1,134 matches
-
căzut de câteva zile și încep să se usuce, adăugă. Dacă treci cu roata peste ele, se sfărâmă. — Și ce dacă ? S-au scuturat deja. — Au și frunzele căzute rostul lor, spuse Tili, aplecându-se după una. Ca și oamenii. Propti motocicleta și se așeză cu spatele la ghidon și cu fața la ea : Știi ce nu înțeleg eu ? — Avem atâta timp ? pufni ea cu un zâmbet care îi aminti de Maca. — S-ar zice că destul, spuse Tili, făcându-se că nu înțelege. Dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
presu punea dezbrăcatul. Maică-sa îi puse haina pe umeraș, culese de pe guler două scame închipuite și o netezi, cu aceeași duioșie ca atunci când haina se întindea pe umerii căzuți și pe burtica rotofeie a fiului ei. Apoi, cu mâinile proptite în șolduri, îi privi ținuta lipsită de vlagă. — Ce să vezi ? îl întrebă, sugerându-i că, după osteneala cu despachetatul, nu se putea mulțumi cu atât de puțin. — Oriîncotro vezi cu ochii, răspunse Jenică, dându-i de înțeles că orice
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ba chiar mai și șterg cu o bucată de pâine prin toate ruginiturile alea, ca să fie siguri că înghit toată otrava. Zâmbi misterios : Ți-am făcut mâncărica ta preferată. Jenică acceptă cu oarecare dificultate, dat fiind că bărbia îi rămăsese proptită între degetele femeii. Avu totuși inspirația să nu spună nimic, căci în fiecare zi mâncarea preferată era alta. — Hai, spuse ea, bătându-l ușor pe obraz. Mergi la băiță și spală-te pe mâini și pe față, să lași necazurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o consolă Maca, bătând-o pe umăr : Hai, du-te și te spală... Să-ți încălzesc niște apă ? Dar se lăsă imediat păgubaș, amintindu-și că ochiurile de aragaz de la etajul unu erau ocupate de athanorul cepei prăjite. Fata se propti în mâini și sări. Își desfăcu sandalele, ajutându-se de la un picior la altul. Apoi, cu o mișcare iute, își împinse tălpile, una câte una, în sus, sandalele săriră din picioare, lovindu-se de tavan și căzând aiurea. — Plouă cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așa ? Cum adică, e o boală care se ia ? Maca o privi lung, apoi își lăsă ochii în jos. De data asta nu voia să răspundă. Nu i-ar fi plăcut. Tocmai de aceea fata înțelese cu totul altceva. Își propti palmele în pieptul lui și îl îmbrânci. — Ești ca și ei, strigă. Râdeam când îți număram firele albe din claia aia nespălată. Da’ firele albe îți cresc direct din creier, ți-a albit creierul, tataie ! Dacă nu cumva s-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și mă chemi să te scot. Arătă spre cei care moțăiau, cu sticlele în brațe : Scoate-i pe ăștia doi la înviorare. Uriașul își frecă degetul mare de arătător, ca atunci când numeri banii. Au plătit înainte. Hai, du-te și proptește-i de gard... Namila îi înșfăcă la subsuori, ca pe două suluri de stofă, și, ferindu-i să nu-i dea cu capul de tocul de lemn al ușii, îi scoase, însoțindu-se cu un fel de cântec pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a întors cel puțin o dată cu susul în jos. Lunecoasă ca un delfin, nu atât umedă, cât delicios de mucilaginoasă, cu gust de Amontillado, avu în ea destulă putere ca să mă forțeze sau mai curând, să mă respingă, până m-am proptit cu spatele de tocul ușii și am rămas acolo, moale și neajutorat, cu pleoapele strânse puternic, într-un extaz al limbii". Pentru tânărul scriitor, care se simțise mereu prins în vâscozitatea unei "mări a Sargaselor", împotmolit în zbuciumările sale sexuale
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și capre, păsări albe de uscat și de apă, până într-atât încât soldații, aproape zilnic, cu stomacurile încărcate de mâncare și băutură ieșeau din clădiri, de la ospețe, de la care ar fi trebuit mai curând să fie opriți, și se propteau pe străzi de umerii trecătorilor ca să-i ducă la cazarmă. Între toți se distingeau prin asemenea excese petulanții și celții, care în acel timp credeau că-și pot permite orice. Metodele și mijloacele folosite de împărat nu erau tocmai potrivite
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Bacovia seamănă cu uriașul dintr-un desen văzut de Gala Galaction „în celebra publicație de război social L’Assiette au beurre”: „Un Goliat muscal întins pe pămînt, părea că se trezește în acel moment și avea mișcarea omului care se proptește în coate, ca să se ridice sus. Dar pe spinarea celui ce dormea de veacuri se ridica, în chip de templu, construcția capitalisto-țaristă pe care de fapt mujicul rus a purtat-o sute de ani. Colosul vrea să se ridice din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în jurul încheieturii mîinii și a cotului, și-i atinse umărul. Vîrful îi scormonea subsuoara. Gilliat încercă să se dea înapoi, dar abia se putu clinti din loc. Era parcă țintuit în cuie. Cu mîna stîngă rămasă liberă, apucă briceagul, se propti de stîncă și făcu o sforțare deznădăjduită, ca să-și smulgă brațul din strînsoare. Nu reuși decît să stîrnească fașa care se strînse și mai tare. Era mlădioasă ca pielea, tare ca oțelul, rece ca noaptea. [2] O a doua curea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
alt moment „dezghețat” este întâlnirea dintre Andrei și Sonia singuri pe malul Mureșului. Pe lângă faptul că vedem un sărut clar pe gură în prim-plan, cei doi mai sunt și sumar îmbrăcați când se întâmplă asta, iar aparatul, în loc să rămână proptit pe capete, coboară la nivelul șoldurilor, sugerând chiar o erecție. Este cea mai avansată scenă erotică din filmul românesc de până atunci, menită să facă mai vandabilă propaganda. În anii ’50, rostirea cuvântului „jidan” sau „jidov” pe ecran nici nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dintre noi l-au văzut, este o secvență de o zguiduitoare semnificație. în vreme de oprimare, românii sunt nevoiți să pribegească lăsând totul. Dar au luat cu ei numai Biserica. Au pus-o pe roți, au înjugat boii, oamenii au proptit-o cu umerii lor și astfel Biserica mergea alături de credincioșii ei, cu turla ei semeață despicând văzduhul. Aceasta este o reprezentare sugestivă a prezenței Bisericii în viața poporului român. Cu mulți ani în urmă, stăteam de vorbă pe aceeași temă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pe trăgaci. Jagerei, șoptise În germana lui de doi bani, printre dinți, ca și cum putea fi auzit de jos. Vânătoare la vedere. În câteva secunde, pușca descrisese o mișcare circulară lentă spre stânga. Apoi, cu o singură detunătură, chiulasa i se proptise În umăr, iar Faulques putuse prinde prim-planul unei fete slabe și Încordate, cu un ochi mijit și celălalt deschis, pielea nebărbierită, buzele castanii ca o linie implacabilă: un bărbat oarecare, cu propriile criterii de selecție, amintirile, antipatiile și gusturile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
puncte roșii, mai Închise la culoare și mai lichide, presărate pe trupul lui Olvido, nemișcat, neobișnuit de palid (cu pielea brusc albită, ca Într-o supraexpunere), căzută pe burtă În șanțul de scurgere, cu mâna dreaptă și aparatul de fotografiat proptite În dreptul stomacului, brațul stâng Îndoit, cealaltă mână, cu ceasul la Încheietură, palma Întoarsă În sus, cercelul, o biluță mică din aur, pe lobul urechii din care curgea firicelul roșu care Îi păta o coadă, curgea pe obraz până la gât și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Cuca ”. Între primul deal și dealul Radovanului se Întinde pînă la șosea, valea Cerveniei, cea mai fertilă vale a satului; din celălalt unghi al poienei Becherului, dinspre apus pleacă dealul Stoicanului, nu mai lung de 800-1.000 metri, ce se proptește pe malul mătcii Lupoița- Lupoaia, la Stanciulani. El este mult mai scurt decît celelalte și face ca valea, Înspre ieșirea sudică, să se lărgească, intenționat parcă, spre a face loc vetrei satului. În partea de apus a dealului Stoicanului, valea
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
o parte dintre acești vîntură-lume s-au stabilit în Canaan. La paragraful 58 spune despre ,,istoricul Dio, cel mai harnic cercetător de antichități(de ce oare nu o fi ,,monitorizat” el antichitatea așa cum fac astăzi fel de fel de tonți proptiți pe banii noștri ca gorniști de fîsă sau de-o bleagă), care a dat operei sale titlul de Getica(și despre geți am dovedit mai înainte că au fost goți) după cum spune Paul Orosius, acest Dio amintește că, după multă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
răzbune pe dușmani, și nu se încred în propriile forțe, ci doar în ajutorul lui Dumnezeu. Asta înseamnă a-ți așeza casa pe stâncă, adică pe Cristos, sau pe o viață austeră... Aceste animale sunt mici, iar atunci când sar se proptesc pe propriile picioare. Tot astfel și sfinții, mici prin umilință, se proptesc pe propriile picioare, unul fiind îndreptat către Dumnezeu din dragoste, iar celălalt către aproapele din compasiune... Lăcusta nu are un rege, ci iese împreună cu celelalte. Sfinții adunați în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în ajutorul lui Dumnezeu. Asta înseamnă a-ți așeza casa pe stâncă, adică pe Cristos, sau pe o viață austeră... Aceste animale sunt mici, iar atunci când sar se proptesc pe propriile picioare. Tot astfel și sfinții, mici prin umilință, se proptesc pe propriile picioare, unul fiind îndreptat către Dumnezeu din dragoste, iar celălalt către aproapele din compasiune... Lăcusta nu are un rege, ci iese împreună cu celelalte. Sfinții adunați în unitatea credinței sunt gata să ducă o luptă neobișnuită împotriva diavolului. Prin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Se cerea cu insitență luarea următoarelor măsuri: „să fie obligați patronii localurilor să-și scoată o autorizație pentru practicarea vânzărei de carne vie, să plătească taxele dictate de lege, să-și mute reședințele pe la periferiile orașului devenit municipiu, să-și proptească un felinar roșu la poartă și să se supună textelor din legea apărărei sănătății publice”. Sub presiunea acestor articole, echipe ale Poliției Bacău au întreprins în primăvara anului 1930 mai multe razii în „punctele fierbinți” ale orașului. Descoperirile făcute cu
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
sfîrșit goana. Ă Vira! Vira! strigă Stubb către primul vîslaș. Și, întorcînd ambarcațiunea pentru a o aduce în fața balenei, toți marinarii începură să vîslească spre ea, deși ambarcațiunea era încă la remorca monstrului. Ajungînd în curînd în dreptul acestuia, Stubb își propti genunchiul de tachetul rudimentar și începu să-și înfigă lancea în balena care fugea; la ordinele secundului, ambarcațiunea se trăgea înapoi din calea monstrului ce se zvîrcolea îngrozitor, apoi se apropia din nou de el, pentru a-l lovi din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
moș Țigău, cum i se spunea, sosi tîrîș-grăpiș, ajutîndu-se de vătraiul său primitiv, confecționat din niște doage de fier îndreptate și, la un ordin al secundului, se opri chiar în fața mesei la care mînca acesta; cu amîndouă mîinile împreunate și proptite în toiagul lui făcut din două bețe, își încovoie și mai mult spinarea arcuită, în vreme ce capul i se apleca pieziș, pentru a prezenta urechea cea mai bună. Ă Bucătare, îi spuse Stubb; ducîndu-și repede la gură o bucată cam rumenă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Starbuck îl găsi pe Ahab cu o hartă întinsă în fața lui - harta generală a arhipelagurilor din Orient - și o alta, reprezentînd lungul litoral răsăritean al insulelor japoneze Nifon, Mastmai și Sikoke. Cu noul său picior de fildeș, alb ca zăpada, proptit de piciorul înșurubat al mesei și cu un lung cbsor în mînă, uimitorul moșneag, întors cu spatele la ușă, își trasa pe hartă vechile itinerarii, încruntînd din sprîncene. Ă Cine-i acolo? întrebă el auzind pașii celuilalt, dar fără să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
da, așa e. Este oare cerul un ucigaș cînd fulgerele lui îl trăznesc pe un ucigaș în patul său, prefăcîndu-i în cenușă așternutul și pielea deopotrivă? Aș fi eu oare un ucigaș, dacă... Și privind pieziș, Starbuck merse tiptil și propti de ușă țeava flintei încărcate. Ă Hamacul lui Ahab se leagănă cam aici, în dreptul flintei, își spuse el. Capul lui e în partea asta. O apăsare pe trăgaci și Starbuck ar mai apuca să supraviețuiască, pentru a-și îmbrățișa nevasta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
punte noaptea sau ziua, fără a-l întâlni acolo pe Ahab: stătea înfipt în pivotul lui sau se plimba între cele două limite precise - arborele mare și arborele artimon, iar alteori îl vedeau stînd în spiralul cabinei, cu piciorul teafăr proptit pe punte, gata-gata să pășească și cu pălăria trasă peste ochi, astfel încît oamenii n-ar fi putut spune precis dacă-și ținea ochii închiși, oricît de nemișcat ar fi stat și oricîte zile și nopți ar fi rămas departe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Țară și frați,/ dorul de Carașul meu drag și de îndurerații/ Carpați,/ aș fi vrut să-i revăd cât mai degrabă, cât mai/ curând,/ să nu-i port, ca pe-o icoană, numai în suflet și-n gând... Cu capul proptit pe umărul meu,/ a plâns împreună cu mine, aseară, Dumnezeu” (Lacrimi). Versurile sunt alteori îndatorate poeziei populare, asimilând rostirea, timbrul proprii doinei, bocetului, colindei sau cântecului haiducesc. Dezrădăcinarea atrage după sine pierderea sentimentului identității: „Nu știu. Mă caut. Dar nu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]