1,270 matches
-
dacă Joan era impresionată sau derutată de această dezvăluire. Am primit o ofertă de a scrie istoria unei familii de vază. Este o mare onoare, să știi. — O! Despre ce familie e vorba? I-am spus și pe Graham îl pufni râsul de uimire. — Gașca aia de vampiri? Trebuie să fii sărit de pe fix, atâta pot să spun. Dispăru în bucătărie cu farfuriile și cu resturile excelentei parmigiana preparate de Phoebe. În timp ce ieșea, l-am mai auzit bombănind: Familia Winshaw deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
S-ar putea să vă urmez sfatul, spuse Dorothy. — Nu pot să cred că unul din vecinii mei poate face asemenea răutăți, spuse Tabitha, adresându-se pe jumătate sieși. Toți par oameni atât de liniștiți și simpatici. Mai multe rude pufniră auzind această observație. — Întâmplător, nu ești departe de adevăr, observă Michael, întorcându-se spre Hilary. Nu știu ce e cu Norman Bates, dar există filme în care se întâmplă asemenea lucruri. — Cum ar fi? — Cum ar fi Pisica și canarul, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ora actuală nu locuiesc În New York, am explicat eu cu mâna Încleștată pe telefon, așa că am nevoie de câteva zile ca să găsesc un apartament, să cumpăr ceva mobilă și să mă mut. — Bine, mă rog. Atunci, Începi de miercuri, a pufnit ea. După alte câteva minute de parlamentări, am convenit În cele din urmă că o să Încep pe 17 noiembrie, adică de luni Într-o săptămână. Ceea ce Îmi lăsa ceva mai mult de opt zile ca să găsesc și să mobilez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Elias-Clark plătește. — Ar costa, probabil, dublu dacă Sherry-Lehman le-ar și Împacheta, nu-i așa? am Întrebat eu, În timp ce continuam să mă lupt spre a da de capătul Încâlcitei ierarhii În oferirea de cadouri. — Ce dracu’ ne pasă nouă? a pufnit ea. Crede-mă, o să Înveți repede că aici nu contează cât costă lucrurile. Chestia e că Mirandei nu-i place hârtia pe care o folosesc ei. Le-am dat hârtie din asta albă anul trecut, dar nu arată așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine la restaurant În seara asta era remarcabil. Am acceptat momeala, cum făceam Întotdeauna atunci când se plângea de viața ei. — Și atunci, de ce faci toate astea, Lil? am Întrebat-o, deși auzisem răspunsul de un milion de ori. Lily a pufnit și și-a dat ochii peste cap. — Fiindcă Îmi place la nebunie! a recitat ea sarcastic. Și chiar Îi plăcea la nebunie ce făcea, deși n-ar fi recunoscut asta În ruptul capului, pentru că era mult mai plăcut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
6 — Măiculiță, doamne, veni coana redactoreasă de modă În persoană?! a țipat Jill cu prefăcută afectare când a deschis ușa. Hai Încoa’ și dă-i voie sor’tii mai mari să se prosterneze oleacă dinainte-ți. — Redactoare de modă? am pufnit eu. Aiurea, mai degrabă neștiutoare de modă. Bun venit Înapoi În lumea civilizată. Am strâns-o la piept Într-o Îmbrățișare Înfocată care mi s-a părut că a durat zece minute Întregi și abia m-am Îndurat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dacă ghicesc. Vă sună matroana din minut În minut pentru că și‑a pierdut un cercel pe undeva, Între Ritz și Alain Ducasse, și vrea ca voi să i‑l găsiți, deși ea e la Paris iar voi În New York. Am pufnit. — Crezi că asta ne‑ar aduce Într‑o asemenea stare? Asta e treaba noastră. O facem zilnic. Dă‑ne ceva greu de făcut. Chiar și Emily a râs. — Nu zău, James, nu te prea pricepi. Aș fi În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cineva de la accesorii Îmi și alesese o foarte elegantă poșetă argintie Judith Leiber, cu un lănțișor lung, care clinchetea delicat. Eu Îmi exprimasem preferința pentru o poșetă Calvin Klein, prea puțin apreciată la valoarea ei, sugestie la care ei au pufnit de indignare și mi‑au Înmânat produsul Judith. Stef Încă stătea pe gânduri dacă trebuie să port un colier sau un pandantiv, iar Allison, nou promovata beauty editor, vorbea la telefon cu manichiurista care venea la birou În situații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
programului acelei seri. Lucru de Înțeles, firește, dar și eu eram la fel de enervată că trebuie să lucrez și nu puteam face absolut nimic În privința asta. — Ce‑ar fi să mă chemi doar dacă ai nevoie de mine? — Foarte bine, am pufnit eu și am făcut ceva paradă de iritare. Dar să nu ai mustrări de conștiință dacă‑mi vei găsi trupul dezmembrat pe pardoseala de la baie. Nu e mare scofală, zău așa... M‑am uitat prin apartament, În căutarea unor indicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
parte veșnica buclă de pe frunte. — Nu ar trebui să‑ți pun și eu aceeași Întrebare? Dat fiind că mă urmărești pretutindeni, trebuie să presupun că vrei să te culci cu mine. M‑am Îmbujorat și, ca o adevărată doamnă, am pufnit sonor. — Mda, cam așa ceva. De fapt, nu am venit În calitate de oaspete, sunt doar o bonă foarte bine Îmbrăcată. Miranda mi‑a cerut să vin și nu mi‑a spus decât În ultima clipă că trebuie să am grijă În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-l aranjase Reggie, un apartament, undeva În mijlocul orașului. Avea adresa respectivă pe un alt petic de hîrtie. Șoferul cunoștea adresa, dar le spuse că unele dintre străzi erau desfundate, așa că făcu un ocol. Reggie o auzi și pe asta și pufni. Viv simțea ce gîndește, Ăsta-i un alt truc pe cinste. Taxiul mergea Încet, iar ea stătu tot timpul sub tensiune. CÎnd crezu că șoferul nu se uită, deschise flaconul de aspirină și luă trei, mestecîndu-le, Înghițindu-le Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
celofan? Sau o pâine Împletită. Pâinea Friedei Davies, plimbată de la un cap la altul al bisericii de copiii ei gemeni, era Împletită la fel de gros ca și cosițele unei fecioare a Rinului. Vezi tu, Katharine, Îmi explicase doamna Davies mai târziu, pufnind În stilul caracteristic dezaprobator deasupra fursecurilor, sunt mame care fac eforturi, ca mama ta și ca mine. Și, pe de altă parte, există acel gen de persoane care - pufnit prelungit - nu fac nici un efort. Desigur, știam la cine se referă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
luate de Anul Nou, iar Donald, demn, dar visător ca Bernard Hepton În Colditz, a spus că poate Katharine va munci mai puțin la anul. Remarca ar fi putut trece drept curtenitoare, drăguță, afectuoasă chiar, dar cumnata mea a adăugat pufnind: — Așa, poate copiii ar avea șanse să o recunoască În poză. Oooff. Evident, Cheryl băuse un pahar de vin roșu În plus, iar eu ar fi trebuit să nu mă cobor la mintea ei. Dar după trei zile de jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vibrează ușor În buzunarul sacoului, anunțându-mă că am primit un mesaj. Îl citesc. E de la Candy. Î: De câți bărbați e nevoie să Înșurub. 1bec? R: Unul. El doar Îl ține &așteaptă ca pământul să se rotească În jurul lui. Pufnesc În râs, atrăgând privirile ostile ale tuturor celor din jurul mesei, mai puțin Candy, care se preface că Își notează frenetic sugestiile lui Harles Baines În legătură cu ceea ce el numește Îmbunătățire organizatorică. Analiza rapoartelor lunare nu se mai termină. Încep să pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
freamătă de plăcere amușinând izul de umilință. — Îți amintești de căpitanul Oates, Îl Îndrum pe șeful meu, cel care a ieșit din cort, expunându-se unei morți sigure, În timpul expediției lui Scott la Polul Sud. Tipic pentru un britanic prostovan, pufnește Rod. Sacrificiu de sine inutil. Cum se numește asta, Katie, onoare? Acum se uită toți la mine. Mă Întreb cum s-o scot la capăt. Hai! Kate către creier, Kate către creier, mă auzi? —De fapt, Rod, expediția la Polul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gesturile de genul ăsta sunt de multe ori un strigăt de ajutor. Te iubim cu toții. —Nu strig după ajutor, Încerc să ascund porumbița. —Kate? Trebuie s-o ajut. —De ce? Pentru că e un uliu pe drum. O aud efectiv pe Candy pufnind În râs. — Întotdeauna e un uliu pe drum, ce dracu’. Nu-mi vine să cred că avem așa o discuție În legătură cu o nenorocită de pasăre. Intră imediat Înapoi, Kate Reddy, sau Îi chem pe cei de la pază. Prin geam, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
negre, imaculate. —Julie... am început. —Cum ai putut? mă întrebă Julie acuzator. N-o să mai vorbesc cu tine niciodată, absolut niciodată. Și nici nu-ți mai împrumut vreodată diamantele mele. Se ridică, își trânti pe masă cu zgomot șervețelul și pufni indignată. Apoi anunță: —Sally, Amanda, Lala, Kimberley, plec! În timp ce Julie se precipita spre ieșire, toate cele patru fete se ridicară și părăsiră la rândul lor masa. Șușoteala din încăpere încetă brusc. Toți ochii erau îndreptați spre Julie. Ajungând la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
asemănare dintre mine și Frank fusese ștearsă de atentatul la viața mea și de ușurința cu care refuzam să accept că cineva Încercase să mă omoare. Spuneți „oficial“ - asta Înseamnă că sînt oficial expulzat din Spania? — Sigur că nu. (Cabrera pufni disprețuitor, refuzînd să intre În jocul meu de cuvinte.) Expulzarea ține de minister și de judecătoriile spaniole. Puteți sta aici cum vreți și cît vreți. Vă sfătuiesc, domnule Prentice, În calitate de prieten. Ce folos ar fi dacă ați rămîne? E regretabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
larg, atunci și numai atunci mă simt întreagă, cu cât înot mai în larg, cu mișcări ample de bras, lăsând în urma mea tot ce e mic, și mărginit, și vremelnic... Of, tare mi-e dor de mare! Deodată m-a pufnit râsul. Imaginează-ți scena, Edo: stăteam în întuneric, într-o casă goală și într-o tăcere țiuitoare, stă team în fața unei uși închise, cu mâna la fruntea care îmi zvâcnea dureros în urma loviturii neașteptate, stăteam cu ochii strâns închiși și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
al ei până mâine! Bobo încercase să-i explice că a văzut-o prea puțin pe Clara, că a stat prea puțin de vorbă cu ea, că nu i-a surprins esența, ca să i-o transpună în desen. Edi a pufnit disprețuitor: — Hai, lasă vrăjelile, Bobo, mi-ai mai trântit gogoși din astea când nu aveai chef, le știu pe dinafară! Doar am văzut cum o sorbeai din ochi! îți place ochelarista asta cu coșuri pe față, m-am prins! Tăcuse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
doamnei Ionescu îi răsări în minte un chip. Un chip vesel, cu pistrui, părul cârli onțat. Colega ei de bancă, la un moment dat. Măcar atât! Dar oare cum o chema? Geta, Gina... Cam așa ceva... Porni din nou la drum, pufnind și bodogănind de una singură. O irita faptul că se lăsase păcălită de jocul fetelor în zăpadă, dar mai ales o irita gândul că nu putea face o excepție de la regulile pe care singură și le impusese și nu putea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ani și ani de zile îl ștersese din minte pe Eduard, deși atunci, în ziua aceea când fusese la olimpiadă, i se păruse că tot universul capătă sens dacă el o așteaptă în ploaie... Ce naivă putuse fi! Clara Ionescu pufni nervoasă, trăgând adânc din țigara mentolată și încercând să se relaxeze. Dar își simțea corpul în continuare încordat și, în mod ciudat, nu îl putea controla de data asta, nu-i putea comanda să se destindă, să se lase pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de statornică, încât îți venea să-i pupi de entuziasm. Rareori, bărbatul ascuns în disconfortul fetid din hasnaua dedesubt a closetului, mai rezista să nu iasă la iveală, de bună voie și nesilit de nimeni, în aerul geros de afară, pufnind, scuipând și înjurând rușinat și fără adresă. Ptiu, ptiu, ptiu! că tare mai pute, mărturisi, încurcat, Marin Tărniceru, leat din aceeași companie cu Nicanor, într-un rând, pe când ieșea, pe brânci, în hohotele găzarilor, de sub cabina de scânduri. Miroase tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă duce, dar nici nu m-oi lăuda ca dumneata, precum că am fost student la șapte clase primare și că am dat și liceul... cu var, pe pereți Auzind cum l-a șfichiuit, câțiva amărâți de pe geamblacul sondei au pufnit într-un râs cu suspine, drept pentru care mi s-a părut că Pamfil Duran a gemut de mânie mare, pe care și-a înghițit-o, ca pe o otravă amară Braiu, cel tinerel, însă, făcându-se că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Străilaș s-a interesat, întrebând: cum de este așa un cald lui neamțu', pe așa un rece ud? Iar Braiu, flăcăul cel neastâmpărat, cel șturlubatic și cel zburdalnic, văzând că l-a găbjit pe harap, asmuțindu-l la vorbă, a pufnit în hohote, lămurindu-l apoi, că neamțul spune calt, tocmai la frig, pe limba lui Însă Ali Străilaș, după un răspăs de tăcere și de amară cugetare, începu să se tânguie pe harăpește Zicând: mon solei, mon solei! Și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]