1,193 matches
-
izolate și descrise de Hugues (1884) ca situându-se la „frontierele (borderline) nebuniei”. Conceptul are trei surse: în orientarea psihiatrică noțiunea de „stare limită” corespunde grupării situate la frontiera dintre psihozele schizofrenice, starea de dezechilibru mintal și nevroze. în sens psihanalitic, diferitele stări de aparență nevrotică sau caracterială sunt susceptibile de a avea în cursul curei psihanalitice, simptome întâlnite în cazul psihozelor. din punct de vedere psihopatologic se consideră că „stările limită” formează o entitate clinică originală care nu aparține nici
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
surse: în orientarea psihiatrică noțiunea de „stare limită” corespunde grupării situate la frontiera dintre psihozele schizofrenice, starea de dezechilibru mintal și nevroze. în sens psihanalitic, diferitele stări de aparență nevrotică sau caracterială sunt susceptibile de a avea în cursul curei psihanalitice, simptome întâlnite în cazul psihozelor. din punct de vedere psihopatologic se consideră că „stările limită” formează o entitate clinică originală care nu aparține nici nevrozelor și nici psihozelor. Din punct de vedere psihopatologic, „stările-limită” se caracterizează printr-un mare polimorfism
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
transculturale. Este de remarcat în acest sens și contribuția școlii de psihanaliză în explicarea, pe de o parte, a fenomenelor culturale și a manifestărilor psihice care decurg din ele de către S. Freud (vezi: Totem und Tabou), precum și studiile de interpretare psihanalitică a manifestărilor psihice, normale și patologice, efectuate de către B. Malinokwski (vezi: La sexualité et sa repression dans les sociétés primitives). Cercetările efectuate în acest sens au pus în evidență faptul că tulburările psihice, ca și viața psihică normală, sunt modelate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se consideră nedreptățit, persecutat, nerecunoscut sau marginalizat din punct de vedere valoric. Emigrația este o „conduită de fugă” din fața unei primejdii sau a unei situații umilitoare. Se poate vorbi despre o semnificație a conduitelor de emigrație din punct de vedere psihanalitic? Da. În spiritul unei interpretări psihanalitice, emigrația este atât refuzul, cât și incapacitatea individului de a se identifica cu țara de origine (simbolul casei natale), dar și cu poporul său (simbolul familiei proprii). El refuză sistemul de valori personale, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
marginalizat din punct de vedere valoric. Emigrația este o „conduită de fugă” din fața unei primejdii sau a unei situații umilitoare. Se poate vorbi despre o semnificație a conduitelor de emigrație din punct de vedere psihanalitic? Da. În spiritul unei interpretări psihanalitice, emigrația este atât refuzul, cât și incapacitatea individului de a se identifica cu țara de origine (simbolul casei natale), dar și cu poporul său (simbolul familiei proprii). El refuză sistemul de valori personale, ale modelului socio-cultural căruia îi aparține, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de sănătate mintală. A reprezentat totodată din punct de vedere moral o anulare a atitudinii rejective prin adoptarea unei atitudini de înțelegere și acceptare științifică a acesteia de către societate. Ce a reprezentat de fapt medicalizarea nebuniei? Din punct de vedere psihanalitic un proces de sublimare prin care atitudinea societății față de nebunie și bolnavii psihici era transferată din planul eticii în cel al medicinei. Povara culpabilității era convertită în boală și recunoscută ca atare. Din acest moment conflictul dintre societate și nebunie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
redusă doar la decupajul părtinitor și manipulator al unui cercetător mânat de resentimente pentru aventurile instituționale și reușitele personale ale discipolilor lui Noica după căderea comunismului (asta așa, dacă ar fi să aplicăm și asupra celui în cauză discutabila grilă psihanalitică prin care el însuși citește reducționist o viață a unui intelectual încercat de istorie). Nu de alta, dar ar fi păcat ca un personaj atât de savuros și complex să rămână, pentru cei tineri de astăzi și de mâine, doar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de metec bucureștean, referința la moldoveni ca la o subspecie a cetățeniei românești este un loc comun. Întâi, desigur, pentru moldovenii din țară, iar apoi, inevitabil pentru cei din Basarabia (folosind, desigur, termenul împământenit de propaganda rusă). Dar nu subtilitățile psihanalitice ale acestui comportament și nici chipul votantului indescriptibilului demagog, arhitect mincinos de autostrăzi suspendate, ne interesează aici, ci altceva. Dezbaterea, academică și civică, a identității moldovenești s-a izbit, întotdeauna, de câteva praguri de cenzură foarte puternice. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
self-disclosure și self-concealment, În terminologia lui Herbert Leibowitz 1). Termenii sunt, desigur, relativi și, la rigoare, interșanjabili. Ponderea unuia sau altuia din ei depinde de subiectivitatea instrumentelor de analiză. Din perspectivă psihologică, dezvăluirea va prevala asupra camuflării, pe când o cercetare psihanalitică va favoriza ceea ce autorul Încearcă să ascundă, În defavoarea a ceea ce vrea să scrie. Din punctul de vedere a ceea ce urmează a fi demonstrat În capitolul de față, ambele sunt manevre derizorii, simple ocolișuri, artificii retorice decurgând din Încercările genului de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
luciditate adeseori Înspăimântătoare. Este tocmai barajul care separă două lumi: pe de o parte, a-moralismul transparent, evoluând pe o muzică mozartiană, pe de alta, confuzia insuportabilă a muzicii dodecafonice. Voința de a domina și voința de a dispărea Abordarea psihanalitică a sinuciderii nu trebuie să pună, Însă, În umbră efectul literar al oricărei relatări scriitoricești. Investigarea critică nu are nici un argument pentru a așeza sub semnul dubiului sinceritatea autorului. Numai admițând perfecta bună-credință a scriitorului se poate Întreprinde o analiză
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o propoziție năucitoare prin posibilele ei implicații. Deși tatăl ei murise când ea abia Împlinea opt ani, jurnalul păstrează această notație derutantă: „Nimeni dintre cei pe care-i iubesc n-a murit sau n-a fost chinuit”. Neatenție În redactare? Psihanalitică punere Între paranteze a unei răni cu greu cicatrizate? Dificil de răspuns. În orice caz, ultim descendent al unei lumi idealizate cu frenezie, Sylvia se simte investită cu o misiune importantă. Ea știe că trebuie să plătească pentru toți cei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
camera de conferințe, căscă și spuse cu o minunată, plictisită scârboșenie: „Mă bucur că au să moară”. Privi distrat și obraznic În jur, Își Închise enormii ochi verzi și adormi la loc. Astfel de mici scene crude, al căror substrat psihanalitic e ușor de interpretat, se regăsesc În Jurnalul Sylviei Plath la tot pasul. Dedublarea, autoproiecția, multiplicarea eurilor, construirea unor biografii paralele sunt locuri comune În discursul confesiv al poetei. Disperarea ei ia, de multe ori, forma unui raport pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
șantaj... ontologic și că, spre a evita contopirea mentală cu propria mamă, va comite gesturi care o Înstrăinează de Însăși identitatea pe care și-o construiește cu atâta impetuozitate. Soțul Ted, ca și destui dintre prieteni, au descoperit acest secret psihanalitic și nu ezită să facă uz de el. Așezată cu forța În fața acestei oglinzi, ea se supune, mecanic, ordinelor care vin dintr-o lume de dincolo de ea Însăși, o lume a cărei prizonieră perpetuă este. Ezitările Își găsesc o confirmare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pe măsura derulării scenariului confesiv. N-a scăpat, de altfel, nici unuia dintre analiștii domeniului coté-ul sexual al oricărei activități intimiste. Complicitățile, rețeaua de mici și trainice secrete, tensiunile rezolvate prin transcrierea În caietul de Însemnări zilnice (echivalent parodic al canapelei psihanalitice!), toate acestea alcătuiesc premisele unei tensiuni În care se Întrevede refularea sexuală. Intimitatea se leagă, de altfel, de dorință și de (ne)Împlinirile ei. Nu există, așadar, jurnale ale „fericirii” (carnetele lui N. Steinhardt sunt astfel numite doar prin antifrază
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mine” al lui Tolstoi e un exemplu aproape tautologic al unei serii comportamentale mult mai ample. Diversele titulaturi care, prin exhibare excesivă mai degrabă escamotează cuvântul intim, punându-l Între niște paranteze pline de sensuri și subtexte, vorbesc, la modul psihanalitic, despre raporturile inconștiente ale scriitorului cu textul său și, mai ales, cu acea componentă indefinibilă numită confesiune. Jurnalul unui cobai al lui Miron Radu Paraschivescu 18 sau Jurnal În căutarea lui Dumnezeu al lui Arșavir Acterian sunt exemple tipice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
celui de-al doilea. Un portret autoflatant, În care imperfecțiunile sunt discret trecute cu vederea, va contura, În replică, un autoportret din care găunoșenia nu mai poate fi eliminată. Asimetrii Trebuie Însă avut În vedere că autoportretul depășește (prin elementele psihanalitice Înglobate) stadiul autodescrierii mecanice și al ilustrativismului psihologizant. Conturarea autoportretului se produce prin dezvoltarea unei complicate strategii al cărei scop esențial este depășirea fazei de simplu portret. Într-un anumit sens, În jurnalul intim diferența dintre portret și autoportret e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Insert involuntar și, adeseori, insesizabil, autoportretul creează o asimetrie plină de vigoare În jurul căreia se ordonează jurnalul intim Însuși. Autoportretul trimite automat la ideea de persoană, de autor și, firește, de eu. Însă atotputernicia pronumelui personal eu nu e componenta psihanalitică a actului creator, ci semnul unei prezențe obiective. O obiectivitate pe cât de discutabilă, pe atât de inutilă. Pentru că, așa cum observa Eric Marty, „autorul se află În insolubila situație paradoxală de a scrie pentru el ceea ce deja el știe”12. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lui Orfeu: fără să-mi Întorc niciodată capul, fără să le privesc niciodată, fără să le declar (sau atât de puțin: prin ce să-mi Înscriu interpretarea În cursa imaginarului). Titlul acestei colecții (X despre el Însuși) are o latură psihanalitică: eu prin mine? Dar acesta e chiar programul imaginarului! Cum reverberează razele În oglindă, răsunând spre mine? Dincolo de această zonă de difracție - singura asupra căreia pot arunca o privire, fără a reuși totodată să-l exclud pe cel căruia va
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Identitate pusă În evidență și de felurile În care se pot Încheia jurnalele intime: sfârșitul scurt (de obicei, la finele unui an) și sfârșitul definitiv (jurnalele Încheiate odată cu moartea autorului). Celelalte se Încheie mai mult sau mai puțin accidental. Fantasma psihanalitică În procesul evoluției, Însemnarea fulgurantă capătă materialitate, devenind, În nu puține cazuri, carte. E o altă formă a metamorfozării actului ficțional În realitate. Astfel se stabilizează și tehnica pur retorică a strategiilor trecerii unului În multiplu. Mărturisindu-se, eul părăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
capătă materialitate, devenind, În nu puține cazuri, carte. E o altă formă a metamorfozării actului ficțional În realitate. Astfel se stabilizează și tehnica pur retorică a strategiilor trecerii unului În multiplu. Mărturisindu-se, eul părăsește ipostaza de ficțiune, de fantasmă psihanalitică și devine o entitate palpabilă: o realitate fizică Într-un text real. Drama jurnalului intim pornește de la strategia sa fundamentală: de la Încercarea disperată de a concilia cele două ființe simultan existente În confesiune: identitatea și alteritatea - un autor care este
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cînd lumea. Căci, independent de teoriile formulate asupra ei, lumea a minciunii inclusiv și-a desfășurat în permanență virtuțile în forme pe care prea puțin cunoașterea teoretică a fost capabilă să le controleze sau să le modifice efectiv. O "cenzură psihanalitică" îl împiedică parcă pe omul modern să își asume dreptul deplinei stăpîniri a adevărului și neadevărului. Pentru că asemeni mitului, care nu poate fi deplin înțeles decît prin "retrăirea lui mitică", cum spunea Mircea Eliade minciuna nu poate fi înțeleasă cu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
grațios, ci și necritic. Aici avem de-a face cu o înșelătorie sofisticată și, s-ar părea, fără consecințe negative, sau poate este vorba chiar de o complicitate la minciună, apărînd în contextul privilegiat al pregătirii psihanalistului. Însă, în timp ce teoria psihanalitică prevede apariția stresului și a conflictului, există puține sugestii că s-ar produce neapărat și un conflict în "procesul de negociere cu realitatea" amintit de C.R. Snyder (1989:130), un psiholog clinic, proces prin care "oamenii negociază cu realitatea pentru
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
regulă cât mai scurt, în timp ce psihoterapia urmează cadre temporale diferite, în funcție de modelul psihoterapeutic folosit, permițându-i specialistului utilizarea unui spațiu temporal în funcție de nevoile clientului, definite de teoria pe care o folosește terapeutul în intervenția sa (astfel, o intervenție de tip psihanalitic poate dura ani de zile, nefiind bazată pe un plan strategic stabilit de la prima întâlnire). 6. Tipul de relație stabilit între consilier/terapeut și client introduce o altă diferență între consiliere și terapie. Astfel, prin natura expertizei și înaltei specializări
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
a le descoperi identitatea ascunsă. Astfel, sub pojghița textuală de realism tip secolul al XIX-lea, se relevă la Mihail Sadoveanu mijloacele narației arhaice, mitice, capodoperele lui Liviu Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge complementaritatea „tensionatului” și a „mântuitului”, văzuți - discutabil - nu sincron, ci ca două vârste succesive. Folosind eseistic strategii naratologice moderne și îndeosebi schema tipologică a lui Northrop Frye, adaptată, G. încearcă în Structură și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
162 8.5. Tulburarea depresivă bipolară / 163 8.5.1. Cultura și tulburările bipolare / 166 8.5.2. Leadership-ul, creativitatea și tulburările bipolare / 167 8.6. Teorii asupra depresiei / 168 8.6.1. Teorii biologice / 168 8.6.2. Teoria psihanalitică asupra depresiei / 181 8.6.3. Modele cognitiv-comportamentale asupra depresiei / 182 8.6.4. Modele social-cognitive asupra depresiei / 185 8.6.5. Teoria cognitivă asupra depresiei Aaron T. Beck / 189 8.7. Psihoterapia în depresie / 197 8.7.1. Terapii
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]