1,976 matches
-
fie să renunțe pentru totdeauna la înțelegerea aspectului complementar al comportamentului: funcționarea motivînd intrapsihicul, fie să recurgă la o formă de explicație de natură introspectivă, dar care, ca să nu fie speculativă, ar trebui să fie conștientă de baza ei metodologică. Psihanaliza freudiană, pe jumătate introspectivă, pe jumătate speculativă, a rămas la jumătatea drumului menit să ducă la găsirea soluției acestei dileme inevitabile. Dacă documentele istorice, care constituie mitologiile, includ așa cum a presupus Freud un adevăr subiacent psihologic, atunci nu este evident
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acest vocabular a fost elaborat cu ajutorul unei introspecții care ne face să considerăm că vocabularul simbolic și mitic, de asemenea ar putea să aibă și el o valoare preștiințifică. Pe baza acestei dileme, care indică în realitate o necesitate inevitabilă, psihanaliza, chiar dacă aceasta nu a fost decît de o primă încercare, insuficient purificată de pericolul speculativ, a reuși să-și impună tot mai mult metoda de interpretare. Reproșul justificat la care se expune ea nu se referă la abandonarea metodelor psihologiei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe care o studiază ea întîietatea față de toate instanțele psihice. Ea manifestă o tendință supărătoare de a vrea si explice viața umană în ansamblul ei cu ajutorul funcției deformante a subconștientului. De la psihologa experimentală la behaviorism și de aici pînă la psihanaliză se remarcă o tendință tot mai accentuată -dar încă insuficieit dusă la bun sfîrșit de revenire la explicația de ansamblu a vieții și a funcțiilor ei. Cu alte cuvinte, această teidință are drept obiectiv suprem sesizarea sensului vieții. Și, într-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
stare pură. Prin trăsăturile comune pe care le are cu celelalte instanțe, ea este prea ușor confundată cu una sau cu alta dintre ele. Psihologia a confundat-o încă de la începuturile ei cu instanța conștientă, behaviorismul cu instanța inconștientă, iar psihanaliza cu instanța subconștientă. Aceste frecvente confuzii scot cu atît mai mult în evidență importanța constatării că distincția aceasta netă între cele patru instanțe poate fi găsită, absolut independent de lucrarea de față, în studiul lui M. Pradines: Tratat de psihologie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să insistăm asupra cauzei acestei divergențe din cadrul analizei acestei probleme, fără îndoială esențiale, reprezentată de simbolul lui "Dumnezeu", în nici o altă parte nu se va lăsa demonstrat mai bine elementul cel mai important al diferenței dintre studierea intrapsi-hicului întreprinsă de psihanaliză și psihologia motivațiilor. Greșeala fundamentală a psihanalizei este confuzia făcută între subconștient și supraconștient. Teoria freudiană, care a inaugurat posibilitatea sondării profunzimilor extra-conștiente, nu recunoaște funcția specifică a instanței supraconștiente. Ea se vede obligată să explice simbolul lui "Dumnezeu" cu ajutorul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
analizei acestei probleme, fără îndoială esențiale, reprezentată de simbolul lui "Dumnezeu", în nici o altă parte nu se va lăsa demonstrat mai bine elementul cel mai important al diferenței dintre studierea intrapsi-hicului întreprinsă de psihanaliză și psihologia motivațiilor. Greșeala fundamentală a psihanalizei este confuzia făcută între subconștient și supraconștient. Teoria freudiană, care a inaugurat posibilitatea sondării profunzimilor extra-conștiente, nu recunoaște funcția specifică a instanței supraconștiente. Ea se vede obligată să explice simbolul lui "Dumnezeu" cu ajutorul simbolisticii sub-conștiente. Termenul de "subconștient" nu este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
deism, reînviind ideea de Dumnezeu, inteligibilitate misterioasă, Marele Anonim, cu o disperare secretă cauzată de dublul infinit al lui Pascal, de a nu-l afla nici în diviziunea neîncetată a atomului, nici în roirea fără margini a stelelor. Antropologia și psihanaliza sunt considerate adevărate "flageluri intelectuale" ce sugrumă, cu ajutorul mașinilor dorinței psihosomatice, cultura modernă. "Pentru a pune lucrurile la locul lor, orice metamorfoză trebuie interpretată ca o psihogeneză",, (Raymond Ruyer). Noua gnoză, la ispita atmosferei sacristiilor, încearcă restaurarea unei gîndiri teolo-gico-metafizice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Cristian Arhip Altfel despre Camil Petrescu Coperta I: Georges BraquePictorul și modelul său, 1939 (c) CRISTIAN ARHIP (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Cristian Arhip Altfel despre Camil Petrescu EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 CUPRINS Capitolul I E TOT PSIHANALIZĂ... PERSPECTIVA MITICĂ ȘI ARHETIPALĂ ......................................................... 7 Capitolul II CÂMPURI MITICE ȘI ARHETIPALE .................. 86 II.1. Argument ........................................... 86 II.2. Câmpul mitic al "Meșterului Manole" ....... 93 II.3. Câmpul arhetipal "Don Quijote" .............. 108 II.4. Câmpul arhetipal "Hamlet" ..................... 115 II.5. Câmpul arhetipal
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
2. Câmpul mitic al "Meșterului Manole" ....... 93 II.3. Câmpul arhetipal "Don Quijote" .............. 108 II.4. Câmpul arhetipal "Hamlet" ..................... 115 II.5. Câmpul arhetipal eminescian ................... 132 Capitolul III APLICAȚII NARATIVE ȘI STILISTICE ............... 163 Concluzii ................................................... 202 Bibliografie ................................................ 209 Capitolul I E TOT PSIHANALIZĂ... PERSPECTIVA MITICĂ ȘI ARHETIPALĂ Cu riscul de a fi prea tranșanți, vom afirma că imposibilitatea de a interpreta opera lui Camil Petrescu din perspectiva psihanalizei denotă prejudecăți și false pudori ale criticii din perioada comunistă. Constrângeri ideologice de tot felul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Capitolul III APLICAȚII NARATIVE ȘI STILISTICE ............... 163 Concluzii ................................................... 202 Bibliografie ................................................ 209 Capitolul I E TOT PSIHANALIZĂ... PERSPECTIVA MITICĂ ȘI ARHETIPALĂ Cu riscul de a fi prea tranșanți, vom afirma că imposibilitatea de a interpreta opera lui Camil Petrescu din perspectiva psihanalizei denotă prejudecăți și false pudori ale criticii din perioada comunistă. Constrângeri ideologice de tot felul îngrădeau accesul la lucrările fundamentale ale lui Freud, Marie Bonaparte, Ch. Baudoin, G. Bachelard sau Charles Mauron. Este drept, acestea circulau în original sau în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ale literaturii române. Pentru mulți, monumentalele studii ale lui C.G. Jung rămâneau o mare necunoscută. Excepțiile, timide și chiar lacunare, confirmau regula 1. Cu referire la Camil Petrescu, și în acest caz se pot semnala abateri, unii comentatori întrezăresc șansele psihanalizei, dar afirmațiile lor au un caracter constatativ, de suprafață. Liviu Petrescu, de exemplu, observă că temperamentul contradictoriu al autorului Ultimei nopți... e rezultatul refulărilor generate de asimilarea unor lucrări de aleasă erudiție și făcând parte din domenii extrem de variate (filozofie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în primul rând, care nu stau, așa cum pretind, sub imperiul exclusiv al lucidității".4 Apoi, privind lucrurile dialectic, acolo unde conștiința, dublată de luciditate, devine manifestă, "stânca veche a inconștientului" își face și ea simțită prezența. Sinele, noțiune predilectă a psihanalizei jungiene, este un conținând, în care procesele conștiente și cele inconștiente, prin discordia concors, nu se exclud, ci se completează unele pe altele într-un tot. În chip identic, insolitul operei unuia dintre cei mai importanți filosofi ai universului imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
asimilat, până la acea dată (1936), conceptele fundamentale ale medicului vienez, mai ales că eforturile sale erau conjugate spre redactarea lucrării de doctorat intitulată Modalitatea estetică a teatrului, susținută și publicată un an mai târziu. De altminteri, chiar și în Occident, psihanaliza, prin noutățile (șocante pentru unii), pe care le aducea, ca și prin terminologia, uneori criptică, își revendica anevoios statutul metodologic în câmpul mai larg al hermeneuticii. Așa se explică de ce primii care încearcă să o aplice în artă, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
explică de ce primii care încearcă să o aplice în artă, nu sunt critici literari de profesie, ci teoreticienii înșiși. Fenomenul a fost remarcat cu pertinență de Serge Doubrovsky: "Trebuie totuși să mărturisim că primele rezultate ale criticii literare inspirate de psihanaliză au dezamăgit. Pentru că psihanaliza nu era cunoscută sau era prost cunoscută de critici, psihanaliștii au devenit, prin forța lucrurilor, critici. Primele lucrări (ale lui Freud, Rank, Brill, Jones, Baudoin, Marie Bonaparte, Laforgue) sunt prea clinice; un scriitor este pentru ei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
încearcă să o aplice în artă, nu sunt critici literari de profesie, ci teoreticienii înșiși. Fenomenul a fost remarcat cu pertinență de Serge Doubrovsky: "Trebuie totuși să mărturisim că primele rezultate ale criticii literare inspirate de psihanaliză au dezamăgit. Pentru că psihanaliza nu era cunoscută sau era prost cunoscută de critici, psihanaliștii au devenit, prin forța lucrurilor, critici. Primele lucrări (ale lui Freud, Rank, Brill, Jones, Baudoin, Marie Bonaparte, Laforgue) sunt prea clinice; un scriitor este pentru ei, înainte de toate, un bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
precum inconștientul (din care se desprind inconștientul personal și cel colectiv), sinele și sineificarea (sinonimă cu individuația), persona, anima, imaginea și imaginarul, asupra cărora Jung a considerat că e cazul să revină până spre sfârșitul vieții sale. Prin acumulări succesive, psihanaliza se convertește, din unghiul de vedere al limbajului uzitat, într-o mitopoieză, limbaj mitic adiacent, sau măcar limbaj metaforic. Jean Starobinski e mult mai categoric, intuind un raport de complinire intre retorica psihanalitică și fenomenele cercetate, acestea din urmă fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe care le transformă în obiect al cercetării și interpretărilor sale. Nu se mai poate vorbi așadar de o descriere provizorie, de o soluție metaforică, în lipsă de altceva. Suntem siliți să ne întrebăm dacă fenomenele de care ne vorbește psihanaliza nu sunt cumva constituite de însuși felul în care ea își elaborează propriul ei discurs."7 (s. a.) Inhibantă, până intre anumite limite, ne apare o altă constatare. Lectura de factură psihanalitică implică o dublă competență: în teoria și critica literară
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care, în afară de competență, presupune o angajare personală, dacă nu chiar o investire inconștientă, sursa unor posibile distorsiuni, datorate rezistenței sau entuziasmului criticului și cititorului. Sentimentul de incompletudine, de neîmplinire, ar putea să explice de ce non-analiștii care scriu despre relația dintre psihanaliză și literatură sunt tentați de fiecare dată să plece de la opera lui Freud, străduindu-se să manipuleze în cunoștință de cauză instrumentele de interpretare freudiană, dar asumând riscul unei posibile și explicabile informații lacunare."8 Ceea ce nu au sesizat Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
e poziția retractilă, chiar temătoare a exegetului care, conștientizând investirea inconștientă ce-i este funciară, manifestă o tendință irepresibilă de a se sprijini pe citate. Oricât de insolite ar fi ideile sale, oricât de bogată ar fi informația din domeniul psihanalizei, autorul acestor rânduri nu-și poate dezvolta raționamentul critic fără a recurge la citate și chiar la "efectul de citare". Instinctiv, el simte că terenul pe care avansează este lunecos și e obligat să-și caute noi repere teoretice, devenind
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
foarte deschis, mecanism menit să dea naștere unor aventuri perverse."14 (s. a.) Desigur, asemenea constatări par superflue. Din perspectiva declarată de noi însă, e nevoie de o sistematizare riguroasă și nuanțarea unor idei convingătoare din care să rezulte clar că psihanaliza deschide posibilități de cercetare a operei unui scriitor total precum Camil Petrescu. Deocamdată, ne mulțumim să observăm că "oglinda este disponibilă", secvență metaforică prin care Starobinski valida oportunitatea metodei într-un anumit context ficțional. Iar Serge Doubrovsky este cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Iar Serge Doubrovsky este cel care stipulează avantajele oferite de o atare grilă de lectură. Dacă opera literară este produsul imaginației și afectivității unui scriitor, dacă acesta își trăiește plenar existența în interiorul cărții, atunci ce altă cale decât cea a psihanalizei este mai recomandabilă ? Psihanaliza, prin chiar năzuințele sale (consideră Doubrovsky), devine un sistem autonom dorit ideal, de decodare a imaginarului: "Baza solidă necesară studiului psihismului uman, pe care o doreau marii critici din trecut, e oferită în zilele noastre tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cel care stipulează avantajele oferite de o atare grilă de lectură. Dacă opera literară este produsul imaginației și afectivității unui scriitor, dacă acesta își trăiește plenar existența în interiorul cărții, atunci ce altă cale decât cea a psihanalizei este mai recomandabilă ? Psihanaliza, prin chiar năzuințele sale (consideră Doubrovsky), devine un sistem autonom dorit ideal, de decodare a imaginarului: "Baza solidă necesară studiului psihismului uman, pe care o doreau marii critici din trecut, e oferită în zilele noastre tocmai de psihanaliză. Și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai recomandabilă ? Psihanaliza, prin chiar năzuințele sale (consideră Doubrovsky), devine un sistem autonom dorit ideal, de decodare a imaginarului: "Baza solidă necesară studiului psihismului uman, pe care o doreau marii critici din trecut, e oferită în zilele noastre tocmai de psihanaliză. Și mai exact încă, dacă potrivit analizei noastre precedente, opera literară este operă de imaginație, psihanaliza nu este oare, prin definiție, descifrare a imaginarului ? Dacă opera își capătă coerența de la o anumită temă afectivă, psihanaliza nu este oare, înainte de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
decodare a imaginarului: "Baza solidă necesară studiului psihismului uman, pe care o doreau marii critici din trecut, e oferită în zilele noastre tocmai de psihanaliză. Și mai exact încă, dacă potrivit analizei noastre precedente, opera literară este operă de imaginație, psihanaliza nu este oare, prin definiție, descifrare a imaginarului ? Dacă opera își capătă coerența de la o anumită temă afectivă, psihanaliza nu este oare, înainte de orice, înțelegere a afectivității? Și dacă tema, așa cum am definit-o, este un mod de a trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în zilele noastre tocmai de psihanaliză. Și mai exact încă, dacă potrivit analizei noastre precedente, opera literară este operă de imaginație, psihanaliza nu este oare, prin definiție, descifrare a imaginarului ? Dacă opera își capătă coerența de la o anumită temă afectivă, psihanaliza nu este oare, înainte de orice, înțelegere a afectivității? Și dacă tema, așa cum am definit-o, este un mod de a trăi relația fundamentală cu lumea și cu ceilalți, relație care constituie din punct de vedere genetic opera de artă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]