1,395 matches
-
BĂDESCU, Ioan Scipione (15.V.1847, Răștolț, j. Sălaj - 4.IX.1904, Botoșani), ziarist, poet și culegător de folclor. Era al doisprezecelea copil al protopopului Ion Bădescu. A urmat liceul românesc din Beiuș, pe care l-a terminat în 1867. A încercat apoi să studieze la Universitatea din Pesta; probabil din motive politice, pleacă la București, iar de aici, la Iași, unde urmează și termină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285535_a_286864]
-
nici orășenii „generic denumiți jupani în însemnările de posesor”. Un rol îl vor fi avut și colportorii care treceau de pe un versant pe celălalt al Carpaților, cei care băteau drumurile până la Viena și înapoi. Asistăm la multe inițiative organizate aparținând protopopilor, preoților, dascălilor, cnezilor etc. Între cărțile astfel difuzate amintim: Penticostarul de Râmnic, ediție 1743, 1767; Cazania, Râmnic, 1748, Apostol, București, 1748; Evanghelie, Râmnic, 1746 și București, 1750, 1775; Triod, Râmnic, 1761; Octoih, Râmnic, 1750; Antologhion, Râmnic, 1745, 1752 și 1786
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Nicadorilor și Decemvriștilor; Informatorii de la Statul major și Siguranță; Fondurile partidului Totul pentru Țară; Audierea martorilor; Depoziția D-lui I. Frollo; Audierea d-lui Gen. Dr. Constantinescu; Audierea d-lui Col. Polihroniade; Depoziția d-lui Prof. Eugen Chirnoagă; Audierea Părintelui Protopop Ion Moța; Depoziția d-lui Ranetescu-Câmpina; Depoziția d-lui Prof. Traian Brăileanu; Depoziția d-lui Prof. Mihail Manoilescu; Mărturia d-lui Nichifor Crainic; Ședința de după masă; Depoziția d-lui General Petrovicescu; Depoziția d-lui Gen. Ion Antonescu; Depoziția d-lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de vina ce și-o asumă înaintea istoriei prin faptul că stau indiferenți sau chiar dușmănoși față de Mișcarea Legionară. S-a întâmplat atunci un scandal infernal. Episcopul Colan a sărit roșu ca focul și mi-a poruncit să ies afară. Protopopii înfuriați au sărit și s-au... scoțându-mă afară în huiduieli: „Ce vin eu abia preoțit să le dau lecții de conduită! Asta-i ofensă adusă preoțimii! Să fie dat în judecata Mitropolitului!” în coridorul Prefecturii mă aștepta Hondrea, care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
47. Herdelea Maria - soția învățătorului 48. Herdelea Zaharia - învățătorul din satul Pripas 49. Horvat - subinspector școlar 50. Lang - învățător în Jidovița, evreu, căsătorit cu unguroaica Roza 51. Neumann - cârciumar în Jidovița 52. notari, jandarmi, lucrătoare, ofițeri, paznici, polițiști, preoți, primari, protopopi, servitoare, slugi, străjeri, studenți, țărani, țigani, 53. Oprea Todosia - văduva lui Maxim Oprea, mama Floricăi 54. Pintea - preot, căsătorit cu Laura 55. Rodovica - servitoarea preotului Ioan Belciug 56. Savista - oloaga satului, verișoara Floricăi 57. Zăgreanu Nicolae - învățător Conform statisticii realizate
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
adevărata iubire în fata groparului, Ilona, și nu mai puțin în ...fața morții, personajul plătește prețul suprem al veritabilei inițieri, aceea care jertfește novicele. Rebreanu așază în echilibru oscilările extreme, justificîndu-le prin natura "vîrstei" conștiinței lui Bologa. Cel care apare protopopului Groza ca un "fiu rătăcit" în momentul deciziei de a nu urma teologia, ci filosofia, găsește un alt fel de "duhovnic" în profesorul de la universitate. A-l vedea în lumina unui scepcitism care-și caută încă supapa pentru salvarea sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
socială ale statului român. a. Câteva aspecte istorice despre Episcopia Caransebeșului Primul cârmuitor al acestei eparhii a fost episcopul Ioan Popasu (1865-1889). Era originar din Brașov, a făcut studii la Brașov, Sibiu și Cluj, iar teologia la Viena. A fost protopop la Brașov și colaborator apropiat al Mitropolitului Andrei Șaguna. Ca episcop la Caransebeș, deși a avut de luptat cu greutățile începutului, a reușit să înființeze un Institut Teologic Pedagogic, a ridicat o reședință, a înființat o tipografie eparhială, precum și Foaia
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
, Sergiu Matei (20.VIII.1917, Holercani, j. Orhei - 17.VIII.1973, București), poet și prozator. Este fiul Anei și al lui Matvei Nicov, protopop. Urmează școala primară în satul natal, iar după absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău (1937) se înscrie la Facultatea de Teologie din capitala Basarabiei, unde, din cauza războiului, nu va face decât doi ani. În 1933, încă elev, debutează cu versuri în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
punctele globului”. În seara de 8 noiembrie 2010, am fost invitat în cadrul emisiunii Biserica azi a aceluiași post de televiziune, moderată de preotul Nicolae Dima. Tema emisiunii a fost „Căutările pelerinului”, iar pe platou a mai fost prezent și părintele protopop Pompiliu Dinu, cu mare experiență în cadrul centrului de pelerinaje al Patriarhiei. Intervențiile sale mi s-au părut a fi extrem de ilustrative pentru modul în care percepe Biserica diferența subtilă dintre pelerinaje și turism ; așa că voi reproduce o parte dintre acestea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
persoane să trăiască cu un asemenea salariu de mizerie? Trist, dar adevărat. Cu toate că lucrează ca muncitor, preotului Vinchici nu i s-a permis o viză pentru orașul Lugoj și deci nu are drept la cartele pentru hrana copiilor. Credem că protopopul Ioan Tigriș se poate mândri pentru tot ce a realizat cu privire la alungarea preotului Vinchici (așa cum a făcut-o și altă dată cu preotul Dumitrescu, alungat din preoție) să trăiască într-o mizerie cruntă cu familia. Părintele și-a depus actele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe lângă ce a urmat... Niște pârdalnice de ciori veneau în stol și se așezau pe turlele Goliei. Că ar fi venit una-două mai treacă meargă, da’ ele veneau cu stolul. Era prea de tot. Așa că, într-o bună zi: „... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,... ” te-a găsit „în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s o mai văzut față bisericească umblând
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
meargă, da’ ele veneau cu stolul. Era prea de tot. Așa că, într-o bună zi: „... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,... ” te-a găsit „în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?” Tare mă tem însă, că n-ai tăcut din gură. De-acuma era tot una dacă tăceai sau dacă ziceai ce-ți
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
a avut nenorocul să treacă prin asemenea nenorocire. În scurtă vreme, însă, ți-a venit ideea să deschizi și un debit de tutun, pe lângă alte munci pe care le făceai. Și unde? Tocmai în mijlocul târgului, încât, într-un raport al Protopopului C.Buțureanu, se spunea, printre altele, că te îndeletniceai cu meseria de „brevetariu la Monopolul tutunului în această urba Iași, strada Primăriei”. La 4 noiembrie 1872, dădeai un anunț în ziarul „Noul curier român”, cum că: „Localul meu de debit
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
București. Aici am servit până la desființarea Bisericii noastre, în 1948. Timpul petrecut aici a fost una dintre perioadele cele mai luminoase din viața mea. Aceasta în pofida unei activități istovitoare. Aici am servit sub îndrumarea Preasfințitului Dr. Tit Liviu Chinezu, atunci protopop al Bucureștiului și Vechiului Regat. Alături de dânsul am fost în directa legătură cu Preasfințitul Dr. Vasile Aftenie, vicar general al Mitropoliei noastre la București, avându-l ca director spiritual pe Monseniorul Vladimir I. Ghika. Ce mi-aș fi putut dori
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de securitate. Mă urmăreau pe unde mă duc și ce fac. Din 1964 am scăpat de urmărire. În tot timpul acesta am ajutat pe preoții greco-catolici netrecuți cu liturghii trimise din străinătate și din Moldova. În 1977, prin recomandarea părintelui protopop Trifaș Liviu, m-am prezentat la parohia Horgești, pe atunci filială a parohiei Văleni, județul Bacău. La insistența păr. Budău Iosif, am învățat liturghia romano-catolică și după o săptămână am făcut slujba în ritul latin. În com. Horgești, îndrăgind călugării
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dar mai ales cu participarea preoților care țineau slujbele de sfințire a drapelului, impunând sătenilor să depună jurământ. Implicarea preoților a produs îngrijorare autorităților locale, de aceea, la 19 mai 1926, prefectura trimite pretorilor și primarilor din județ ordinul părintelui protopop Grigorescu, care spune preoților din județ să dezlege pe oameni de jurământul dat pe steagul partidului cuzist pentru că, acel jurământ este nelegal și antisocial, contra Constituției, că preoții nu trebuie să se implice în luptele politice. În anul 1926 filiala
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și în neorânduială era liber: deoarece eu n-am frecventat-o decât în perioada de dinainte de școala primară, grădina aceasta fructiferă și cu vegetația nebună mi s-a păstrat în memorie ca ceva tropical: abundență, libertate, obscuritate. Bunicul meu matern, protopopul Theodor Cotuțiu (1854-1930), care fusese mai întâi preot în satul lui de origine, Diug (mai târziu, i s-a schimbat numele în Dumbrăvița), se trăgea dintr-un neam de popi din tată în fiu. Cam bețivi se pare, spre deosebire de dânsul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să obosesc la violul Nadinei: propria mea spermă contribuia din belșug la plăcerea estetică), Ionel Teodoreanu etc. mă desfătau. Din biblioteca parohială ortodoxă din Aiud, am citit Icoane de lemn, Poarta neagră și Cimitirul Buna-Vestire: mama era prietenă cu soția protopopului, om „luminat“, care intenționa să introducă orga în catedrala, prin strădania sa în construcție atunci, în mijlocul orașului împlântată - și ca să-l românizeze. Probabil era aderent politic al lui Octavian Goga, fiindcă sub guvernarea Goga-Cuza a propus tatălui meu postul de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
comunicativ ca celălalt, deși am impresia că politică și idei am discutat îndeosebi cu dânsul. Legionar era și profesorul de religie, tânăr ca și comilitonii lui, scund și prietenos, atribuind „vastele“ mele cunoștințe împrejurării că mă trăgeam dintr-un venerabil protopop. Mă bucuram îndeobște de atât de mare prestigiu datorită „culturii“ mele neobișnuite, probată mai cu seamă prin tezele la istorie, română și franceză, încât (ceea ce mi s-a întâmplat apoi și la Cluj) profesorii nu mă mai scoteau la lecție
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
după cum a observat cu admirație un școlar cu două clase deasupra mea. Confuziei din primele luni după ce mă instalasem la Cluj poate să-i fie atribuită și vizita, cu scop literar, pe care am făcut-o preotului dr. Elie Dăianu, protopop greco-catolic și fost președinte (sau vicepreședinte) al Senatului în epoca ce a urmat Unirii din 1918. Îl zăream uneori, de copil încă, pe străzile Clujului, cu statura lui dreaptă, dar mlădioasă, impunătoare, cu barba lui albă, patriarhală, masivă (ca a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
situa casa stăpânei grădinii, casa mea de naștere. Fațada instituției medicale actuale privea spre „Școala normală de fete“, devenită sub comuniști liceul „Nicolae Bălcescu“. Într-o vară, mi-am petrecut vacanța la niște rude prin alianță ale părinților mei, familia protopopului greco-catolic din Târgu-Lăpuș, care beneficia acolo de o reședință parohială „cu pretenții“, nici moșia lor nefiind departe. Călătorisem cu trenul (sau cu autobuzul?) până la Prundul Bârgăului, unde mă aștepta trăsura lui cu doi cai. Eram pentru întâia oară la țară
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă cam plictiseam. Despre protopopeasă, bogată fiică de notar, se spunea că maică-sa (am avut prilejul să o cunosc atunci: o foarte bătrână, trufașă, rece cucoană de Ardeal din alte vremuri) ar fi făcut-o cu „sluga“, vizitiul. Fiica protopopului, mai mare cu vreo trei ani decât mine, blondă, înaltă, agreabilă, împroșcând cu haz ironia - și-ar fi pus mai bine în valoare frumusețea dacă n-ar fi fost atât de voluntară, ceea ce dădea bărbiei ei un aer viril -, venise
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
propria-mi spaimă nativă, umbra mea cea de toate zilele. Nu numai în casa lor recent aranjată, luminoasă, confortabilă, într-o clădire nouă cu două-trei etaje de pe strada General Grigorescu (soția lui Grigore Popa, mică și neînsemnată, era fiică de protopop ortodox, bogat, din Oradea și-i fusese colegă la universitate) mă simțeam atât de bine, ci și în lungile plimbări ce le făceam cu dânsul prin parcurile înflorite și parfumate. Când mi-am dat bacalaureatul, m-a însoțit și m-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
refugiază visele, unele nume și situații care altădată ne Înfiorau, pulsiunile iraționale, devastatoare, dar și, uneori, salvatoare când totul pare pierdut, „Brebanii”, mărunți preoți de țară nord-ardeleni - ca acel „arogant” ctitor Vasile Lucaciu -, ctitori de biserici ei Înșiși - bunicul meu, protopopul Nicolae Breban, tată a treisprezece copii cu aceeași femeie, Elena Roman de Jugastra, construiește În comuna Cicârlău de lângă Baia-Mare, unde se naște Tatăl meu, o impozantă biserică În curtea căreia este Înmormântat, iar nașul meu, canonicul, fost senator P.N.Ț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
politice, având deschisă promovarea în ierarhia publică. Moartea la scurt timp după sinod, a mitropolitului Teofil, a făcut necesară convocarea unui nou sinod, tot la Alba Iulia, sub conducerea mitropolitului Atanasie Anghel. Hotărârea, semnată de acesta și de 38 de protopopi, la 7 octombrie 1698, subliniază răspicat voința semnatarilor de a condiționa acceptarea unirii de păstrarea ritualurilor și tradițiilor bisericești: «toată legea noastră, slujba bisericii și carindariul, leturghia și porturile și darul nostru să stea pre loc, iară de n-ar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]