1,293 matches
-
de acord cu Jake să nu-i spună nimic, cu condiția ca băiatul să se țină pe calea cea bună. Exact ceea ce ai stabilit și tu cu Jake, atunci când ai decis să nu-i spui nimic soțului tău exagerat, a pufnit Julia. —Știu. Fiona a zâmbit cu tristețe. —Acum David a înțeles și el asta. Dar să nu uităm că eu nu sunt unul dintre părinții biologici ai lui Jake, așa că, privind retrospectiv, chiar cred că am greșit când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să aud chestii normale, ca să-mi aduc aminte că unii oameni duc vieți fericite. A, da, soțul meu și-a tras-o cu fosta nevastă și i-a făcut un copil. Viața mea e plină de voioșie și normalitate, a pufnit Julia. Tocmai voiam să spun că tu erai excepția, a remarcat Alison în chip de scuză. — Atunci povestește-ne despre seara trecută. Fiona era teribil de îngrijorată. Alison a ridicat din umeri. —De fapt, a fost o discuție surprinzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să ies iarăși cu bărbați. De fapt, deja am pus ochii pe cineva. —Vai, Doamne, a gemut Susan. Cine este această biată creatură care nu știe ce... sau, mai precis, cine... e pe cale să-l lovească? Râzi tu acum, a pufnit Julia, dar, peste câteva luni, când toate o să ne bucurăm ne ospitalitatea gratuită a unuia dintre spa-urile de sănătate din lanțul pe care îl deține pe mapamond, o să-mi mulțumești. Doamne, da’ știu că te miști repede! a râs Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o umplu și sper, în ciuda evidenței, că apa va începe să picure prin pereții ei uscați. Dar n-ai nevoie de-o fântână, zise Vultur-în-Zbor. Ai izvorul, arătă el înspre râulețul cu apă proaspătă care curgea printre copaci. Virgil Jones pufni. — Era o chestie de făcut, spuse el, chiar dacă e o idee proastă. — Ai o ambiție ciudată, domnule Vultur, zise Virgil Jones. Să îmbătrânești, să mori. Cum se face că un om ca dumneata, atât de tânăr la minte și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai mult. Lui Vultur-în-Zbor i se părea acum că arată așa cum îl percepuse la început: greoi, împiedicat, inutil. Figura hotărâtă din Dimensiunile Interioare dispăruse, ascunsă din nou în spatele unei măști a eșecului. — Virgil, spuse Vultur-în-Zbor. Virgil. îți mulțumesc. Virgil Jones pufni. Și leșină. Rolurile de infirmieră și pacient se inversaseră. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE Odată. Atunci. Acum mult timp. înainte. Eu, spaima țâțelor. îmi ajungeau ușor în mâini. Ajungeau. Ușor. Cu blândețe, deși unora le place duritatea. Cu blândețe, până pe culmile plăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mădularul fierbinte al lui O’Toole, ha? Hai, nu da-napoi! Că doar îți ofer Organu’ O’Toole, curvă protestantă ce ești! Și nu-i puțin lucru, îți zic io. Fără opreliști și toate alea. Fermierul ședea lângă nevastă-sa, pufnind și trosnind, dar nu făcea nici o încercare s-o apere. O burtă plină de whisky te împiedică să fii mare luptător. — Haide odată! Ia aminte la bărbatu-tău, spunea O’Toole, clătinându-se. Dacă n-o fi mai cu cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spuse el. Foarte probabil. — Cum face Liv de lasă în oameni un asemenea cancer? întrebă cu amărăciune Iocasta. Nu l-ai fi urât niciodată pe Grimus dacă Liv nu te-ar fi împins s-o faci. — Probabil, repetă Virgil. — Liv! pufni Iocasta. Va trebui s-o uiți, Virgil. Și pe ea, și pe Grimus, și pe Vultur-în-Zbor. Nu pot să mă culc cu toate stafiile tale. Virgil râse. — Ești o femeie înțelegătoare, Iocasta, spuse el. Dă-mi niște vin. Are-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
celor din K. Punea la îndoială, dar era părtaș la toate; așa că atunci când Vultur-în-Zbor a ridicat problema crucială a originilor - și a lui Grimus -, s-a ales doar cu o privire împietrită și declamarea doctrinei oficiale. Lucrurile asteaă puah! a pufnit Moonshy. Nu contează. Scuip pe ele. Importante sunt privilegiile lui Cerkasov, mâzgălelile leneșe ale lui Gribb, pe care muncitorii săraci sunt obligați să le susțină, și sinecura oferită femeii pe nume Liv, pe motivul bolii ei mintale. Nu e nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
celofan? Sau o pâine Împletită. Pâinea Friedei Davies, plimbată de la un cap la altul al bisericii de copiii ei gemeni, era Împletită la fel de gros ca și cosițele unei fecioare a Rinului. Vezi tu, Katharine, Îmi explicase doamna Davies mai târziu, pufnind În stilul caracteristic dezaprobator deasupra fursecurilor, sunt mame care fac eforturi, ca mama ta și ca mine. Și, pe de altă parte, există acel gen de persoane care - pufnit prelungit - nu fac nici un efort. Desigur, știam la cine se referă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
luate de Anul Nou, iar Donald, demn, dar visător ca Bernard Hepton În Colditz, a spus că poate Katharine va munci mai puțin la anul. Remarca ar fi putut trece drept curtenitoare, drăguță, afectuoasă chiar, dar cumnata mea a adăugat pufnind: — Așa, poate copiii ar avea șanse să o recunoască În poză. Oooff. Evident, Cheryl băuse un pahar de vin roșu În plus, iar eu ar fi trebuit să nu mă cobor la mintea ei. Dar după trei zile de jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vibrează ușor În buzunarul sacoului, anunțându-mă că am primit un mesaj. Îl citesc. E de la Candy. Î: De câți bărbați e nevoie să Înșurub. 1bec? R: Unul. El doar Îl ține &așteaptă ca pământul să se rotească În jurul lui. Pufnesc În râs, atrăgând privirile ostile ale tuturor celor din jurul mesei, mai puțin Candy, care se preface că Își notează frenetic sugestiile lui Harles Baines În legătură cu ceea ce el numește Îmbunătățire organizatorică. Analiza rapoartelor lunare nu se mai termină. Încep să pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
freamătă de plăcere amușinând izul de umilință. — Îți amintești de căpitanul Oates, Îl Îndrum pe șeful meu, cel care a ieșit din cort, expunându-se unei morți sigure, În timpul expediției lui Scott la Polul Sud. Tipic pentru un britanic prostovan, pufnește Rod. Sacrificiu de sine inutil. Cum se numește asta, Katie, onoare? Acum se uită toți la mine. Mă Întreb cum s-o scot la capăt. Hai! Kate către creier, Kate către creier, mă auzi? —De fapt, Rod, expediția la Polul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gesturile de genul ăsta sunt de multe ori un strigăt de ajutor. Te iubim cu toții. —Nu strig după ajutor, Încerc să ascund porumbița. —Kate? Trebuie s-o ajut. —De ce? Pentru că e un uliu pe drum. O aud efectiv pe Candy pufnind În râs. — Întotdeauna e un uliu pe drum, ce dracu’. Nu-mi vine să cred că avem așa o discuție În legătură cu o nenorocită de pasăre. Intră imediat Înapoi, Kate Reddy, sau Îi chem pe cei de la pază. Prin geam, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Victor cel iubitor de Istorie), iar bunica Ileana Îl dezmierda Ghiță, numai În prezența bunicului pe care În tinerețele lor la fel Îl alintase, cu diminutivul Ghiță. Acesta, bărbat Încă tânăr și frumos, cu bătrânețea bătându-i la ușă, după ce pufnind trăgea două-trei fumuri „Înădite” din „liuleaua personal meșterită” din lut de oale, arsă și jumălțuită verde Îi adresa, cu o jumătate de gură, un „tămâia mătii”, greu de definit din punct de vedere sentimental. Și totuși, În fiecare zi, soarele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
asemănare dintre mine și Frank fusese ștearsă de atentatul la viața mea și de ușurința cu care refuzam să accept că cineva Încercase să mă omoare. Spuneți „oficial“ - asta Înseamnă că sînt oficial expulzat din Spania? — Sigur că nu. (Cabrera pufni disprețuitor, refuzînd să intre În jocul meu de cuvinte.) Expulzarea ține de minister și de judecătoriile spaniole. Puteți sta aici cum vreți și cît vreți. Vă sfătuiesc, domnule Prentice, În calitate de prieten. Ce folos ar fi dacă ați rămîne? E regretabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
râse în barbă. —Brian Dumpster! repetă el. —Ce chestie! Deci tatăl tău e american? —Bravos, Bill, ai câștigat Premiul pentru credulitate Hugo Fielding pe anul 1998! O să-ți primești mai târziu stiloul placat cu argint, zise Hugo cu aciditate. Bill pufni și mormăi ceva despre fătălăii cu pretenții, iar Hugo își miji ochii în semn de amenințare. —Drăguță, zise el pe tonul cel mai degajat, rămânând un pic în urmă pentru a-l cuprinde pe Bill pe după umerii săi largi. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu fixul lui! îmi zise el. Domnului C îi place ca doamnele să fie feminine, înțelegeți? Toată lumea care-l cunoaște știe asta. Să vedeți cum vin unele fete la audiție, atunci când regizează chiar el. Fuste o palmă sub fund. Am pufnit în râs, uitându-mă la costumația mea obișnuită de lucru: blugi pătați și pulovere aruncate unul peste altul; ghetele, atât de uzate încât aproape că mi se vedeau degetele prin botul lor. — La ce se aștepta? spuse el. Să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
luăm niște amoniac de la bucătărie și să i-l dăm să miroasă, în loc de săruri amare, dar nimeni, în afară de Hugo, n-a fost de acord cu ideea mea. Între timp, majoritatea actorilor discutau, în termeni tehnici, ce leșin reușit fusese. Helen pufni. După mine, a fost destul de eficient, recunoscu ea, dar cât de disperat trebuie să fii ca să încerci atragi atenția în acest fel. E chiar trist. — Reuși, totuși, dacă asta urmărea, zisei eu. — Cu toate astea, fără prea mare valoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
emblematică cooptată pentru a liniști consiliul teatrului. Dacă voiai să se facă ceva, chiar și cel mai mic lucru, blestemat erai dacă o rugai pe vreo asistentă, fără să fi cerut, în prealabil, aprobarea lui Steve care, probabil, ar fi pufnit și apoi te-ar fi trimis la plimbare cu o mișcare a mâinii, întorcându-se, pe jumătate, cu spatele pentru a-și arăta disprețul față de cerere. — Care-i treaba? spunea el grăbit. N-am timp de pierdut, timpul înseamnă bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
suspendat în permanență între două lumi, pentru a-și revizui vechile concepte de stabilitate și de echilibru. — Cine scrie rahatul ăsta? zise Janey oripilată. — Cineva care mai bine s-ar apuca de scos seriale dramatice pe bandă pentru BBC1. Janey pufni. Dacă ar fi după mine, ar trebui să scoată ceva mai bun de atât înainte să-i dau vreo comandă. Totuși, zise ea, fără să mă slăbească din ochi, știu că tu de fapt ai nenumărate teorii profunde și pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în Lear, o să mai fie câțiva regizori care aleg din grămadă, vezi tu, ca să facă ceva și pentru ei. Cică așa se face impresariatul acum. Probabil că e un coșmar administrativ, zisei eu. Margery ar fi în elementul ei. Ben pufni. Nu se lasă bătrâna Margery dusă de aici. O să plece numai cu picioarele înainte. Aoleu! Se uită la mine, cu un zâmbet până la urechi. Nu era vorba numai de laba gâștei sau de cutele din jurul gurii; era un rânjet care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cocktail în mână. Zice: „O secundă, băieți, să termin treaba cu margarita asta“. După care pune jos receptorul, se apleacă către fata care stă la bar și zice: „Deci, Margarita, ce faci diseară?“. Mai ești supărată pe mine? adăugă el, pufnind, amuzat. Proastă sincronizare, zisei eu. Ar fi trebuit să aștepți până terminam cu râsul ca să mă întrebi asta. Oi fi emoționat, zise Hugo, cu răceală. Dumnezeu știe de ce. Poate, dacă mă gândesc mai bine, e pentru că știu că ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în camera cealaltă. N-aveam de gând să recunosc că cercetasem cu atenție camera respectivă când mă aflam în apartamentul lui Hugo și că verificasem patul nearanjat și alte dovezi ale faptului că Violet fusese acolo. Pur și simplu am pufnit, lăsând lucrurile neclare în mod intenționat, după care i-am spus: —Ai plecat val-vârtej și m-ai lăsat baltă la petrecere. În fața tuturor. —Sam, zise Hugo, care părea din ce în ce mai exasperat. Mă enervase Helen și nici cu tine nu mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de bine din anii adolescenței, când ea și celelalte fete de la mănăstire beau votcă precum niște marinari ruși. Însă părea pustie în seara asta, nu erau acolo decât ea și câțiva pierde-vară care se plimbau fără rost pe strada Dame. Pufni gândindu-se la asta. Patetic, într-adevăr, o femeie în toată firea holbându-se la un ecran, în toiul nopții, ca să-și amintească de casă. Ar fi trebuit să renunțe la toate astea, la această rătăcire în jurul globului, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
călăul? GARDIANUL: Punem mâna de la mână și-i luăm un rachiu. E ramolit de tot. Dacă nu bea, îi tremură mâna. Și mai e și miop. ARTUR: Asta întrece orice măsură. GARDIANUL: Nu, știu eu cât să-i dau. Odată... Pufnește în râs.) știu eu când... cuiva... știu eu cui... dintr-o mișcare greșită... hârști! i-a tăiat o ureche... Ce-am mai râs! Apoi... i-a mai tăiat o ureche... Hârști! Hi-hi-hi! Spuneți și dumneavoastră. Să nu te prăpădești? Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]