cuvioase și de fraze încurcate, sunt două propoziții care își aruncă lumina ca niște bijuterii de aur pe o grămăjoară de puroi, două propoziții subliniate cu creionul de mâna lui Destinat, două propoziții pe care le știu pe dinafară: „Le dernier acte est sanglant, quelque belle que soit la comădie en tout le reste. On jette enfin de la terre sur la tête, et en voilà pour jamais“ (Blaise Pascal, „Cugetări“, frag. 198) „Ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
despre îmbujorările lui Destinat, despre cadourile lui Martial Maire, prostănacul pentru care ea era o divinitate, despre primăvara care sosea aducând în parc flori de ciuboțica-cucului și stânjenei. Îi scria despre toate acestea cu mâna ei micuță și ușoară, în propoziții la fel de ușoare în spatele cărora, pentru cei care o cunoscuseră puțin, îi ghiceai zâmbetul. Vorbea în special despre dragostea și despre singurătatea ei, despre suferința ei pe care știa s-o ascundă atât de bine față de noi care o întâlneam zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Păi, da, citeam, mă mir că tinerii ăștia de azi nu citesc!!! — Darul lui Dumnezeu ai fost tu, băiatul meu. Te-ai născut așa, vorbind, ai rostit cuvinte încă din scutece, vorbeai și ascultai, ma-ma-ma, taaa-ta-ta, ai construit propoziții când alții tremurau în laptele mă-sii lor, de ce creșteai, de aia te făceai mai isteț și mai îndrăzneț, învățai într-o lună ce alții învață într-un an, taică-tău murea și învia de bucurie, zicea că ești procopsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se răzbuna cu ajutorul verbelor, ori de câte ori Amory deschidea manualul. Dar, cu o altă ocazie, Amory s-a grozăvit la ora de istorie, cu rezultate catastrofale, fiindcă băieții din clasa aceea erau de vârsta lui și aveau să-și strige unii altora propoziții cu subînțeles toată săptămâna care a urmat: — Oo... eu cred, nu-i așa, că rrevoluția omericană a fost moi oles o afacere a clasei mujlocii... sau — Washington descindea dintr-o familie cu sunge ales... ooo, foarte bun, cred eu. Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]