1,202 matches
-
sau probe experimentale, teste docimologice etc.). în urma acestei evaluări, se stabilește un diagnostic formativ (care include și un diagnostic diferențial) și se întocmește un certificat de orientare școlară . Astfel, pe baza teoriilor psihologice operaționale, elaborate de Piaget și Vîgotski (zona proximei dezvoltări), activitatea de evaluare și diagnoză se transformă dintr-o activitate constatativă într-una investigativ ameliorativă de tip cercetare-acțiune. în acest mod, evaluarea și diagnoza copiilor cu cerințe speciale devin un proces complex, unitar, dinamic și de durată, care are
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
de W. Goode (1970), studiile despre familie se concentrează, prin îmbinarea unui număr mare de date cantitative din istorie, psihologie socială și demografie, asupra dinamicii diacronice a familiei, a „ciclului (cursului) de viață familial”. Se au în vedere aici perioada proximă premaritală („curtea”, sau date în engleză), nașterea copiilor, socializarea, desocializarea-resocializarea, bătrânețea, stadiul de văduvie etc. Acestea sunt analizate la scară macrosocială (cu date istorice și demografice) și ca procese concrete (microsociologie și psihologie socială). Dovada pertinenței teoriei ciclului familial este
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
trebuie luat în considerare în descrierea și explicarea familiei. Și nu doar prin determinațiile sale generale, legate de vârstă biologică, sănătate, caracteristici de sex etc., ci și, mai specific, prin posibilele cauzalități biologico-genetice ale familiei ca unitate de spațiu biologic proxim, de nișă ecologică, de „cuib” - cum se spune în limbajul cotidian. În cele ce urmează nu vom trata așadar separat funcția de reproducere biologică și sanitară, așa cum se întâmplă în unele tratate sau cărți despre familie. De asemenea, pentru că problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
că proximitatea spațială are o mare valoare în încheierea unei căsătorii, deoarece ea cumulează și alte criterii homogamice (etnic, statut socioprofesional, religios, de vârstă). Ea este intim asociată cu proximitatea și similaritatea culturală. Faptul că, spațial, anumite familii (gospodării) sunt proxime înseamnă o probabilitate mare în a fi de aceeași etnie și apropiate ca statut social; împrejurarea că ești elev la o anumită școală și locuiești într-un cartier anume presupune similarități în condiția socială a părinților, în gradul de instrucție
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
circulare adresate clientului, se culeg informații și se formulează ipoteze privind problematica familiei; echipa de terapeuți discută între ei, pe baza observațiilor și a ipotezelor formulate, strategia optimă de urmat; terapeuții se întâlnesc din nou cu familia și prezintă sarcinile proxime; - se utilizează și echipa de terapeuți ce asistă în condiții de geam cu transparență unilaterală, care fac observații și oferă sugestii; - important pentru terapeut este să poată împărtăși și în tratament gândurile, crezurile, limbajul, ritualurile familiei, să înțeleagă epistemologia familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
care se pretează la relaxare și hilar, ea este recomandabilă. De pildă, unei familii ce suferea din cauza acneei fiicei preadolescente, i s-a recomandat să-și rezerve timp în fiecare zi pentru a număra punctele (coșurile) de pe fața ei. La proxima ședință terapeutică, membrii familiei au declarat că nu și-au putut onora sarcina deoarece încercarea s-a transformat într-o scenă de râs aproape isteric (Dallos, 1991). Obsesia acneei era pe cale de vindecare. Tema paradoxurilor în terapie a preocupat în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Ana Blandiana este o reprezentantă tipică a generației '60, în măsura în care toposurile, temele, motivele, dar și mijloacele de expresie ale reprezentanților ei se regăsesc, în doze și cu finalități variabile, în creațiile sale, e limpede însă că, deși, în cadrul acestui gen proxim care e noțiunea mai mult sau mai puțin relativă de generație, poeta are un loc bine determinat, diferența specifică, precum și noul pe care îl aduce, la nivel individual (n.n.), dezvăluind, astfel, o promotoare a postmodernismului, trebuie să fie luate în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deținând un semantism preluat de la aceștia, ploaia declanșează, uneori, și la Ana Blandiana, un discurs halucinant, un tăvălug al rostirii, o nevroză a cuvântului repetat. Iar, prin repetiție, ploaia distruge, "calcă-n picioare", propriul ei semantism (și, implicit, al termenilor proximi). Iată particularizarea termenilor generali, diferențiați pe niveluri individuale. "Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme/ ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei,/ Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit/ Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana este o reprezentantă tipică a generației '60, în măsura în care toposurile, temele, motivele, dar și mijloacele de expresie ale reprezentanților ei se regăsesc, în doze și cu finalități variabile, în creațiile sale, e limpede însă că, deși, în cadrul acestui gen proxim care e noțiunea mai mult sau mai puțin relativă de generație, poeta are un loc bine determinat, diferența specifică, precum și noul pe care îl aduce, la nivel individual (n.n.), dezvăluind, astfel, o promotoare a postmodernismului, trebuie să fie luate în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
articleID 2787-articles details.html/accesat august 2012: "Întoarcerea la modele culturale interbelice este considerată ca binevenită, întrucât temele major-universale sunt recuperate cu nostalgie estetică: vitalismul elementar exuberant și trăirea-rostirea cu subtext etic a eului liric. Ana Blandiana nu face excepție de la genul proxim al poeticii generației, ci, mai mult decât atât, se impune ca diferență specifica. Iulian Boldea nu ignoră, de asemenea, vocea civica a Anei Blandiana prezenta încă de la primul volum de poezii al autoarei: Persoana I plural". 133Ibidem/accesat august 2012
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu un nou scepticism, uneori colorat cu autoironie, la Jean Echenoz, alteori compact, ca atitudine În fața absurdului, la Marie Redonnet. Reprezentanții acestui curent, gestionat editorial de Minuit, sunt calificați de Jérôme Lindon, regretatul editor, de “impasibili”. Cel mai apropiat gen proxim al acestei literaturi ar fi desenul animat, unul adresat adulților. În primul rînd În modalitatea de abordare diegetică: evenimentele “serioase”, grave, sînt prezentate În registrul derizoriului (Redonnet, de exemplu, alături de majoritatea “minimaliștilor”), iar non-evenimente capătă proporții cosmice (În acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
coordonate distincte. Una din aceste coordonate, ce se identifică până Ia un punct cu ceea ce am putea numi "generație de creație", tinde spre delimitarea elementelor de unitate pe care le înregistrăm Ia nivelul universului liric contemporan, schițând contururile unui gen proxim. Cealaltă coordonată înregistrând elementele diferențiatoare, pe care le aduce fiecare dintre cele trei generații biologice, ar fi destinată să însumeze un sistem al diferențelor specifice care conferă identitate lirică generației poetice a anilor 60-75. La punctul de interferență al acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Samurcaș"177. În acel moment, Eminescu era membru într-o comisie de examen și nu putea pleca nicăieri. Deocamdată, a scris la Ipotești; a tele grafiat și la Berlin, secretarului Ion Samurcaș (13 oct.): "Faceți vă rog cheltuielile necesare. Cu proxima trimitem bani. Eminescu"178. De la Ipotești nici un răspuns. Îngrijorat, după examen a obținut un concediu de 5 zile și a venit la Ipotești. Despre dezordinea pe care a găsit-o acasă, aflăm din scrisoarea trimisă, mai tîrziu, lui Samurcaș: "Mergînd
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
faptul piedicii apărute în calea satisfacerii unei trebuințe, tendințe, în realizarea scopului sau rezolvarea unei probleme. El reprezintă, de fapt un factor inerent procesului de adaptare la mediu și, în acest sens, putem spune că el constituie termenul general, „genul proxim”, care înglobează atât fenomenul „conflictualității”, cât și pe cel al „frustrției” și „stresului”. Blocării realizate de obstacol îi corespunde, mai precis, conflictul între tendințe (dorințe, trebuințe etc.), sau între individ și ambianță. „Conflictul”, la rândul său, implică în mod necesar
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ultimul exercițiu cartografic, stimulat de aceste atașante Imagini de pe strada Kanta, mi-a întărit o convingere mai veche: l-aș încadra oricând pe autorul ieșean într-un top five al poeziei optzeciste. Nu atât pentru felul în care ilustrează genul proxim, cât pentru diferența specifică, revelatorie. Referințe critice (selectiv): Valeriu Cristea, Fereastra criticului, 1987; Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, 1989; Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Ion Negoițescu, Scriitori contemporani, 1994; Ioan Holban
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cronicarii optzeciști ai satului ardelenesc. Un sat care în prozele lui se numește Apud și are o serie de semnalmente ieșite din comun, fiindcă - explică, precaut și prevenitor, undeva naratorul - „pe aici așa-i realitatea”. De fapt, trădând un gen proxim comun, universul transilvan al tinerilor prozatori din decada a noua a secolului trecut este de fiecare dată altul, în funcție de ochiul care îl privește și mai ales de vocea care îl povestește. În plus, Apudul nu este un mediu etanș, aflându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
numit a fi inversiunile abstractă și concretă, care se produc, dacă se produc, între niveluri tipologice destul de greu de asociat după obișnuința clasificării din științele naturii sau din logică atunci când clasificarea conceptelor are un temei tare în reperele definiției, genul proxim și diferența specifică. S-ar părea că ne aflăm, în cazul Economiei, în fața unei ciudățenii instalate în configurarea cogniției pentru a ne îndepărta de sau a renunța la reflexivitate. Ceva nu se leagă în modul în care suntem obișnuiți să
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și o finalitate bine conturate, împreună cu metode și proceduri de realizare a performanței economice. Adesea, modelele de economie sunt și modele de dezvoltare, ca și modele de integrare. Principiul care legitimează formula SME este de natură logică: sistemele reprezintă genul proxim, iar modelele, diferența specifică. Sistemele economice au consistență de întreg funcțional de tip randamental cu scop definit în repere de intersubiectivitate, pe când modelele definesc procedurile și instrumentele prin care funcțiile sistemului sunt realizabile. Cea mai frecventă confuzie pe care o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
știi ce a spus?" este un tic verbal plictisitor, folosit pentru a-l atrage pe ascultător atunci când conversația lâncezește. Cere un răspuns de genul: "Nu, ce-a spus?" "Ghici ce s-a întâmplat?" este o formulă similară. Când veți auzi proxima dată din nou aceste fraze, răspundeți: "Nu și nici nu mă interesează" și așteptați reacția vorbitorului. Veți fi surprinși cât de mulți vor ignora observația dumneavoastră și vor vorbi mai departe. Clișeele persuasive încearcă să obțină forțat un acord cu
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
la dispariția subiectivității într-un efect tehnic ambiant. Pe de altă parte, Deleuze și Guattari aplică principiile schizoanalizei „peisajului” tehnologic, schizofrenismul operând la nivelul „mașinilor dezirante” sub forma unui potențial eliberator al subiectivității dispersate printre tehnologii - „corpuri fără organe”. Genul proxim există în apropierea celor două teoretizări, așa cum există și diferențele specifice. Astfel, Deleuze și Guattari (1972Ă pornesc de la un model al modernismului avangardist în care umanul este raportat la tehnologie, fiind comparat cu o mașină socială. Inconștientul însuși, prin ruptura
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul artei, chiar și atunci când face parte din cercul proxim al artistului, cum e cazul cuplului Lantier în L'OEuvre. Claude se sinucide în fața tabloului sau, simbol monstruos al femeii-oraș, pe care nu a știut să-l descifreze. Pentru frații Goncourt femeia prezintă un pericol, un risc de nefericire, o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
În ansamblul aspectului exterior, Pariziana este un tot armonizat, reușind de fiecare dată să se constituie într-o descoperire 379. Decorul pe care și-l alege Pariziana pentru evoluare este de factură teatrală, constituindu-se în organizare plastică a universului proxim, cu interioare somptuoase și exterioare pitorești. S. de Gramont notează: "La France a un sens presque oriental de décorum" [p.310]. Femeia modernă știe să-și construiască cadrul în care se produce, alegându-l pe cel care o favorizează: "Elle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a diferirii și a alterității, ilustrată, printre alții, de Michel Foucault, Jacques Lacan sau Jacques Derrida, de Hans Georg Gadamer și Jürgen Habermas, de formalismul rus, lingviștii praghezi și Mihail Bahtin - aceștia din urmă cu tentacule peste Ocean. Genul ei proxim este sistemul de valori agonic, cu sursele în cultura elenistică timpurie. În orizontul în care se plasează S. condiția definitorie a literaturii - derivată de asemenea din substanța sa ludică - poartă numele de liminalitate. Pragul este locul care face posibilă trecerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
instituțiilor mass media, pe motiv că mijloacele audiovizuale au desăvîrșit naționalizarea informației. Este știut că mai ales canalele media locale sînt apreciate, în primul rînd, pentru funcția lor de liant social, adică pentru capacitatea lor de a permite supravegherea spațiului proxim. Ele constituie deci instrumente importante pentru construirea realității politice locale prin vizualizarea inegală a actanților și forțelor politice aflate în competiție, prin ierarhizarea permanentă a informației și prin întocmirea unei agende publice locale. Dacă acestui control direct sau indirect îi
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Partidele sînt deci structuri de expresie și de transmitere a cererilor și a susținerilor, ca să îl amintim pe D. Easton, care nu transformă comunicarea într-o funcție particulară. Chiar Lasswell îi recunoștea comunicării trei funcții principale, în interiorul grupărilor: supravegherea spațiului proxim, concertarea pentru a răspunde spațiului proxim, dar și transmiterea moștenirii sociale de la o generație la alta. Comunicarea de partid nu se reduce doar la fluxuri, ea implică recursul la un cod de comunicare, iar abordarea funcțională cedează aici pasul abordării
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]